Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr.798
Ședința publică din data de 23 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU și inculpatul, împotriva încheierii din data de 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. și intimatul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
-. depune la dosar o serie de acte medicale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul cu privire la recursului parchetului privind pe inculpatul - având în vedere motivele invocate în recurs de către parchet, solicită admiterea recursului, casarea încheierii în ceea ce privește admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și, pe fond, respingerea cererii.
-. - având cuvântul cu privire la recursul formulat de inculpatul - solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate și precizează că este adevărat că textul de la art.1602lasă C.P.P. posibilitatea să fie admisă sau nu cererea de liberarea provizorie sub control judiciar, însă indiferent de hotărâre trebuie să existe o motivare, ori din analiza motivării rezultă că este un singur paragraf care motivează de ce s-a respins cererea. Se spune că există pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, însă nu sunt probe clare în acest sens, instanța mulțumindu-se să arate că sunt date, dar nu face analiza acestora. De asemeni, se spune că are suficiente cunoștințe tehnice și că ar putea distruge probele, ori din faptul că inculpatul a apelat la alte persoane pentru a-i fabrica materialul rezultă că acesta nu are aceste cunoștințe.
Nici afirmația că ar putea influența cercetarea judecătorească nu este credibilă pentru că inculpatul a recunoscut, au fost audiați toți inculpații și martorii.
De asemeni, pentru egalitate de tratament cu inculpatul, căruia i-a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și sunt trimiși în judecată pentru același tip de infracțiuni, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, păe fond, admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul.
-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, este singurul care a dat 4 declarații identice, este singurul față de care nu s-au administrat probe testimoniale, nu mai are cu ce influența cercetarea judecătorească.
Consideră că cererea formulată de inculpat este fondată întrucât motivele sunt generice, în bloc pentru toți inculpații, nefăcându-se referire strict la inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la recursul declarat de inculpatul - apreciază că încheierea Tribunalului Bacău este legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul - având cuvântul - arată că nu a avut niciodată intenția de a influența pentru că a recunoscut faptele, nu are intenția de a săvârși alte infracțiuni.
Inculpatul - având cuvântul - solicită admiterea cererii întrucât timpul petrecut în arest a fost suficient să înțeleagă că a greșit.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus: în temeiul art.160 indice 8a alin.6 pr.pen. s-a respins ca netemeinică cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
În temeiul art. 1608apr.pen. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, fost, fiul lui și, născut la data de 29.08.1974, în B, domiciliat în mun. B, str. - - 5/A/15,CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Bacău, și în consecință:
S-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului -, fost dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 1608aalin. 3 raportat la art. 1602.pr.pen. s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, - Poliția mun. B - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se aproprie de, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
În temeiul art.1602alin.32Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art.1602alin.4 pr.pen. raportat la art.145 alin.2/1 pr.pen. s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: inculpatului, Poliției Mun.B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției
Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
S-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul -, fost.
În motivarea încheierii se arată că: având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor deduse judecății, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile.
Cererea inculpatului, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 pr.pen.).
De asemenea, art.160 indice 2.pr.pen. arată că " Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani," iar alin. 2 precizează că " liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"
Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.
S-a invocat de către apărătorii inculpaților, că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, lit. f ale art.148 pr.pen. nu mai subzistă la această dată, urmărirea penală fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului, și de ultimele probatorii ce s-au administrat (respectiv audierea celorlalți inculpați și a martorilor în circumstanțiere).
Instanța apreciază că din analiza celor două art.160 indice 2 și 148.pr.pen. nu putem discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive. invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 pr.pen.
Considerăm că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.
Prin activitatea lor infracțională, privită individual cât și în ansamblu, prin colaborarea lor la presupusa comitere a infracțiunilor, infracțională desfășurată, inculpații ale căror cereri le avem de analizat la termenul de astăzi, apreciem că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, are suficiente cunoștințe tehnice pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.
Pentru motivele arătate mai sus, considerăm noi, necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpat să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior.
S-a mai invocat să motivarea cererii, de către apărători, faptul că fiecare inculpat a petrecut suficient timp în arest preventiv, și că astfel se tinde către încalcarea termenul rezonabil de care se vorbește în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru care România a fost de multe ori sancționată fiindu-i încălcate în această materie dispozițiile și jurisprudența.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunilor, respectiv cele legate de comerțul electronic, de asociere, constituire de grup infracțional organizat, cu elemente de extraneitate, fiind efectuate în cauză comisii rogatorii), de comportamentul inculpaților (care nu au dovedit o conduită liniară sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, ba dimpotrivă una oscilantă de recunoaștere parțială și numai după aprofundarea probatoriilor) și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei. Pentru aceste considerente, apreciem că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.
În consecință, în baza art.160indice 8a alin.6 pr.pen. urmează a fi respinsă ca netemeinică cererea inculpatului .
Cererea de liberare provizorie sub control judiciare formulată de inculpatul, considerăm ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Ținând seama de comportarea sinceră de la începutul procesului penal, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească în timpul procesului, instanța apreciază că inculpatul prezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul că nu va zădărnici aflarea adevărului și nu va tergiversa soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Considerăm că este util, și cu titlu de exemplu, ca societatea să stimuleze,să recompenseze comportările sincere ale oricărei persoane și în speța de față inculpatului, fiind singurul care a cooperat cu organele de urmărire penală de la început.
Atitudinea sinceră a acestuia a fost susținută, la termenul de astăzi de depozițiile martorilor în circumstanțiere audiați în apărarea sa. S-a reținut de către instanță, comportarea bună pe care a avut-o până în prezent acest inculpat în fața instanței, de activitatea sa infracțională, de mediator în presupusa activitate de obținere a gurilor de bancomat, de punerea în legătura a inculpatului cu persoana în măsură a obține acele "ciocuri", respectiv cu și, inculpați care au participat efectiv la distrugerea gurilor de bancomat. Inculpatul l-a insoțit pe inc. la firma de mase plastice, nu a intermediat luarea legăturii cu vreo persoană cunoscută de el. Din actele dosarului rezultă, este adevărat, intenția acestuia de obținere ilicită de bani, sens în care s-a raliat celorlalți doi, indicați mai sus, hotărându-se să plece în afara țării pentru folosirea de instrumente falsificate pentru extragere de numerar, lucru care nu a reușit datorită accidentului rutier avut. Pentru această acțiune a sa, pentru celelalte elemente reținute în actul de sesizare al instanței, apreciem că este s-ar impune judecarea sa în stare de libertate, urmând ca la final, în cazul răsturnării prezumției de nevinovăției să-i fie aplicată o pedeapsă.
Este adevărat că și ceilalți inculpați, au prezentat, spre apărare martori în circumstanțiere care au reliefat comportamentul lor bun și foarte bun în societate, însă aceste depoziții nu susțin întru-totul convingerea instanței de a acorda liberarea condiționată sub control judiciar, tocmai datorită poziției lor nesincere, sau parțial sincere manifestate la urmărirea penală și în fața instanței.
Astfel că cererea de liberare sub control judiciar va fi admisă așa cum a fost formulată.
Se va dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, bineînțeles dacă nu este reținut ori arestat într-o altă cauză.
Vor fi stabilite obligațiile cărora inculpatul va trebui să se supună, cât timp se va afla în libertate provizorie.
Inculpatului i se va atrage atenția cu privire la conținutul art.160/2 alin.3/2 Cod pr.penală.
Prezenta hotărâre va fi comunicată organelor stabilite prin lege în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului
Pentru argumentele expuse, per a contrario, urmează a fi respinsă ca nefondată cererea apărătorului ales al aceluiași inc. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorul ales arată că nu există date din care să rezulte că recurentul ar putea săvârși alte infracțiuni sau ar putea distruge probe, așa cum reține prima instanță.
În ceea ce-l privește pe inculpatul a formulat recurs procurorul, motivându-se în scris că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise și avându-se în vedere natura relațiilor sociale ocrotite delege prin incriminarea acestor activități infracționale. Infracțiunile circumscrise acestui segment defraudă bancară sunt înainte de toate fapte penale care expun un grad ridicat de pericol social abstract și concret,în condițiile în care presupune ca primă etapă copierea datelor de identificare a cardurilor atașate contului, alterând astfel sistemul de securitate bancar, prin penetrarea și subminarea mijloacelor de apărare promovate de industria cardurilor, ipostază ce depreciază semnificativ încrederea opiniei publice în sistemul financiar bancar.
De asemenea, consideră că - prin desfășurarea activității infracționale pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane care acționează pe același segment de crimă organizată, prin modul de concepere și organizare a actelor ilicite - prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale există date suficiente,care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Acțiunea măsurii preventive luate față de inculpatul în cauză este necesară în continuare pentru a asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiției în cazul acestor infracțiuni specifice (deținere și fabricare de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică în cadrul unui grup infracțional organizat) și de drept comun (distrugere și furt în formă agravantă în modalitatea instigării) deosebit de grave,și nu în ultimul rând, ca o ripostă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății de consecințe dezastruoase.
infracțional în care a fost identificat probațional acest inculpat, poziția sa dominantă în cadrul planurilor infracționale materializate și interesul defraudare pronunțată pe spații multiple externe,denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major pentru societate, aspecte ce impun particularizat, în raport cu acest subiect infracțional, luarea de măsuri corespunzătoare de autoritățile judiciare,care se pot concretiza în menținerea stării de arest preventiv,astfel reușindu-se adecvarea percepției segmentului social că se acționează eficient împotriva persoanelor care au săvârșit acest gen de fapte deosebit de grave.
De subliniat este faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent a unor subiecți infracționali (cazul unor altor infracțiuni care se circumscriu altei forme de ilicit penal, care ar atrage iminent măsuri preventive), ci, între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc,optim pentru funcționarea normală a instituțiilor,implicit și realizarea componentei financiare prin pârghiile bancare în cazul circulației fondurilor bănești prin folosirea mijloacelor de plată electronică.
Noțiunea de ordine publică implică un climat social firesc,în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului,existența și menținerea unei stări de siguranță, securitate și liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora,fiind necesară totodată și protejarea acelor provizii financiare a căror deposedare o urmăresc subiecții infracționali, care acționează în domeniul ilicitului, în care a fost constatat și inc. împreună cu ceilalți membri ai grupării.
cu acest specific creează mari pagube naționale și internaționale prin instalarea rezultatului de prejudiciere pronunțată în patrimoniul titularilor legali de carduri, alterează calitatea vieții oamenilor pe acest segment,tulbură încrederea publicului în sistemul economic și nu în ultimul rând conturează stigmatul de etichetare în mod nefavorabil a cetățenilor români în afara granițelor noastre,în condițiile în care tot mai mulți concetățeni au fost constanți ca elemente proeminente, activând continuu în rețele infracționale periculoase și de mare amploare în domeniul defraudă bancară prin intermediul mijloacelor de plată electronică.
Un sistem legislativ, care trimite la închisoare un mic hoț, dar depune armele în fața criminalității de acest gen, nu răspunde principiului egalității în fața legii,iar lupta împotriva infracționalității pe această componentă este menită a redresa echilibrul sistemului justiției penale,din punct de vedere al raportului dintre aceste infracțiuni și cele tradiționale,cultivând în acest mod încrederea publicului în funcționarea justiției.
Faptele imputate inculpatului, prin modalitățile de săvârșire constatate, existența componentei de acțiune unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, poziția dominantă ocupată în ierarhia anturajului de conveniență, prezintă o gravitate sporită,având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia,față de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații ar putea fi judecate în stare de libertate.
Practica și literatura de specialitate, după modificarea art.148 Cod Procedură penală, au statuat că pericolul concret prevăzut la lit. f are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu acționează eficient, sentimentul de insecuritate din rândul colectivității putând proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate sporită este cercetată în stare de libertate,circumstanță ce ar putea încuraja și alte persoane la comiterea de infracțiuni. În același sens, s-a stabilit că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și prin împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora și elementele care caracterizează persoana infractorului.
Consideră că prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială,de nesiguranță în rândul opiniei publice, fapt ce ar avea repercusiuni negative asupra finalității actului de justiție.
Se impune de asemenea a se face referire și la necesitatea asigurării echidistanței de analiză a incidenței măsurilor preventive în raport cu ceilalți subiecți infracționali cercetați în cauză, echilibrarea situației judiciare nefiind identificată prin crearea ascendenței nejustificate a unor aspecte particulare de conduită procesuală, de altfel insuficient demonstrată ca fiind sinceră,cu rezultat de admitere a cererii formulate de către inc.. Mai mult decât atât clemențele penale particularizate nu trebuie să surmonteze în nici un fel atât interesele statuate de lege privind desfășurarea în bune condiții a procesului penal cât și interesul plenar al opiniei publice privind încrederea în actul de justiție, care impune severitate corespunzătoare.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod Procedură Penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod Procedură Penală, constată că aceasta este legală și temeinică în parte.
În ceea ce-l privește pe recurentul în mod corect se reține că nu îndeplinește condițiile de punere în libertate sub control judiciar, în sensul dispozițiilor art.160/2, alin.2 Cod Procedură Penală.
Din economia textului de lege amintit, precum și din întreaga secțiune ce reglementează instituția juridică a liberării provizorii, se reține că inculpatul, pentru care sunt și se mențin temeiurile de arest preventiv, prin conduita sa anterioară și posterioară faptei dă dovadă de bună-credințăîn raportprocesul penal ce se desfășoară împotriva sa și nu există pericolul ca acesta să-l influențeze ori să declanșeze un altul.
Situația acestui recurent nu pledează pentru reținerea incidenței liberării provizorii, el recunoscând că a fost inclusiv în Italia pentru a-și încerca produsele faptelor penale de care este inculpat.
De asemenea, din probe reiese că el este cel care a declanșat distrugerea gurilor de bancomat, fiind interesat inclusiv de a acționa în Anglia, după cum singur recunoaște, în cauză existând mai mult decât date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
Prin urmare, soluția primei instanțe este corectă, recursul inculpatului va fi respins, în baza art.385/11, pct.1, lit.b Cod Procedură Penală, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul procurorului împotriva soluției de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța de recurs constată că Tribunalul Bacăua pronunțat o soluție netemeinică.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.07.2009, în cauză constatându-se incidente temeiurile prevăzute de art.148, lit.c și f Cod Procedură Penală. La acea dată s-a considerat că sunt date că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni.
Acest temei de arestare preventivă este în sine incompatibil cu instituția liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a unui inculpat cu privire la care există astfel de date ar lipsi de substanță orice proces penal.
Inculpatul recunoaște că a intenționat să plece în Anglia împreună cu și pentru a efectua retrageri frauduloase de bani, după cum inculpatul arată că, în aceeași componență, trebuiau să plece în afara țării pentru a fura carduri.
Este mai mult decât relevant pentru a se concluziona că cererea inculpatului este vădit nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15,pct.2, lit.d Cod Procedură Penală, se va admite recursul formulat de DIICOT, iar pe fond va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.192, al.2 și 4 Cod Procedură Penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe recurentul la plata a 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15, pct.2, lit.d Cod Procedură Penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău împotriva încheierii pronunțate la data de 17.12.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Casează încheierea penală recurată în ceea ce privește admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul (fost ) și reține cauza spre rejudecare.
În baza art.160/8a, alin.6 Cod Procedură Penală, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ( fost ), ca nefondată.
II. În baza art.385/15, pct.1, lit.b Cod Procedură Penală,respinge recursul formulat de recurentul inculpat,împotriva aceleiași încheieri din 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.192, alin.2 și 4 Cod Procedură Penală,obligă recurentul la plata a 200 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs,și pe recurentul la plata a 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță și în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2009, în prezența inculpaților aflați în stare de arest.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
aflați în Concediu de
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
Red..
Red..
Tehnored.
3 ex. 28.12.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
