Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 84/2010
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent A, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate la data de 25.01.2010 de Tribunalul Alba, învederând instanței că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, față de înscrisurile de la dosar, din care rezultă că inculpatul nu are cazier, nu are nicio implicare în cauză, este student, are 23 de ani. Învederează că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul nu are nicio implicare în această faptă. Arată că a formulat recurs împotriva încheierii pentru a se aprecia că nu există motive pentru menținerea stării de arest.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, învederând că în mod corect s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, raportat și la împrejurarea că la data de 21.01.2010 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul formulat de Parchet împotriva încheierii prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu o altă măsură, apreciindu-se că subzistă temeiurile și că acestea nu s-au schimbat, motiv pentru care apreciază că instanța de fond nu avea cum să constate că temeiurile arestării s-au schimbat.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu a luat parte la incident, recunoaște că a fost în local, dar precizează că pe parcursul evenimentelor se afla afară din local.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-a dispus în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului A, în prezent deținut în Arestul
A fost respinsă cererea de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut următoarele motive de fapt și de drept:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba în ședința publică din data de 18.01.2010 în dosar nr- au fost admise cererile formulate de inculpații, și A și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciindu-se că s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă.
Încheierea susmenționată a fost casată în recursul parchetului prin decizia penală nr. 70/2010 din 21.01.2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA și procedându-se la rejudecarea cererilor, acestea au fost respinse. În raport de această decizie, instanța de fond a constatat că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește temeiurile de menținere a măsurii arestării preventive până la data pronunțării deciziei instanței de recurs. Prin urmare, s-a apreciat că instanța de fond nu mai poate reanaliza aceste temeiuri, ci se poate pronunța asupra menținerii sau schimbării lor doar ulterior momentului în care s-a pronunțat instanța de recurs. Procedând în consecință, Tribunalul a constatat că de la data soluționării recursului și până în momentul de față temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, astfel că în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului A.
În ceea ce privește cererile formulate de apărătorii aleși ai acestui inculpat pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul a apreciat că aceasta din urmă se impune a fi respinsă pentru considerentele reținute la menținerea arestării preventive, iar în ceea ce privește revocarea arestării preventive, s-a apreciat că se impune respingerea cererii, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 33Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal instituit de art. 141 Cod procedură penală, inculpatul A, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, prin apărătorul său ales, arată că lipsa unor minime elemente care să probeze implicarea sa în incidentul din data de 14/15.06.2009, fac ca plasarea sa în detenție să fie excesivă.
Într-o altă ordine de idei, se arată că lipsa antecedentelor penale, conduita sa socială adecvată și calitatea de student al unei universități pot reprezenta temeiuri pentru înlocuirea măsurii arestării cu o alta, neprivativă de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului A în considerarea dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea arată că în cauză, contrar susținerilor inculpatului, materialul probator administrat până în acest moment în faza urmăririi penale, conține indicii raționale cu privire la implicarea inculpatului în evenimentele petrecute în clubul din Câmpeni la data de 14/15.06.2009.
3. Curtea reține că în speță a fost respectată condiția existenței unei bănuieli legitime, verosimile, plauzibile, care să susțină și să justifice plasarea inculpatului în detenție provizorie.
4. Curtea apreciază că la acest moment nu există motive pertinente și suficiente care să impună imperios necesar finalizarea detenției provizorii, cu atât mai mult cu cât stadiul actual al procedurilor de fond este incipient, iar inculpații nu au fost ascultați.
5. În aceste circumstanțe, considerente de economie și utilitate procedurală determină ca tribunalul d e primă instanță să asigure condiții normale de desfășurare a procedurilor, prin punerea inculpaților la dispoziția sa, având în vedere procesului, complexitatea acestuia și multitudinea cererilor formulate, care, într-o anumită măsură, încetinesc derularea procedurilor.
6. Curtea consideră că persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea unor fapte grave, de un pericol social extrem, conving orice observator obiectiv asupra creării, în condițiile lăsării sale în libertate, a unei alarme în conștiința socială.
7. Curtea, fără a nega existența elementelor de caracterizare a inculpatului privind profilul său socio-moral, consideră că acestea nu sunt în momentul de față și suficiente pentru a justifica o încetare a detenției.
8. Curtea a examinat, prin prisma circumstanțelor cauzei, și posibilitatea instituirii unei măsuri preventive neprivative de libertate, însă o apreciază la acest moment ca insuficientă pentru protejarea interesului public care impune detenția.
9, Curtea arată, de asemenea, că necesitatea protejării unui interes de ordine publică, precumpănitor general al societății primează ocrotirii celui privat al inculpatului, astfel încât menținerea măsurii este indispensabilă la acest moment pe baza circumstanțelor.
10. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu odihnă - semneazăConcediu odihnă - semnează
președintele Curții de Apel președintele Curții de Apel
judecător - judecător -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2010
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
