Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr.800
Ședința publică din data de 23 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar o adeverință medicală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate, în ce privește starea de arest a inculpatului.
În susținerea celor solicitate, arată că acest dosar este printre puținele dosare în care inculpatul trebuie să stea arestat pentru a se dovedi vinovăția sa. Inculpatul stă arestat pentru a fi audiat martorul cu identitate protejată, pentru a se atașa un dosar care se află în arhiva tribunalului și pentru a fi citați cinci martori, însă nu s-a făcut niciunul din aceste lucruri.
Mai mult, nu sunt probe clare pentru vinovăția inculpatului, acesta a fost monitorizat 2 luni și nu s-a descoperit nimic și s-au făcut probe din partea inculpatului care dovedesc nevinovăția sa. Nu se reliefează nici pericolul concret întrucât inculpatul este infractor primar, are vârsta de 26 ani, nu poate influența cu nimic cercetarea judecătorească.
Mai solicită a se avea în vedere că era singurul întreținător al familiei, are mama bolnavă de leucemie și este arestat de 3 luni, timp în care și-a dovedit nevinovăția.
În concluzie, solicită judecarea în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt probe arhisuficiente pentru vinovăția inculpatului și față de faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii Tribunalului Bacău.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că nu are antecedente penale și are o situație familială deosebită.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323, al.1 și 2 Cod penal și art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002, art.24, alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42, alin.4.1 din Legea 161/2003, cu aplicarea art.r41, alin.2 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că se mențin temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestora și a menținerii ulterioare a arestului, că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.8 din legea 39/2003 cu ref. la art. 323 al.1,2 Cod penal și art. 27 al.3 din Legea 365/2002; art.24 al.1,2 din Legea 365/2002, art.27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.42 al.1 din Legea 161/2003 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că: în cursul lunii ianuarie 2009 inițiat constituirea unei grupări infracționale (trimise în judecată în dosarul cu nr.24D/P/2009 al DIICOT Biroul Teritorial Bacău - formată din numiții, ), finanțând și punând la dispoziția acesteiea un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide în vederea reinscripționării și utilizării pentru extrageri de numerar, activitatea infracțională materializându-se doar prin falsificarea instrumentelor de plată, întrucât inculpații au fost depistați de organele de urmărire penală deplasându-se spre Lituania, unde urmau să efectueze retragerile neautorizate de numerar; în perioada iulie - august 2009 primit de la o persoană neidentificată datele de identificare a 7 carduri bancare valide, pe care le-a inscripționat pe blank-uri, falsificând astfel instrumentele de plată electronică și ulterior le-a utilizat, prin accesarea neautorizată a sistemelor informatice, în mod repetat pentru extrageri neautorizate de numerar, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.350 lei.
În baza art.300/2 Cod pr.pen. "în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod pr.pen.
Apărătorul inculpatului a solicitat revocarea arestării preventive aplicarea unei alte măsuri preventive, ce a obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii, nu mai subzistă, în prezent, nu mai poate împiedica efectuarea urmăririi penale, distruge vreo probă sau influiența martorii ( care oricum nu este decât unul singur și aceea e concubina inculpatului), că nici unul din ceilalți inculpați, nu l-au recunoscut pe inculpat, că nu se știe cine anume a inscripționat blancurile și cine a extras bani de la bancomat folosind acele carduri (fotocopia fiind neconcludentă). Un alt argument ar fi că dosarul ce i-a fost întocmit în Italia nu se referă, nu are legătură cu dosarul de față, ci a fost condamnat pentru opunere la arestare.
In subsidiar a solicitat revocarea stării de arest preventiv în baza art.139 al.2
C.P.P.Tribunalul asupra legalității și temeinicie stării de arest a inculpatului, a constatat că aceasta trebuie menținută, în continuare, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în cauză a concretizat indicii temeinice cu privire la faptul că activitatea infracțională a tuturor inculpaților s-a desfășurat în formă organizată de o perioadă de timp, membrii grupării acționând pe diferite linii specifice (confecționare, falsificare instrumente, aparatură destinată fraudării, respectiv fraudare efectivă), preluând diferite atribuții, în funcție de necesitățile grupului, în țară sau străinătate, în vederea realizării scopului final de obținere de beneficii financiare, constatându-se o mobilitate pronunțată privind numărul persoanelor angrenate în circuitul infracțional și specificul activităților ilicite pe care le materializează pe acest segment de criminalitate organizată.
Față de aceste aspecte și având în vedere caracterul grav al faptelor comise,de acest inculpat în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic,inculpatul împreună cu ceilalți coinculpați au procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronică cu ajutorul unui inscriptor tip, au deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate și a procedat la efectuarea de retrageri neautorizate de numerar cu card-uri contrafăcute, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea descrisă,impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a acestui inculpat, instanța a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestuia.
S-a avut în vedere faptul că, la instanța de fond, nu au fost administrate probe în sensul stabilirii în concret al situației de fapt, că lăsarea în libertate a acestui inculpat ar putea influența negativ cursul procesului, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 300 ind 2 cod pr penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și nu s-a dispus judecarea sa în stare de libertate așa cum a solicitat acesta și apărătorul său.
Având în vedere faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea 39/2003, ca o notă generală asupra menținerii stării de arest instanța a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpatul este cunoscut cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros de 5 persoane pentru comiterea de infracțiuni, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.
De asemenea, s- considerat că, având în vedere că probatoriul administrat în cauză, relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpatului, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin administrarea nestingherită a probelor direct, nemijlocit și neviciate, în fața instanței.
Totodată, s-a considerat că menținerea stării de arest a inculpatului este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.
Ori, sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesele inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fi amenințată și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională.
Acesta ar putea comite alte infracțiuni exercitând presiuni asupra martorilor din țară de a nu spune adevărul ori de a-i împiedica să participe la audiere etc. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte este actual și datorită lui, condițiile prevăzute de art. 300 ind. 2 cod pr. penală sunt îndeplinite și prin urmare s-a menținut starea de arest și a acestui inculpat.
Este bine cunoscut că orice faptă contrară normelor de conduită constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social ocrotit în valorile fundamentale prin normele de drept. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și concomitent un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva ersoanelor p. cercetate, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și a autorilor acesteia.
Exigențele determinate de necesitatea restabilirii în mod special a ordinii de drept călcate și a reacției sociale proporționale, sunt satisfăcute, printre altele, prin aplicarea ozițiilor p. procedural penale, care impun privarea de libertate a infractorilor. de a se emite adevărul judiciar se manifestă strict în cadrul procedurilor graduale de instrumentare declanșate și nu trebuie condiționată de conținutul unor depoziții contextuale sau circumstanțiale. Astfel, susținerea nevinovăției de către inculpați, în raport cu faptele pentru care sunt cercetați, ar fi trebuit a fi manifestată prin expunerea elementelor faptice pe care le consideră valabile, de altfel necesar a fi susținute probațional, însă, întregul comportament al acestora pe parcursul cercetării penale desfășurate în cauză, care poate fi etichetat ca fiind criminogen, conturează tendința de elaborare a unor contracte mincinoase, care să conducă la alterarea voită a adevărului judiciar și care să le profite, prin înlăturarea răspunderii penale.
Astfel autoritățile judiciare au responsabilitatea de a sancționa conduitele procesuale, care se vor construite și modificate insiduos, în scopul deturnării adevărului, una din pârghiile legale și întemeiate fiind menținerea stării de arest preventiv față de inculpați, pentru a se putea realiza desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
In sarcina inculpatului s-a reținut comiterea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit niște criterii de orientare pentru aprecierea realizării celei de-a doua condiții prev. de art. 148 lit. f pr. pen, respectiv că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, însă literatura juridică și practica judiciară au arătat în mod unitar că întrunirea condițiilor potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, trebuie apreciată de la caz la caz și analizată prin prisma naturii faptei, a modalităților de săvârșire a acesteia, a valorii ocrotite de legea penală, căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, scopul urmărit de infractor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și a persoanei infractorilor.
Apărătorul inculpatului a solicitat la termenul de astăzi 17.12.2009, revocarea stării de arest în baza art.139 alin.2 considerând C.P.P. că nu mai subzistă temeiurile ce au dus la luarea, menținerea stării de arest și /sau înlocuirea stării de arest preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea potrivit art.160/b Cod pr.penală.Ar dori inculpatul să fie în continuare cercetat în stare de libertate, având în vedere starea de sănătate precară a mamei sale, care necesită intervenția medicală de urgență.
Instanța nu a admis apărarea formulată și le-a respins pentru următoarele considerente:
In cauza pendinte condiția că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică este pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză și rezultă din însăși natura faptelor penale și a modalităților de săvârșire.
Având în vedere și faptul că în jurisprudența CEDO s-a statuat permanent că aprecierea limitelor rezonabile ale arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinice că ar putea să influențeze cursul cercetării judecătorești, în sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, precum și comportamentul părților vis-a-vis de realizarea actului de justiție, considerăm că măsura arestării preventive a inculpatului, u apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât întârzierea efectuării cercetării judecătorești nu este imputabilă organelor judiciare, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpatului.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și, aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât, prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate s-au putea induce acestora un puternic sentiment de insecuritate socială, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție și implicit asupra opiniei publice.
Cu referire la motivarea reiterată de apărător, privind timpul scurs de la arestarea inculpatului și până în prezent, care a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării și că securitatea socială la momentul actul nu mal este tot atât de mult afectată, este insuficientă și cu caracter generai, în practica judiciară statuându-se că, în ipostaza trecerii unei perioade mai mari de timp, menținerea arestări preventive se impune nu numai prin prisma rezonanței sociale a faptei, care s-a mai estompat, ci prin prisma periculozității concrete dovedite de inculpați.
privind cauza și deduse din gravitatea faptelor și a pedepsei care ar putea fi aplicată, imperativele ordinei publice, necesitatea de a împiedica presiunile asupra martorilor ce urmează a fi audiați (, ) și nevoia de a preîntâmpina fuga sa, reprezintă argumente neechivoce în sensul menținerii stării de arest preventiv a acestora.
Instanța, a respins cererile de revocare a arestării preventive și înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a acestora, are în vedere natura faptei de care este suspectat,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea patrimoniului),rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, în condițiile art.385/4 alin.1 Cod penal, fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorul ales susține că nu există dovezi de incriminare, în dosar nefiind altceva decât subpoziții, că nu a fost recunoscut de ceilalți membrii ai grupării, că arestarea sa este pentru a-i dovedi vinovăția prin audierea martorilor, lucru ce nu s-a făcut.
Mai apreciază că nu există probe clare pentru vinovăția inculpatului, că monitorizarea sa pe timp de 2 luni nu a probat nimic ilegal.
Față de faptul că este singurul întreținător al familiei, solicită eliberarea sa.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 cod pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod pr.penală, constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 01.10.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod pr.penală, că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a și fost trimis în judecată.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1, lit.f Cod pr.penală, reținând că, aflat în Anglia, a luat legătura cu inculpații -, pe care îi cunoștea de mai mult timp, încă de la sfârșitul anului 2008, solicitându-le colaborarea.
După ce aceștia au acceptat propunerea, pentru obținerea unei activități infracționale eficiente, inc. a transmis pe e-mail inc. aprox. 200 de numere de identificare a unor carduri valide și codurile PIN asociate conturilor aferente.
Concomitent, printr-un intermediar susnumitul a transmis inc. suma de 1000 de euro, necesară achiziționării de blank-uri și inscripționării acestora cu datele ce se aflau în posesia inc.. Cei doi inculpați la rândul lor se cunoșteau între ei, fiind consăteni și întâlnindu-se anterior în străinătate unde au desfășurat ambii activități legate de carding.
În vederea realizării acestei rezoluții infracționale inc. și au cooperat pentru procurarea de carduri blank, achiziționând aprox. 210 blankuri, de la diferite persoane neidentificate. Ulterior, inc. a apelat la cunoștințele sale cu aceleași preocupări infracționale, însă pe segmentul inscripționării datelor reale ale cardurilor pe blankuri, contactându-l în acest sens pe inc., care poseda aparatura necesară acestei activități, un 206 (denumit în argou "").
Având în vedere faptul că inc. domiciliază în mun. O, iar inc. și nu aveau posibilități proprii de deplasare în această localitate, l-au cooptat în cadrul grupării și pe inc., căruia i-au solicitat să îi ajute transportându-i pentru inscripționare a blankurilor în mun. O și i-au propus de asemenea, ca în schimbul unui procent considerabil, să îi însoțească în Lituania, unde urmau să efectueze efectiv operațiunile de retragere neautorizată de numerar.
În deplină cunoștință de cauză, inc. s-a deplasat împreună cu inc., la locuința inc. din mun. O, în trei rânduri repetate, în perioada 24-26.01.2009, pentru realizarea inscripționării blankurilor.
ca plecarea în Lituania să se realizeze la data de 28-01-2009, inc., și, au procedat în prealabil la ascunderea cardurilor falsificate în portierele dreapta față și spate ale autoturismului marca cu număr de înmatriculare străin, indicativ CB 389 YB, sens în care au desprins partea din plastic în care aplicate boxele și au introdus cardurile în acest spațiu.
plecării inc., cunoscând că inc. a mai fost plecat anterior în Lituania și deținea date exacte cu privire la locații și bancomatele neprotejate la care puteau să efectueze în siguranță operațiunile de extrageri de numerar a apelat la acesta și în schimbul unui beneficiu financiar i-a solicitat să îi însoțească și să îi ajute în buna realizare a activității infracționale.
Este de precizat că toate aceste activități au fost aduse la cunoștința inc., de către inculpații și, aceștia recunoscându-i calitatea de lider al grupării.
La data de 28-01-2009, inc., și au plecat din com. Sascut, jud. B, cu autoturismul aparținând inc., cu nr. de înmatriculare precizat anterior, în mun. B s-a alăturat grupării și inc., și s-au deplasat spre una din vămile din vestul țării, cu intenția de a ajunge în Lituania. La aceeași dată, în jurul orelor 2350, la intrarea în mun. CNd inspre localitatea T, s-a procedat la oprirea în trafic a autoturismului cu care se deplasau cei patru inculpați și cu ocazia percheziției efectuate asupra acestuia s-au identificat 201 carduri falsificate, ascunse în portierele dreapta față și spate.
De asemenea, asupra inc. s-a găsit suma de 550 de euro, reprezentând suma rămasă din finanțarea liderului grupării.
Procedându-se la citirea datelor inscripționate pe magnetică a cardurilor ridicate cu această ocazie, s-a constatat că datele prezente pe acestea reprezintă date de identificare a unor carduri valide, ce sunt prezentate în procesele verbale întocmite de organele de poliție din cadrul în prezența inculpaților la datele de 29-01-2009, respectiv 25.02.2009.
La data de 01.06.2009, ora 15,00 prin rezoluția nr.10D/P/2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea a unui grup infracțional organizat și transmitere neautorizată de date ale unui instrument de plată electronică, prev. și ped. de art. 7 al.1,3 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 al. 3 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Prin sentința penală nr.273 din 29.06.2009 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 13.07.2009, inculpații -, au fost condamnați pentru comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în baza art. 8 din Legea 39/2003 cu ref. la art. 323 al.1,2 pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 al.1,3 din legea 39/2003 - apreciindu-se că gruparea constituită de inc. nu realizează elementele grupului infracțional definit de art.2 din Legea 39/2003 sub aspectul duratei în timp și al atribuțiilor la nivelul membrilor grupării.
În consecință, prin ordonanța din data de 25.09.2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inc., în același sens, reținându-se în sarcina acestuia infracțiunile prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 al.1 pen. și art. 27 al. 3 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. a pen.
După terminarea procesului privindu-i pe inc. -, inculpatul s-a întors în țară, și în perioada iulie - august 2009 și-a continuat preocupările pe linia activităților infracționale legate de skimming și falsificarea instrumentelor de plată electronică.
De această dată, inculpatul a primit prin email de la o persoană neidentificată din străinătate, la adresa de e-mail-.com,un număr de 7 date de carduri bancare împreună cu codurile PIN aferente, pe care le-a inscripționat, pe carduri blank cu ajutorul unor persoane necunoscute, falsificând astfel instrumentele de plată.
Ca urmare a percheziționării autorizate a adresei de e-mail utilizată de inc., au fost identificate un număr de 7 combinații cifrice specifice datelor de identificare a cardurilor, cu codurile PIN aferente, ce sunt evidențiate în procesul verbal de efectuare a percheziției informatice.
Din relațiile furnizate de unitățile bancare BCR și SA a rezultat că în perioada imediat următoare, 7 - 12 august 2009, inc. a inscripționat datele cardurilor identificate în adresa de e-mail susmenționată și a utilizat aceste instrumente de plată contrafăcute, efectuând în mod repetat retrageri în valoare totală de 10.350 lei la -urile aparținând BCR și Bank Post SA de pe raza mun.
De altfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 01-10-2009 la adresa unde locuiește fără forme legale inc., au fost găsite codurile PIN aferente cardurilor bancare falsificate ce au fost utilizate
Pentru aceste fapte s-au extins cercetările penale față de inc. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 1 și 2 din Legea 365/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2.pen prin ordonanța din data de 25-09-2009.
Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 lit. "a-f". Potrivit art. 143 alin. 1 cod procedură penală pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală.Astfel, în cazul în care nu sunt probe,sunt suficiente indiciile cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziții legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:pericolul de savarsirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a savarsit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune. Pct.4 al recomandării specifica in plus ca,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilita, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica,in mod excepțional, in anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de.
Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța a constatat că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala,Constituția României,CEDO cat si de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societarii civile.
Din exploatarea mijloacelor intruzive autorizate în cauză coroborat cu investigațiile efectuate, a rezultat că inculpatul este liderul grupului organizat în vederea comiterii de infracțiuni, grup format din inculpații, și, pe care îi coordona în activitatea infracțională în domeniul cardurilor bancare.
Astfel, inculpatul i-a comunicat pe e-mail inculpatului circa 200 de numere de identificare a unor carduri valide și codurile PIN asociate conturilor aferente.
De asemenea, a transmis printr-un intermediar inculpatului suma de 1000 E pentru achiziționarea de blank-uri și inscripționării acestora cu datele comunicate inc.. Suma de 550 E cei rămași din 1000 E primiți de la a fost găsită asupra inc. la percheziția efectuată la intrarea în municipiul C în 28.01.2009, când acesta împreună cu ceilalți membri ai grupului organizat se deplasau spre Lituania.
Ulterior, inc. a revenit în țară și, deși avea cunoștință că ceilalți membri au grupului sunt cercetați penal și trimiși în judecată (din 25.02.2009), a continuat activitatea infracțională.
Astfel, în perioada iulie - august 2009, primit pe adresa de e-mail -.com un număr de 7 date de carduri bancare împreună cu codurile PIN aferente pe care le-a inscripționat pe blank-uri, falsificând astfel instrumentele de plată.
Apărarea inculpatului că cele 7 nr. de carduri găsite și pe un bilet la percheziția domiciliară a inculpatului reprezintă numere jucate la loto nu poate fi decât înlăturată, apărând chiar ca sfidătoare.
Totodată, în perioada 7-12 august 2009, inculpatul a inscripționat datele cardurilor identificate în adresa de e-mail -.com șichiar a utilizat aceste carduri, efectuând extrageri repetate de sume de bani în valoare totală de 10.350 lei, de la - uri ale și de pe raza municipiului
Instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză relevă amploarea deosebită a activității infracțională a inculpatului care a acționat în mod voluntar și deliberat, coordonându-i și pe ceilalți membri ai grupului organizat în vederea comiterii de infracțiuni, membri ce au și fost condamnați prin sentința penală nr.273/29.06.2009 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă.
Apărările inculpatului precum că nu-i cunoaște pe ceilalți membri ai grupului și că pe, doar din vedere, sunt apreciate de instanță ca mincinoase, cel puțin pe numiții și îi cunoaște foarte bine, comunicând cu ei pe e-mail sau telefonic.
Din probatoriul administrat până în prezent, a rezultat că sunt întrunite condițiile luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
Instanța a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, precum și prin perseverența în activitatea infracțională manifestată de inculpat care, deși cunoștea că ceilalți membri ai grupului sunt chiar și condamnați, el a continuat să falsifice carduri bancare și să le folosească.
Măsura preventivă s-a impus și este necesară pentru a asigura atât buna desfășurare a urmăririi penale și cât și sentimentul de securitate al opiniei publice, prin reacția promptă a autorităților judiciare în vederea bunei înfăptuiri a justiției în cazul infracțiunilor care aduc atingere drepturilor persoanelor la patrimoniul și proprietatea lor.
Referitor la aspectul invocat de apărătorul inculpatului precum că s-a început urmărirea penală fără a exista vreunul din modurile de sesizare prevăzute de art.221 Cod pr.penală, instanța înlătură această apărare deoarece prin rechizitoriul nr.24 D/P/2008 din 25.02.2009 a - Serviciul Teritorial Bacăus -a dispus (fila 40 rechizitoriu - vol.IV ) disjungerea cauzei față de în vederea continuării cercetărilor penale față de acesta pentru identificarea și tragerea la răspundere penală sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.27 al.1 Legea nr.365/2002 și art.7 din Lg.nr.39/2003.
Această disjungere a rezultat în urma cercetărilor penale efectuate în dosarul nr.24 D/P/2008 din care s-a constatat aportul și contribuția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care ulterior a fost începută urmărirea penală și care au legătură directă cu activitatea infracțională a inc., etc. Această disjungere nu poate fi interpretată ca inexistența unui mod de sesizare a organelor judiciare.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că cererea privind arestarea preventivă a inculpatului are temei legal, fiind pe deplin dovedita existenta pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, pericol de natura să amenințe buna desfășurare a procesului penal in curs, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție ce constituie conform jurisprudentei CEDO "factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie"; si care sa fie conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Prin încheierea din data de 05.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, apărarea formulată de inculpat prin apărător, privind modul de sesizare al organelor de urmărire penală în ceea ce-l privește pe, este neadevărată.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluție în dosarul nr. 24D/P/2009 la 26.01.2009, extinzându-se cercetările prin ordonanța din 19.02.2009 față de alte persoane nominalizate și pentru identificarea tuturor celor ce au contribuit în vreun fel la grupul infracțional organizat. În cuprinsul acestui act este descrisă și activitatea infracțională a recurentului, prin urmare cercetările fiind extinse asupra lui în mod legal, iar, ulterior, aceste cercetări au fost disjunse prin rechizitoriu, constituindu-se dosarul de față, în care s-a început urmărirea penală împotriva recurentului prin ordonanța din 01.06.2009.
În ceea ce privește propunerea procurorului, instanța a apreciat că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului există și impune privarea de libertate a acestuia.
În concluzie, actul de sesizare din cauza inițială, în care s-a pronunțat o hotărâre penală de condamnare, pentru unii din infracțiunea rămasă definitivă, este perfect legal și în prezenta cauză, orice susținere contrară ignorând actele procesuale întocmite în cauză.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora prin finanțarea și punerea la dispoziție de informații pentru efectuarea activității de fraudare de carduri și, ulterior, prin desfășurarea de activități nemijlocite de retrageri de numerar constituie suficiente date pentru instanță în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care ar reprezenta-o lăsarea în libertate a recurentului.
La acest moment sunt indicii că a fost cel care i-a cooptat pe și în activitatea de contrafacere a 210 carduri, respectiv înregistrările telefonice cu " " din ianuarie 2009, după cum datele descoperite la percheziția domiciliată a acestuia arată că se află în posesia codurilor PIN și a datelor de identificare adevărate a unor carduri din străinătate, primite pe 07.08.2009 și utilizate în perioada 07 - 12.08.2009 în B pentru retrageri frauduloase de numerar.
Probele arătate susțin îndeajuns presupunerea rezonabilă că recurentul a comis aceste fapte, după cum constituie temeiuri îndestulătoare pentru ca acesta să fie apreciat ca un pericol concret pentru ordinea publică.
La toate acestea se adaugă suspiciunea unei activități infracționale de același gen în Italia, ce urmează a fi clarificată de organele de urmărire penală.
Ulterior, recurentul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu în data de 23.10.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror, în baza art-160 Cod pr.penală, raportat la art.300/1 Cod pr.penală instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând prin încheiere confirmată de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 17.12.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 26.10.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de Apel Bacău apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă.
Așa cum s-a arătat mai sus la data arestării sale preventive s-a considerat că sunt date și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat, după cum s-a stabilit că prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în condițiile în care ar fi lăsat în libertate.
De atunci și până în prezent nu au intervenit elemente noi care să înlăture existența acestui temei de arestare, dimpotrivă inculpatul fiind trimis în judecată.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 3 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, prin legături multiple cu persoane aflate în țară, precum și în Anglia, Olanda sau Italia, pe aceiași linie de preocupări de fraudă bancară, conturează cât se poate de evident periculozitatea sporită a comportamentului său în societatea liberă.
Este adevărat că încheierea primei instanțe are un pronunțat caracter general, revenind Curții de Apel obligație de a verifica în concret existența temeiului care să justifice detenția preventivă a inculpatului.
Raportat la indiciile temeinice care să susțină condiția săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, instanța de recurs constată că la dosar se află transcrierile convorbirilor telefonice dintre recurent și numitul, din perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, în ce se menționează despre implicarea sa în contrafacerea de carduri, precum și declarația martorului cu identitate protejată.
Totodată, sunt suficiente date care confirmă activitatea infracțională a recurentului în primirea de date de identificare a unor carduri adevărate din străinătate, cu tot cu coduri PIN, date ce au fost folosite pentru inscripționarea de carduri false și realizarea de retrageri frauduloase de numerar.
În acest context este important de semnalat că, deși a luat la cunoștință de repercursiunile judiciare ale faptelor comise de ceilalți autori ai primei fapte pentru care este judecat, știind că au fost arestați preventiv și apoi condamnați definitiv, la dosar sunt probe care presupunerea rezonabilă că și-a continuat preocupările pe linia fraudării bancomantelor, pericolul unui proces judiciar și eventualitatea privării sale de libertate nefiind suficiente pentru a-l determina să renunțe.
În aceste condiții, ordinea publică, atât cea din România, cât și cea din Italia, este îndreptățită pentru a se considera amenințată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Recurentul a fost în detenție preventivă în cursul urmăririi penale, mai puțin de 30 de zile, iar în fața Tribunalului Bacăus -au consumat două termene de judecată la care a fost audiat acesta, precum și un martor, dispunându-se administrarea de noi probatorii și aducerea în instanță a martorilor cu identitate protejată.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
n baza art.385/15 pct.l, lit.b Cod pr.penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 23.12.2009, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
Pentru,
PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
Red.înch.
Red. -
Tehnored.D - ex.2
26.12.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
