Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 802/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1239/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 802
Ședința publică din 28 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.36682/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că nu mai are nimic de declarat în fața instanței de recurs și își menține declarațiile date în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, în temeiul art.3001alin.2 Cod procedură penală revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că măsura dispusă de instanță nu își găsește rațiunea din considerente de netemeinicie. Solicită a se observa că urmărirea penală s-a terminat cu maximă celeritate în mare măsură și datorită comportamentului procesual al inculpatului, care a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și, totodată, extinzând colaborarea cu organele judiciare prin denunțarea unor infracțiuni de aceeași natură, astfel încât, după cum rezultă din cuprinsul actului de sesizare, s-a reținut reținerea și, ulterior, arestarea preventivă altor persoane, ceea ce ar trebui să-i aducă beneficiul prevederilor art.16 din Legea 143/2000. Consideră că buna desfășurare a cercetării judecătorești nu este condiționată de menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. S-a stabilit la finalul urmăririi penale că singurele fapte pentru care inculpatul urmează să răspundă penal îl reprezintă un act material de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că a remis coinculpatei din dosar două doze de heroină în condițiile în care aceasta s-a deplasat la domiciliul său în stare de sevraj și l-a implorat pe să-i dea două doze de heroină pentru că se simțea foarte rău. Inculpatul era consumator de droguri. În privința celorlalte doze de heroină s-a reținut că ele erau deținute în vederea consumului propriu. În raport de vârsta inculpatului, care are reprezentarea faptelor și urmările lor, în raport de conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunilor, în sensul că nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, consideră că nu există nici un impediment legal pentru ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat față de incidența dispozițiilor art.3001alin.3 coroborat cu art.148 lit.f Cod procedură penală, reținând, în primul rând, că atitudinea sinceră a inculpatul s-a datorat prinderii lui în flagrant după ce a vândut cele două doze de heroină coinculpatei și a fost depistat deținând alte 59 de doze destinate nu numai consumului propriu, dar și comercializării, fapt ce indică pericolul pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatul dacă va fi lăsat în libertate
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, în temeiul art.3001alin.1 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Prima instanță a constatat că sunt întrunite cumulativ exigențele art.143 Cod procedură penală existând probe certe din care rezultă presupunerea rezonabilă că în data de 22.04. 2009, inculpatul a vândut prin intermediul inculpatei cantitatea de două doze de heroină, pentru suma de 100 lei și a fost depistat deținând cantitatea de 59 doze de heroină destinată consumului propriu și comercializării, iar inculpata a comercializat cantitatea de două doze de heroină pe care le-a procurat de la inculpatul.
Încheierea a fost recurată de inculpatul - pentru motivele consemnate pe larg în practicaua prezentei hotărâri.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din probatoriul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.681Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, aspecte de altfel necontestate de acesta.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite exigențele cerute de art.148 lit. Cod procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile deduse judecății, cât și cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Cât privește această ultimă condiție a art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea face o analiză strict criminologică prin aprecierea elementelor probatorii existente la dosar, necesitând efectuarea unor probe separate pe acest aspect întrucât nu se pot administra probe ce privesc un comportament viitor, imprevizibil al inculpatului. Prin urmare, această stare de pericol trebuie raportată la datele existente în cauză referitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, la cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului și la riscul de a fi reluată această activitate de inculpat în stare de libertate, în condițiile în care nu este încadrat în muncă și are un copil minor în întreținere.
Atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului va putea fi valorificată de acesta în activitatea de individualizare a pedepsei, ceea ce ține însă de fondul cauzei.
În raport de cele invocate mai sus, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
RED:
DACT: 2 ex./11.06.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Dumitru Mirancea, Adriana Băjan
