Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIA
DOSAR NR-
DECIZIA NR.798
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 29.07.1973, în orașul -Scăieni), domiciliat în comuna, sat,nr.285, județul P, -, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza art.3001alin. 1.pr.penală. rap. la art.160 alin 2.pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului iar n baza art.3001alin 3.pr.penală s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii depuse la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat având cuvântul precizează că în cauză se impune acordarea unui termen față de împrejurarea că la dosar sunt atașate numai dosarul de urmărire penală și cel al instanței de fond, în care s-a pronunțat încheierea recurată, lipsind dosarul ce a avut ca obiect propunerea de arestare și cel al instanței de recurs care s-a pronunțat cu privire recursul declarat de inculpat referitor la arestarea preventivă.
În opinia sa, pe lângă dosarul de urmărire penală și cel al instanței de fond se impuneau a fi atașate și acestea întrucât urmărirea penală a fost definitivată, cauza aflându-se în faza de judecată, când instanța investită cu soluționarea cauzei a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar în motivarea recursului va face vorbire despre acte existente la acele dosare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune acordarea unui termen cauza fiind în stare de judecată, având în vedere conținutul dosarului cât și faptul că verificarea legalității măsurii arestării preventive ce face obiectul cauzei de față, poate fi analizate.
Curtea apreciază că cererea apărătorului ales nu este utilă soluționării cauzei, la dosar existând toate elementele necesare pentru judecarea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, în baza disp.art. 38513pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că măsura dispusă de Tribunalul Prahova este nelegală întrucât nu au fost avute în vedere actele existente la dosarul cauzei la momentul luării măsurii arestării preventive.
Susține că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât declarațiile din data de 8.09.2009 i-au fost luate fără a fi asistat de un apărător. Astfel, în declarația din data de 8.09.2009, organul de urmărire penală nu a consemnat că inculpatul ar fi fost asistat de apărător sau numele apărătorului din oficiu. Trebuie observat că la acea dată deja față de inculpat se luase măsura reținerii, motiv pentru care organele de urmărire penală aveau obligația de a-i asigura apărarea. Această situația învederată, a fost arătată de fiecare dată, fără însă a fi avută în vedere de instanță.
Mai susține că, la dosarul de urmărire penală a apărut o delegație avocațială pe numele doamnei avocat, eliberată însă la data de 09.09.2009, nu la 8.09.2009 când inculpatul a fost audiat. Și cu privire la delegația menționată, în opinia sa ar fi o problemă de nelegalitate, întrucât a apărut la dosar după o perioada de 2 luni, are aplicată o ștampilă a baroului, deși normal era să fie pătrată fiind cunoscut faptul că avocații desemnați de barou din oficiu sunt grupați în patru grupe. Consideră astfel că delegația s-a emis foarte târziu și, în plus, în permanență inculpatul a susținut că a fost asistat de un, nu de o femeie.
Având în vedere dispozițiile art.6 pr.penală ce garantează drepturile inculpaților, ținând seama și de dispozițiile art.171 pr.penală, față de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa, organul de urmărire penală era obligat să-i asigure un apărător.
Ca atare, apreciază că măsura arestării preventive s-a luat pe baza unor acte nelegale, nule de drept și că nu se mai poate discuta legalitatea acestei măsuri la acest moment.
Cu privire la persoana inculpatului, precizează că nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a avut probleme cu legea, în comparație cu victima care avea multe astfel de probleme.
Din declarațiile date de inculpat a reieșit clar că acesta a lovit doar după ce, mai întâi, fusese lovit și cu totul întâmplător. Dovada o constituie certificatul medico-legal unde se menționează că au fost găsite urme de lovituri pe corpul inculpatului. Acesta a vrut să fugă de victimă, însă a fost apucat de haină din întâmplare, fără intenția să-l lovească și mai ales să-l omoare.
Inculpatul se întorcea de la câmp, unde deja avusese o altercație cu familia victimei iar cuțitul folosit la muncile se afla în mâna acestuia pentru că s-a temut că dacă l-ar fi păstrat în buzunar acesta putea să-i cadă și să fie folosit de victimă.
În opinia sa, pe parcursul cercetării judecătorești există posibilitatea, sub aspect penal, să se constate legitima apărare și să se aprecieze cu privire la sancțiunea ce se impune a se lua împotriva inculpatului care, așa cum a mai arătat, nu are antecedente penale, este un bun gospodar fiind singurul întreținător al familiei sale.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că față de acesta se poate lua una din măsurile neprivative de libertate, respectiv înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public susține că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că în mod corect s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii, iar susținerile apărătorului, referitor la apărătorul din oficiu, pot face obiectul unei plângeri penale, având în vedere că numai organul de urmărire penală ar putea să constate mai multe infracțiuni care au fost sesizate de apărătorul inculpatului ca infracțiunea de fals material, fals în înscrisuri oficiale. Apreciază că la data luării acestei măsuri au fost respectate dispozițiile procesuale privind asistarea inculpatului de către un apărător, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Și sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, solicită să se constate că există indicii temeinicie în a considera că acesta a săvârșit fapta, în cauză fiind îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.f pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt regretă fapta și susține că nu a săvârșit-o cu intenție. Solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât părinții săi sunt bătrâni și bolnavi, iar în plus menționează că la poliție și parchet, când a fost audiat, nu a avut apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art.3001alin. 1 pr.penală. rap. la art.160 alin 2 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 29.07.1973, în orașul -Scăieni), domiciliat în comuna,sat,nr.285, județul P, -,în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, n baza art. 3001alin. 3 pr.penală fiind menținută această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 807/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 lit. i pen. și art. 192 alin. 2.penal, constând în aceea că, în seara de 08.09.2009, în cursul unui conflict cu, pe un drum public din localitatea, l-a lovit cu un cuțit în gât, provocându-i leziuni grave ce au condus imediat la deces.
S-a mai reținut că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 09.09.2009 în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 09.09.2009 și până la data de 07.10.2009 inclusiv, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 134/U/2009 iar ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr-, durata arestării preventive a fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile, de la 08.10.2009 la 06.11.2009 inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 3001.C.P.P. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art. 143.C.P.P. si art. 148 lit.
C.P.P.S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză existând indicii temeinice, în sensul art. 143.p Cod Penal, în a considera că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere probele existente la dosar, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului medico-legal nr. 484M/2009 al
De asemenea s-a mai reținut că în cauză sunt îndeplinite și cerințele prev de art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, starea de pericol social pentru ordinea publică rezultând din modalitatea și din împrejurările de săvârșire a faptei.
În plus, s-a avut în vedere și că pericolul pentru ordinea publică rezidă din reacția comunității în cazul lăsării în libertate a celor față de care există presupunerea rezonabilă că au comis cele mai grave infracțiuni împotriva persoanei, reacție care ar consta într-o stare de insecuritate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că măsura dispusă de Tribunalul Prahova este nelegală întrucât nu au fost avute în vedere actele existente la dosarul cauzei la momentul luării măsurii arestării preventive. A mai susținut că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât declarațiile din data de 8.09.2009 i-au fost luate fără a fi asistat de un apărător. Înscrisurile aflate la dosar din care rezultă că inculpatului i s-a acordat asistență juridică din oficiu se învederează că au fost depuse la circa 2 luni după acest moment, iar delegația din oficiu indică faptul că inculpatul a fost asistat de către o avocată, în condițiile în care inculpatul a susținut constant că a fost prezent un avocat.
Ca atare, apreciază că măsura arestării preventive s-a luat pe baza unor acte nelegale, nule de drept și că nu se mai poate discuta legalitatea acestei măsuri la acest moment.
În privința împrejurărilor comiterii faptelor pentru care este cercetat, a precizat inculpatul, prin apărătorul ales, că starea de fapt reținută, nu corespunde realității, deoarece nu a avut intenția de a aplica o lovitură mortală victimei, ci a acționat ca urmare a agresiunii la care era supus de către acesta, pe parcursul cercetării judecătorești existând posibilitatea, sub aspect penal, să se constate legitima apărare și să se aprecieze cu privire la sancțiunea ce se impune a se lua împotriva sa.
A olicit at admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că se poate lua și una din măsurile neprivative de libertate, respectiv înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct. 6 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în conformitate cu art.3001alin. 1 rap. la art. 160 alin. 2 cod proc. penală, tribunalul a reținut în mod corect că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă și de asemenea, că față de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, este pe deplin justificată concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului. A fost apreciată corespunzător starea de pericol social pentru ordinea publică care rezultă din modalitatea și din împrejurările de săvârșire a faptei, precum și din reacția comunității în cazul lăsării în libertate a celor față de care există presupunerea rezonabilă că au comis cele mai grave infracțiuni împotriva persoanei.
Cu privire la prima critică formulată de inculpat, în sensul că în cursul audierii sale la data de 08.09.2009 i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, în sensul că nu ar fi fost asistat de către un apărător, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, în chiar susținerea acestei critici, inculpatul prin apărător a arătat că atunci când a fost audiat la data menționată, a fost asistat de către un avocat și nu de o avocată așa cum rezultă din delegația aflată la dosar.
Mai mult, din actele dosarului de urmărire penală, rezultă faptul că inculpatul a fost asistat la audierile din 08/09.09.2009 de către d-na avocat, așa cum rezultă din delegația pentru asistență judiciară obligatorie(fila 57). De asemenea, din analiza declarațiilor date de către inculpat la data menționată rezultă că acestea au fost semnate de către apărătorul desemnat din oficiu.
În aceste condiții Curtea consideră că nu se poate reține această critică, chiar inculpatul recunoscând că nu i-a fost încălcat acest drept constituțional, asistența juridică fiindu-i asigurată printr-un profesionist al dreptului.
În ceea ce privește a doua critică formulată, vizând nereținerea corectă a stării de fapt, Curtea consideră că susținerile inculpatului recurent, nu își găsesc un suport probator în cauză, din actele și lucrările dosarului rezultând indicii în sensul că incidentul care a determinat decesul victimei s-a desfășurat în modul reținut în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. Desigur, pe parcursul desfășurării procesului penal, consecința a administrării altor probatorii, este posibil ca susținerile inculpatului să se confirme, însă la momentul actual acestea nu își găsesc suportul probator în actele și lucrările dosarului. Pe cale de consecință și această critică va fi respinsă că nefondată.
Susținerile inculpatului vizând circumstanțele sale personale ce ar justifica judecarea sa în libertate, deși reale, nu sunt de natură, față de gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul să conducă Curtea la concluzia că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar realiza scopul general al măsurilor preventive prev. de art. 136 pr.pen.
În concluzie, pentru considerentele expuse pe larg mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a dispus în mod justificat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, iar recursul acestuia se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu art.38515pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 29.07.1973, în orașul -Scăieni), domiciliat în comuna, sat,nr.285, județul P, -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
4 ex./10.11.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu, Cristina
