Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 828/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 04.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- prin care s-au respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales - av. -, cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține apelul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, în susținerea recursului, arată că, Tribunalul Galați prin încheierea din 04.12.2009 s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive și, în partea finală a amintitei încheieri a hotărât că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv prev. art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. rezultând indicii temeinice în sensul art. 143 de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, referindu-se la gravitatea faptei, modalitatea în care a fost săvârșită, împrejurările, rezonanța asupra comunității și impactul social negativ.
Cu privire la menținerea stării de arest, supune atenției instanței raportul de constatare medico-legală cu obiective menționate, fiind o probă solicitată și în cursul urmăririi penale, din care rezultă că deși plaga penetrantă abdominală nu a interesat viscere abdominale și nu a fost însoțită de simptome de șoc, prin evoluția spre peritonită, în lipsa îngrijirilor medicale, a pus în primejdie viața victimei. Practic, starea sănătății părții vătămate s-a agravat datorită lipsei de îngrijire medicală.
O problemă clară, se referă la faptul că plaga penetrantă abdominală, nu a fost profundă, pentru că, instrumentul folosit a fost un briceag care, după dicționarul explicativ este un cuțit de buzunar. Această chestiune a spus-o medicul legist și nu poate fi pusă la îndoială. Situația intervenită nu a fost însoțită de simptome de șoc, dar prin evoluție obișnuită, în lipsa îngrijirilor medicale a pus în primejdie viața persoanei. la care s-a întâmplat respectiv 22:30, victima a fost transportată de urgență cu ambulanța inițial la Tg B iar la ora 01:25 era deja la Spitalul de Urgență. Consideră că la acest moment măsura arestării preventive nu mai este necesară întrucât în afară de prevederile art. 148 lit. f - în legătură cu "închisoarea mai mare de 4 ani" nu s-a dovedit că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, în situația în care inculpatul a recunoscut fapta fiind conturată modalitatea în care a fost trimis în judecată, solicită casarea hotărârii instanței de fond și înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură, respectiv măsura de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul. În mod corect instanța de fond, respectiv Tribunalul Galația menținut această măsură respingând cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. Așa cum rezultă din dosar, până în prezent, s-a reținut că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. De altfel, la termenul intermediar din data de 28.10.2009 această măsură s-a menținut, iar la 04.12.2009 când acesta a fost audiat a recunoscut parțial fapta în împrejurările în care le-a exprimat și în faza de urmărire penală.
Nu s-a mai audiat nici un martor care să-și fi schimbat declarația sau care să fi spus altceva la urmărirea penală ca atare, temeiurile nu s-au modificat ele rămânând aceleași. În concluzie apreciază hotărârea temeinică și legală solicitând respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 04.12.2009 a Tribunalului, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 al. 1 și 3 Cod pr. penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul de față instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat ( art.148 alin.1 lit.f Cod proc.penală), rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 Cod proc.penală - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt: procesul-verbal de fixare a locului faptei din 04.10.2009, planșele foto aferente, procesul verbal de consemnare a declarației orale a părții vătămate, raportul de constatare tehnico-științific, biocriminalistic, raportul de constatare medico-legală, buletinul de analize medicale, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, și, dar și declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere ( fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta și, nu în ultimul rând, rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru opinia publică.
Cu privire la cererile inculpatului, prin apărător, de revocare a arestării preventive sau de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele:
Articolul 139 alin.1 Cod proc.penală, prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că măsura preventivă trebuie revocată din oficiu sau la cerere atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
În speță, cercetarea judecătorească este în plină desfășurare ( inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Pe de altă parte, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, aceasta fiind verificată inclusiv ierarhic superioară atât ca urmare a promovării căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii, cât și ulterior.
Cum temeiurile care au condus la arestarea preventivă ( în principal pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului) sunt în continuare de actualitate, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 și 2 Cod proc.penală, s-a dispus, în baza art.3002rap.la art.160 alin.1 și 3 Cod proc.penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pe cale de consecință, s-au respins ca nefondate cererile formulate de apărătorul ales al inculpatului, de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susținând că în cauză nu există date că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că mai indicată ar fi măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Astfel Curtea reține că inculpatul a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, tentativă de omor calificat, constând în aceea că la data de 03.10.2009, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat parții vătămate, o lovitură de cuțit în zona abdominală producându-i o leziune care a pus în primejdie viața victimei.
Infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani iar modalitatea în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit fapta, obiectul vulnerant folosit și intensitatea loviturii aplicate părții vătămate indică o periculozitate socială ridicată și justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus infracțiunea mai sus arătată, de săvârșirea căreia a fost acuzat inculpatul, este de o gravitate deosebită, aducând o atingere severă relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață și impune, pentru menținerea unui climat de securitate socială, luarea și menținerea unor măsuri preventive ferme față de persoanele suspectate de comiterea unor asemenea fapte.
Cât privește solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită favorabil câtă vreme temeiurile care au condus la arestarea preventivă, legate în principal de gravitatea faptei și de impactul produs asupra comunității de astfel de comportamente antisociale, nu s-au schimbat ci subzistă în continuare.
În plus Curtea apreciază că ținerea măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este abia la început.
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe acesta la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul "" ( fiul lui G și, născut la data de 09 iunie 1988 - deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 04.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul-recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /24.12.2009
CT/ 2 ex./24.12.2009
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
