Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 807/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.807
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 30.12. 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Mengoni Arin
- -
GREFIER -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat de procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 24.12.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar două memorii.
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că înțelege să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, judecarea în stare de libertate inculpatului, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului.
Din procesul verbal reiese că doi elevi au fost invitați la domiciliul inculpatului si că a fost găsita o suma de bani marcata la domiciliul acestuia.
Arată că nu rezultă că inculpatul a primit suma de bani, scopul nefiind individualizat.
aparțin unor elevi cu o situație școlară cu probleme, aceștia încercând să se răzbune pe inculpat.
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii.
Totodată solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece din probe rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta, pericolul social subzistând și la această dată.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că își menține cererea de liberare provizorie sub control judiciar.Arata ca are 2oo de zile de arestare. A fost menținut în funcție pentru ca elevii să își dea bacalaureatul. Nu primit nici o suma de bani în mână și nici în altă formă. În memoriul formulat a arătat toate aceste susțineri. Consideră că este o răzbunare din partea directorului școlii, deoarece a formulat mai multe reclamații împotriva acestuia, iar pe unul dintre elevi l-a reclamat la secția 1 de poliție, deoarece l-a amenințat cu cuțitul în clasă. A făcut reclamații în care a arătat că acești elevi care l-au denunțat au beneficiat de promovabilitate în urma denunțului.
În concluzie solicită judecarea in stare de libertate deoarece nu se face vinovat de comiterea faptei, solicitând a se avea în vedere și starea de sănătate sa.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 24.12.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU in dos- s-a dispus în temeiul art.160 indice 8a alin.6 pr.pen. respingerea ca netemeinică cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2, pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată.
În temeiul art.300/ 2 cu art.160/ pr.pen. s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului aflat în Penitenciarul Bacău.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a constatat că inculpatul au avut apărător ales.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 pr.pen.).
De asemenea, art.160 indice 2.pr.pen. arată că " Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani," iar alin. 2 precizează că " liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"
Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.
S-a invocat de către apărătorul inculpatului, că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă, că inculpatul a fost reținut imediat, la un interval de 10min. de când au părăsit cei doi elevi locuința inculpatului, și că acesta nu a avut cum să se sustragă urmăririi penale, și că tocmai acest interval mic de timp este cel care pledează pentru nedovedirea pericolului concret pentru ordinea publică.
Instanța apreciază că din analiza celor două art.160 indice 2 și 148.pr.pen. nu putem discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive. invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 pr.pen.
A considerat că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.
Prin activitatea lui infracțională, privită individual la presupusa comitere a infracțiunii, inculpatul a cărui cerere o avut-o de analizat la termen, a apreciat că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, are suficiente cunoștințe tehnice pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea elevilor, a părinților acestora. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.
Pentru motivele arătate mai sus, a considerat necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpat să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior.
S-a mai invocat în motivarea cererii, de către apărători, faptul că fiecare inculpat a petrecut timp îndelungat în arest preventiv, vreme de 6 luni și că astfel se încalcă termenul rezonabil de care se vorbește în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru care România a fost de multe ori sancționată fiindu-i încălcate în această materie dispozițiile și jurisprudența.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunii, respectiv cele legate de dare de mită, care a presupus organizarea unui flagrant delict. de comportamentul inculpatului (care nu au dovedit o conduită liniară sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, ba dimpotrivă una de nerecunoaștere), de numărul mare de elevi care trebuie audiați în cauză, și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei (cercetările începând în cursul anului 2009 și finalizate prin rechizitoriul din 03.06.2009).
Pentru aceste considerente, a apreciat că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.
În consecință, în baza art.160 indice 8 alin.6 pr.pen. a fost respinsă ca netemeinică cererea inculpatului .
Cu privire la art. 300 indice 2 rap. la art. 160 indice b pr.pen. instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Trib.Bc. - s-a dispus trimiterea în judecată a inc. pentru săv. înfr. de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 pen. cu art. 41 alin.2 pren.
Se reține că la data de 28.05.2009, elev în clasa a XII a G la Liceul B, a formulat un denunț din care rezultă faptul că, inculpatul, în calitatea pe care o avea, aceea de profesor, le pretinde elevilor sume de bani cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul colar următor după ce în timpul anului de curs le acorda note în așa încât să-i aducă în situația de corigenție.
La data de 29.05.2009, A, elevi în clasa a XII a G al aceluiași grup școlar, au formulat autodenunțuri împotriva inculpatului, din care rezulta faptul că,acesta pretinde sume de bani de la elevi pentru a le asigura promovabilitatea în anul școlar următor.
Pentru aceste considerente, la data de 2.06.2009, a fost organizat un flagrant delict, având în vedere faptul că cei patru denunțători, ca urmare atitudinii inculpatului, urmau să-i remită acestuia sumele de bani solicitate.
In urma flagrantului delict și a percheziției domiciliare efectuată la data de 2.06.2009, s-a constatat faptul că, inculpatul, în locuința sa, amplasată în B,-/B/4, a primit de la denunțătorul A suma de 300 lei, reprezentând bani cu titlu de mită, mai precis 150 lei pentru el și 150 lei pentru, așa cum a solicitat inculpatul.
Totodată, în aceleași împrejurări inculpatul a primit suma de 370 lei de la denunțătorul, pentru el și pentru colegul său, sumă de bani remisă de către denunțător cu puțin înainte de constatare a infracțiunii de luare de mită în flagrant delict.
Sumele de bani au fost lăsate de către cei doi denunțători în domiciliul inculpatului, la indicația acestuia, fără a face vorbire despre destinația lor, având în vedere conduita inculpatului de prevedere excesivă în aceste momente de consumare a infracțiunii.
Sumele de bani descrise mai sus au fost descoperite de către echipa de cercetare în domiciliul inculpatului, în prezența martorilor asistenți, așa cum este menționat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor au fost formulate autodenunțuri și de către ,
, și, elevi în clasa a XI a F din
cadrul aceluiași grup școlar, din care rezultă faptul că aceștia au dat sume de bani inculpatului, cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în școlar următor, având în vedere faptul că, în anul școlar 2008-2009, inculpatul preda la această clasă un număr de 8 module.
Ca modalitate de a proceda, acesta a aplicat elevilor, în mod tendențios note, în așa fel încât să-i aducă în stare de corigenție, urmând ca sfârșitul anului să le solicite așa zise "referate". Acestea din urmă prezentau sume de bani în raport de cuantumul referatelor pe care fiecare elev trebuia să le predea profesorului și având în vedere faptul că un referat era echivalentul unei sume cuprinse între 10-40 lei.
In cursul anului școlar 2008-2009, mai precis în luna mai 2009, denunțătorii au remis sume de bani inculpatului, după cum urmează: - 160 lei; - 200 lei; - 160 lei; - 200 lei; - 200 lei; - 280 lei; - 240 lei;
S-a constatat, de asemenea, că, elev în clasa a XII a Ha Grupului Școlar de și Protecție a Mediului B, a fost contactat de către inculpatul, în luna mai 2009, când acesta i-a sugerat să fie intermediar în sensul de a strânge sume de bani de la elevii din clasă și să-i remită acestuia, elevii fiind interesați în a-și asigura promovabilitatea.
a transmis colegilor săi atitudinea inculpatului, iar în ziua de 21.05.2009, a primit de la suma de 80 lei și de la suma de 40 lei. Acesta nu a mai suina de bani inculpatului ci a relatat tot ceea ce s-a întâmplat pruliii grupului școlar. Rolul de intermediar 1-a avut și, elev în clasa a [ cel care de altfel a strâns, de mai multe ori, sume de bani, în anul ■ 2007-2008, după cum urmează: - 180 lei; - 190 lei; - 150 lei; - 80 lei; - 100 lei; - 120 lei; - 120 lei; - 80 lei;
S-a constatat, de asemenea că, elevă în clasa a XII G, a remis inculpatului, personal, suma de 120 lei, pentru a-i asigura promovabilitatea în anul școlar 2008-209, sumă de bani pe care aceasta i-a -o la locuința sa.
De asemenea, aceeași elevă, i-a remis inculpatului suma de 100 lei, la sfârșitul lunii mai 2009, împreună cu și, eleve la același grup școlar.
Anterior datei întocmirii rechizitoriului, s-a dispus, la propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, arestarea preventivă a inculpatului, la data de 03.06.2009, de către Tribunalul Bacău, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. și prelungită măsura arestării, de către aceeași instanță la datele de: 01.07.2009, 16.07.2009, 08.09.2009, 29.10.2009.
În temeiul art.300 ind.1 pr.pen. măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 16.07.2009.
În baza dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen.măsura a fost menținută de instanța de judecată la termenul de judecată din data de 06.02.2009. Împotriva încheierilor succesive de prelungire și menținere a stării de arest preventiv, inculpatul a exercitat dreptul său de recurs, fiind respinse de fiecare dată ca nefondate.
Prin decizia penală nr. 784/17.12.2009, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul inculpatului împotriva încheierii Tribunalului Bacău, prin ca re s-a menținut starea de arest preventiv, cauza fiind trimisă spre rejudecare numai referitor la starea de arest preventiv, considerând că nu a fost suficient motivată.
La termenul de judecată din 24.12.2009, s-a pus din nou în discuție starea de arest a inculpaților cu respectarea dispozițiilor art.300 indice2 pr.pen. rap. la art.160 indice b pr.pen.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.:
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii. Tribunalului Bacău, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a sa, nu a încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f pentru C.P.P. următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că, este prezumtivul autor că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Apărătorul inculpatului a arătat că se impune cercetarea lor în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpatul să fugă, să se ascundă, să se sustragă de la urmărire sau judecată,sau că ar încerca să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, expert ori să distrugă vreun mijloc de probă, nu s-a reușit dovedirea acestor eventuale pericole, fiindcă s-a scurs prea puțin timp de la data comiterii faptei și până la reținerea sa, infracțiunea fiind flagrantă.
Infracțiunea pentru care inculpatul, a fost trimis în judecată, art.254 pen. cu art. 41 alin.2 pen aceasta, este sancționată de lege cu închisoarea până la un maxim de 12 ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în acre a fost săvârșită infracțiunea, în formă continuată, pe parcursul mai multor ani școlari, presupusa comitere a infracțiunii de către inculpat, devenind de notorietate, generații de elevi transmiteau unii la alții obiceiurile inculpatului (acelea de a le pune note mici pe parcursul anului școlar, pentru a-i aduce în stadii de corijență, fiind nevoiți, tot la cererea d-lui profesor - inculpatul - să de-a acele "referate", pentru a putea trece examenele. A apreciat că lăsat în libertate ar putea lua lătura cu cei 23 de elevi care au depus plângeri împotriva sa, cu părinții acestora, cu colegii de școală, celelalte cadre didactice, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice.
de probatoriul administrat in cauză până la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, față de natura si gravitatea faptei de care este acuzat acesta, rezonanta socială deosebită a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Totodată, conduita de nerecunoaștere permanentă inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestora si generează temerea rezonabila,ca, aflat în stare de libertate, ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.
In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța a apreciaat ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei din 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza, conduce la concluzia ca durata arestării preventive a sa nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.
Sub aspectul temeiniciei,analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a acestora.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererilor succesive formulate, în mai multe rânduri de inculpat privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a retinut ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a sa instanța a avut în vederenatura fapteide care este suspectat,sferarelațiilor socialelezate (integritatea patrimoniului ), rezonanta sociala a fapteidate fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin perseverența sa. Toate aceste aspecte,coroborate, au condus la concluzia ca se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatuluipentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Împotriva încheierii au declarat recurs care a invocă nelegalitatea și netemeinicia acesteia, considerând că în mod greșit s-a respins cererea de liberarea provizorie sub control judiciar și s-a procedat la menținerea stării de arest a acestuia.
Recurentului inculpat prin concluziile puse de apărătorul său, precum și prin două memorii depuse la dosarul cauzei, a invocat lipsa îndeplinirii condițiilor prev. de art.143 Cp, arătând că actele dosarului nu cuprind probe sau indicii temeinice de natură a releva acuzațiilor aduse.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpatul a arătat că acuzațiile ce i se aduc nu sunt reale, denunțurile fiind făcute în scop de răzbunare de către directorul unității de învățământ unde și-a desfășurat activitatea profesională acesta și de către un elev cu care inculpatul avea o relație tensionată.
Recurentul inculpat a mai criticat încheierea atacată și sub aspectul neîntrunirii condițiilor legale care să justifice menținerea arestării preventive față de acesta, apreciind că situația faptică ce rezultă din economia dosarului nu relevă incidența cazului prev.de art.148 lit.f Cpp referitor la periculozitatea sa pentru ordinea publică, reținut de prima instanță.
De asemenea inculpatul a mai invocat aspecte pozitive ce ține de persoana sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta și starea de sănătate precară.
În considerarea criticilor expuse, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.proc.pen. Curtea constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că recursul promovat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive.
Astfel, într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art. 160/2 pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Din analiza prevederilor art. 160/2 pr.penală, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov. 1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor ce se presupun a fi comise de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea elevilor cărora inculpatul le-a pretins sume de bani cu titlu de mită, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, Curtea, în concordanță cu opinia primei instanțe apreciază că în acest moment procesului penal se impune judecarea sa în continuare în stare de arest.
Din interpretarea reglementărilor legale în materia cererilor de liberare provizorie, rezultă așadar că pentru a fi admisă o asemenea cerere, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (și care evident în această speță sunt îndeplinite), mai trebuie și ca această cerere să fie întemeiată.
În acest context analizând cererea inculpatului, în mod just Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice, precum și a datelor existente din care ar rezulta că recurentul a comis faptele imputate.
Instanța de recurs nu poate primi susținerile apărătorului recurentului inculpat referitoare la lipsa indiciilor și probelor în acuzare în prezenta cauză.
Din actele dosarului se conturează ideea că inculpatul în calitatea sa de cadru didactic, în mod repetat a pretins sume de bani de la mai mulți elevi în scopul asigurării promovabilității acestora.
Față de cele relevate mai sus, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului inculpat, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar, este inoportună la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal impunând privarea de libertate a inculpatului, iar liberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
În ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive a inculpatului, criticată de asemenea de către acesta, Curtea constată că mod temeinic și legal Tribunalul Bacăua dispus menținerea acestei măsuri preventive.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual Curtea constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele existente la dosarul cauzei.
În ceea ce privește circumstanțele personale care caracterizează pozitiv persoana inculpatului invocate de către acesta în demonstrarea lipsei periculozității acestuia pentru ordinea publică, Curtea constată că elementele menționate nu sunt suficiente a releva inexistența unei asemenea periculozități.
Cu certitudine, aspectele invocate vor fi avute în vedere de către instanța de fond și vor putea avea efecte favorabile pentru inculpat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, în situația în care vinovăția sa va fi relevată de probele administrate în cursul procesului penal.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 189 p Cod Penal. dispune plata din fondurile a sumei de 100 lei către Baroul Bacău -..
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 obligă C.P.P. recurentul -inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 30.12.2009, în prezența recurentului -inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. PE/ 04.01.2010/ 2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Mengoni Arin
