Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/2010
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat și apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, să se constate că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Precizează că măsura arestării preventive a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, și anume, existența unei stări de pericol pentru ordinea publică, stare de pericol care nu mai subzistă, iar rezonanța negativă a faptei s-a diminuat. Invocă în acest sens decizia penală nr. 285/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA. Precizează că de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent s-au scurs 7 luni, motiv pentru care apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile art. 159 alin. 13 Cod procedură penală privind termenul rezonabil al duratei arestării preventive. Invocă în acest sens practica judiciară și practica CEDO. Solicită să se aibă în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și împrejurarea că prin fapta sa inculpatul nu a pus în pericol viața părții vătămate, vârsta înaintată a inculpatului, lipsa antecedențelor penale, precum și poziția părții vătămate, care nu a avut nicio pretenție de la inculpat, antecedența problemelor psihice ale inculpatului și poziția sinceră a acestuia față de fapta comisă. Precizează că susținerile din încheierea atacată referitoare la faptul că lăsarea în libertate ar crea o stare de insecuritate nu au un suport obiectiv, având în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și trecerea timpului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța de fond a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, nu s-au modificat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că are 3 copii minori în întreținere.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- la 25 ianuarie 2010 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 3 Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privare de libertate a acestuia, din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată. Tribunalul a apreciat că termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit, având în vedere criteriile CEDO, măsura preventivă fiind proporțională cu scopul legitim urmărit, prin prisma pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul G, prin apărător ales, a susținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. De asemenea, s-a susținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 159 alin. 13 Cod procedură penală privind termenul rezonabil al duratei arestării preventive și s-au invocat aspecte de natură personală și familială. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de gravitatea acuzației aduse, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar menținerea măsurii arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației.
Susținerea inculpatului privind depășirea termenului rezonabil al duratei arestării preventive este nefondată, Curtea constatând că, raportat la complexitatea cauzei, perioada detenției provizorii la care a fost supus inculpatul, de aproximativ 7 luni, nu a depășit termenul rezonabil.
Curtea arată că aspectele de natură personală și familială invocate de inculpat nu sunt de natură a înlătura gravitatea faptei și pericolul pentru ordinea publică.
Față de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului și modalitatea de săvârșire a acesteia, Curtea apreciază că nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru protejarea ordinii publice.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Albaa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 130 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -Concediu odihnă - semnează Concediu odihnă - semnează
președintele Curții de Apel președintele Curții de Apel
judecător - judecător -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.02.2010
jud. fond -
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
