Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 816/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1269/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 816
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
menținere măsură de arestare preventivă
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002rap.C.P.P. la art.160 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv, printre alții, și cu privire la inculpatul, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.469/UP/ 09.12.2005, emis de Tribunalul București, Secția I penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 651/D/P/2005 din data de 26 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, printre alții, și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2C.p. și art 14 alin 1 lit c Legea 143/2000, art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art 41 alin. 2 Cp. totul cu aplic. art 33 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, în baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, în perioada ianuarie - decembrie 2005 inculpatul a deținut, a vândut, a intermediat vânzarea și a oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani și a pus la dispoziție locuința sa din B, sector 5, cu știință și cu titlu gratuit, mai multor persoane în vederea consumului de droguri.
Sub aspect probator s-a apreciat că sunt relevante procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților față de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal.
Examinând actele și lucrările dosarului, la acest moment procesual Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului continuă să existe și impun în continuare privarea sa de libertate.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpat.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpatului în stare de libertate, a rezultat mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, existând temerea că lăsarea acestuia în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la impietarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel menținerea măsurii arestării preventive corespunde si scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr. Pen.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care a fost cercetat inculpatul, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia și pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfacute astfel si prevederile art.5 parag.1 lit.c si parag.3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventiva a inculpatului nu depașește durata rezonabilă a arestarii preventive, prin raportare la dispozitiile art,5 paragraful 3 din CEDO și la principiile si criteriile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotararea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotararea din 6 aprilie 2000, parag. 152 si urm. cauzac Elvetiei,Hotararea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContrada c Italiei,Hotararea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. Frantei,Hotararea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
Având în vedere că, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen, s-a menținut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Totodată, conform art. 139 alin.1 din Codul d e procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Analizând conținutul actelor dosarului, din perspectiva textelor enunțate, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că acesta a comis infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2C.p. și art 14 alin 1 lit c Legea 143/2000, art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art 41 alin. 2 Cp. totul cu aplic. art 33 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol(atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea cesteia),.are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
În prezenta cauză, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 09.12.2005 a Tribunalului București, Secția I penală, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.469/UP/09.12.2005.
Așadar, inculpatul este arestat preventiv în această cauză de 3 ani și 6 luni și, dată fiind durata prelungită a măsurii, Curtea va examina cauza pentru a stabili în ce măsură aceasta se mai justifică, atât din perspectiva scopului acesteia (reglementat de art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală), cât și a respectării termenului rezonabil, termen la care se referă art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Astfel, Curtea constată că temeiul arestării inculpatului, l-a constituit art. 148 lit. f Cod de procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, constată că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, iar probele administrate până la acest moment nu fac să înceteze caracterul rezonabil al presupunerii că acesta a săvârșit faptele.
Considerentele anterior expuse, privind îndeplinirea condițiilor arestării preventive, au fost avute în vedere ori de câte ori măsura arestării preventive a fost menținută, durata arestării preventive depășind, în prezent, un 3 ani și 6 luni.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că după o anumită perioadă de timp, motivele plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune și care au justificat lipsirea acesteia de libertate, nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă liberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice (de ex. Hotărârea Stasaites Lituaniei).
Prin urmare, temeiul prevăzut de art. 148 litera f Cod de procedură penală, nu poate subzista fără limită în timp deoarece, chiar dacă durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege, nu același lucru se poate susține cu privire la existența datelor privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment.
Este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, se atenuează, ajungând ca la un moment dat să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane.
De asemenea, Curtea apreciază că temerea că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la impietarea asupra bunei desfășurări a procesului penal, nu poate justifica de fiecare dată când se verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât probatoriul amplu ce urmează a fi administrat va determina, în mod inevitabil, prelungirea duratei procesului penal, iar legea procesual penală prevede și alte măsuri preventive, restrictive de drepturi, care oferă suficiente garanții pentru a se asigura prezența inculpatului la termenele de judecată.
Prin urmare, date fiind caracterul excepțional al arestării preventive și durata relativ mare a acesteia, precum și faptul că odată cu trecerea timpului petrecut în detenție preventivă pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat și, după atâta timp, nu mai poate justifica măsura arestării preventive, Curtea apreciază că se impune, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei.
În baza art. 145 alin. 11și 2.proc.pen. va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanțele de judecată, la toate termenele ce vor fi acordate, atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac, precum și ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv Poliția Sector 5 B;
- să nu își schimbe locuința fără incuviințarea instanței;
- să nu dețină în locuință, dependințe sau locuri împrejmuite ținând de acestea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, va pune în vedere inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligatiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Totodată, va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul impotriva încheierii de ședinta din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Sectia a II-a penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând:
În baza art.139 alin.1 proc.pen. rap. la art.145 proc.pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu parăsi municipiul B pe toata durata judecării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 145 alin. 11și 2.proc.pen. impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanțele de judecată, la toate termenele ce vor fi acordate, atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac, precum și ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv Poliția Sector 5 B;
- să nu își schimbe locuința fără incuviințarea instanței;
- să nu dețină în locuință, dependințe sau locuri împrejmuite ținând de acestea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Pune în vedere inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligatiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
- -
Red.SC-04.06.2009/13.07.2009
Dact.EA-12.06.2009/2ex
.II Pen - jud.
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Lucia Rog
