Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.88

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Paul

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la 14 august 1967, fiul lui și, născut la 20 iulie 1967 și, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, toți deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care n baza art.255 alin.4 Cod penal, a fost respinsă cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 149.619 lei, prin Ordonanța nr.97/P /2008 din data de 25.05.2009

În baza art.139 al.2 Cod procedură penală rap.la art.136 alin.1 lit.c Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală rap.la art.160/b alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: G, și și în baza art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

În baza art.160/3 Cod procedură penală, a fost admisă cererea inculpatului de modificare a controlului judiciar, în sensul că a modificat obligația inculpatului de a nu depăși limita teritorială a județului A, cu obligația de a nu părăsi teritoriul țării.

S-au menținut restul obligațiilor impuse inculpatului prin decizia penală nr.497/R/30.07.2009 a Curții de Apel Pitești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați aflați în stare de arest: G, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.323 din 22.01.2010, aflată la fila13 dosar, personal și asistat de avocat ales din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.31/2010, aflată la fila 14 dosar și G, personal și asistat de avocat ales G din Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, avocații aleși ai recurenților - inculpați, având pe rând cuvântul, au luat legătura cu aceștia, precizând că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, cu aplicarea disp.art.139 rap.la art.145/1 Cod procedură penală, deoarece au trecut 6 luni de zile de când dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova și până în prezent nu s-a discutat regularitatea actului de sesizare a instanței privind legalitatea măsurii arestării preventive potrivit disp.art.300/1 și art.300/2 Cod procedură penală.

A învederat instanței că legiuitorul a statuat că "neverificarea de către instanță în cursul judecății a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile la care se referă art.160/b alin.1 Cod procedură penală. atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive față de inculpat și punerea lui de îndată în libertate".

Precizează că instanța de fond nu are abilitatea funcțională de a verifica măsura arestării preventive dacă nu este legal sesizată și abia după aceea să procedeze la verificare acestei măsuri.

Față de această situație, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu trimiterea spre rejudecare și a se verifica legalitatea după sesizarea instanței de fond.

A mai arătat că în situația în care recursul inculpatului va fi respins, nu va mai face alte cereri de acest gen în cauză, deoarece sunt de prisos și abia după ce inculpații vor fi audiați, va mai formula alte cereri, întrucât rezultă din considerentele încheierii recurate că judecătorul fondului a mai încercat în luna octombrie 2009 să-i pună în libertate, însă instanța de recurs a apreciat ca aceștia trebuie să rămână în arest.

Pe de altă parte, consideră că judecătorul instanței de fond face confuzii între pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social dacă inculpatul ar fi pus în libertate, în sensul că opinia publică ar fi "siderată" având în vedere că infracțiunea din cauza de față nu este gravă în contextul în care în țara noastră infracțiunile de corupție iau amploare și ca organele judiciare să pronunțe pedepse de curmare a acestui fenomen infracțional.

A mai susținut că inculpatul nu a avut intenția săvârșirii de infracțiuni, doar l-a ajutat pe inculpatul G, fiind o de transmise între persoanele care au luat mită și inculpatul, arătând că la infracțiunea de dare de mită se au în vedere gravitatea acesteia și limitele de pedeapsă și nu se poate compara cu infracțiunile de luare de mită și trafic de influență.

De asemenea, a arătat că în cauză nu există probe că inculpatul ar fi dat mită, că se află în stare de arest preventiv de 10 luni de zile și durata rezonabilă a arestului preventiv a fost cu mult depășită, motiv pentru care a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite disp. art.160/b Cod procedură penală, având în vedere și Decizia penală nr.1730/2009 dată de în acest sens, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Totodată, a menționat că în speță nu se regăsesc niciunul din cazurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală și potrivit acestui text de lege, pericolul pentru ordinea publică nu se prezumă ci trebuie dovedit.

În acest caz, o altă dispoziție din încheierea instanței de fond pe care o atacă se referă la sechestrul asigurator instituit asupra sumei de 149.619 lei, prin Ordonanța nr.97/P/2008 din data de 25.05.2009 a DNA Serviciul Teritorial Pitești, întrucât inculpatul este acuzat pentru o singură infracțiune, respectiv complicitate la infracțiunea de dare de mită și nu vede nu rostul pentru care organele de urmărire penală au instituit sechestru pe bunurile acestuia.

A mai menționat că în cauza de față, banii au fost dați arbitrilor și trebuie confiscați de la aceștia, principiu cu care nu este permisă îmbogățirea fără justă cauză și dacă se acceptă teza judecătorului instanței de fond, organele de urmărire penală ar trebui să confiște aceeași sumă de trei ori, ceea ce este o chestiune de principiu și o măsură nelegală.

În final, a solicitat a se ține cont de faptul că tatăl inculpatului este bolnav și lipsit de venituri, are o fiică studentă și el este singurul întreținător al familiei.

Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlăturarea dispoziției privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia, cu precizarea că justiția se face pentru oameni.

Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, a criticat încheierea din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie conform disp.art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, deoarece atât el cât și avocat prof. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale.

A susținut că în cursul urmăririi penale - Tribunalul Argeș prin încheierea nr.23 din 14 aprilie 2009 admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea preventivă a inculpatului G și a celorlalți inculpați, considerând că este îndeplinită condiția cerută de art.148 lit."f" Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu și în baza art.148 lit."a" sau "b" Cod procedură penală.

A mai arătat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv la data de 13 aprilie 2009, iar la data de 25 iunie 2009 fost investită instanța Tribunalului Argeș cu judecarea fondului cauzei, fixându-se ca prim termen de judecată data de 29 septembrie 2009, deci peste 3 luni de la înregistrarea dosarului, ceea ce în opinia sa, constituie o depășire cu mult a termenului rezonabil la care fac referire disp.art.5 paragraful 3 și art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Precizează că ulterior, în urma admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul G, s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Prahova, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02 septembrie 2009 și că în prezent acesta se află în stare de arest preventiv de mai o bine de 10 luni, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost nici măcar începută, motivele neputând fi imputabile inculpaților.

Consideră că în atare situație, raportat la complexitatea cauzei, conduita inculpaților și diligențele autorităților, se poate afirma, fără nici un dubiu că s-a încălcat durata rezonabilă a arestării preventive, având în vedere că de la data de 02 septembrie 2009 și până în prezent inculpații nu au fost încă audiați în fața instanței de fond, practic de 5 luni de 5 zile, în această cauză se pasul pe loc.

De asemenea, a arătat revenind la temeiul de drept în baza căruia s-a solicitat, s-a admis și s-a menținut timp de 10 luni măsura arestării preventive, că s-au făcut raportări numai la limitele de pedeapsă mai mari de 4 ani închisoare, precum și existența unor probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă conform Normelor transpuse și în procedura internă, această măsură procesuală se poate lua numai în circumstanțe excepționale și are un caracter temporar.

Totodată, a menționat că în nenumărate spețe Convenția Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că trebuie să se facă o distincție clară între pericolul social al faptei dedusă judecății și pericolul pentru ordinea publică, pentru ca acestea să nu fie confundate în detrimentul caracterului rezonabil al arestării preventive.

Astfel, s-a stabilit că instanțelor naționale le revine obligația de a lua în considerare și aplicarea unor măsuri alternative, neprivative de libertate, întrucât pe de o parte, după trecerea unui interval de timp rezonanța negativă în mediul social se diluează, iar simpla existență a unor indicii temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpat nu este suficientă pentru menținerea stării de arest.

Apreciază că probele și indiciile temeinice de săvârșire a unei infracțiuni, nu justifică sub aspectul legalității și temeiniciei, menținerea unei măsuri de arestare preventivă, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.

În acest sens, a arătat că în prezenta cauză organele de urmărire penală nu au făcut dovada existenței pericolului social concret pe care inculpatul în care în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate l-a reprezenta pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, în contextul în care inculpații arestați au fost ținuți împreună și au avut posibilitatea de a lua legătura între ei în timpul detenției preventive, nu consideră că lăsarea în stare de libertate ar putea duce la schimbarea poziției lor procesuale manifestate constant în timpul urmăririi penale.

A mai menționat că declarațiile inculpaților și a martorilor urmează a fi coroborate cu toate probele existente în dosarul de urmărire penală,instanța de fond urmând să se pronunțe având în vedere toate probatoriile administrate în cursul procesului penal.

În raport de cele mai sus enunțate, a solicitat instanței a se avea în vedere că inculpatul nu este trimis în judecată pentru acte de violență care să pună în pericol ordinea publică și siguranța persoanelor, lucru dealtfel dovedit chiar de susținerile organelor de urmărire penală care au arătat că încă din anul 2006 acesta a săvârșit infracțiuni de genul celor pentru care a fost trimis în judecată, iar pe această perioadă nu s-a făcut nici o dovadă că a fost periclitată ordinea publică, respectiv siguranța cetățeanului.

De asemenea, în contextul prezentei cauze și față de complexitatea acesteia, consideră că durata procesului penal în situația în care inculpații ar fi judecați în stare de arest, ar excede cu mult termenul rezonabil a arestării preventive a unei persoane, iar arestarea preventivă nu poate constitui o formă de anticipare a pedepsei închisorii, întrucât s-ar încălca principiul prezumției de nevinovăție de care trebuie să se bucure orice persoană urmărită penal.

Apreciază, că așa cum alți inculpați cercetați în aceeași cauză sunt judecați în stare de libertate pentru același gen de infracțiuni, ținând cont de necesitatea respectării principiului egalității de tratament juridic, se impune ca și inculpatul G să se bucure de un proces echitabil și de posibilitatea acelorași condiții în care să-și exercite în mod eficient dreptul la apărare, așa cum prevăd normele și jurisprudența CEDO.

Față de aceste considerente, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și în baza disp.art.160/b alin.2/2 Cod procedură penală, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, a solicitat a se lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, prev.de art.139 alin.1 rap.la art.145/1 Cod procedură penală.

Avocat G având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, a criticat încheierea instanței de fond, susținând că în cauză au fost încălcate disp.art.293 Cod procedură penală, potrivit cărora, judecata în cauzele cu inculpații arestați se face de urgență și cu precădere cât și dispozițiile art.6 alin.1 din CEDO, ceea ce conduce la încălcarea drepturilor omului și la un proces echitabil.

Apreciază că instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică, deoarece a cerut administrarea de probe, respectiv să fie audiați martori care să dovedească lipsa de pericol social concret pe care l-ar genera cercetarea în libertate a inculpatului, probă asupra căreia judecătorul fondului nu s-a pronunțat.

De asemenea, a cerut să se dea eficiență jurisprudenței Convenției Europene privind Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului, conform căreia, inculpatul este îndreptățit să fie judecat în libertate conform principiilor dreptului internațional și constituțional în acest sens, iar instanța fondului nu s-a pronunțat.

În ceea ce privește existența cazului prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, invocat la luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia, apreciază că în nici un moment nu a fost prezentată vreo probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului G prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, în concordanță cu jurisprudența CEDO, la menținerea măsurii arestării preventive, instanța trebuie să aibă în vedere, printre altele, natura și gravitatea faptelor în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică și să facă o certă delimitare între acest pericol și pericolul social concret al faptei, pentru ca acestea să nu fie confundate în detrimentul caracterului rezonabil al duratei arestului.

Consideră că în prezent nu se mai justifică arestarea preventivă a inculpatului, deoarece instanța de judecată s-a pronunțat în mod consecvent în sensul revocării arestului preventiv motivat de dispariția temeiurilor care au generat măsura preventivă; opinia publică, urmare sondajului dovedit prin declarațiile a peste 500 de persoane respectabile, apreciată că nu este în pericol prin judecarea acestuia în stare de libertate; poziția procesuală a cluburilor din liga I, în special a cluburilor pretins prejudiciate prin pretinse rezultate trucate sau generate de pretinsa mituire a acestuia, prin care se dovedește considerația și aprecierile de excelență cu referire la moralitatea, etica și obiectivismul în care a activat ca președinte al; existența unor afirmații false în rechizitoriu; cercetarea penală și judecătorească a sute de persoane acuzate de pentru fapte grave de corupție, cu prejudicii de sute de milioane de Euro, în stare de libertate, printre acestea sunt membrii ai Guvernului și Parlamentului României care își exercită în continuare funcțiile; imposibilitatea săvârșirii unor pretinse noi fapte penale atâta timp cât nu mai deține funcția în legătură cu care a fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de corupție; starea gravă de sănătate care îi afectează, în mod iremediabil, discernământul și sănătatea.

Precizează că potrivit disp.art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul arestării preventive astfel cum este definit în art. 136 alin.1 din același cod, poate fi realizat și prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar, alternativă legală la măsura arestării preventive, iar în conformitate cu disp.art.138 alin.8 Cod procedură penală, legerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

În acest sens, a susținut că inculpatul G este cercetat pentru două fapte care s-au derulat pe o durată de 3 luni și nu se poate vorbi de perseverență infracțională a acestuia, are aproape 60 de ani cu 40 de ani activitate utilă în muncă neîntreruptă, cu diverse activități și însărcinări în țară și străinătate, pe care le-a îndeplinit, iar infracțiunea de corupție nu este gravă.

Apreciază că în cauză nu este vorba de corupție, ci numai de acuzații și nu este normal ca pe baza acestor acuzații, inculpații să fie menținuți în stare de arest. De asemenea, a arătat că la Tribunalul Prahovaa depus la dosarul cauzei și a invocat neconstituționalitatea disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, chestiune ce trebuia lămurită, considerând că în raport de predictibilitatea acestei norme de drept procesual estre greu a se obține o hotărâre pe o lege care nu arată ce înseamnă pericol public.

A mai precizat că încheierea recurată este nelegală, având în vedere incapacitatea funcțională a instanței de fond de a se pronunța asupra măsurii arestării preventive, deoarece nu s-a pronunțat asupra legalității actului de sesizare.

Față de aceste considerente, a solicitat instanței revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului G, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, întrucât au apărut temeiuri noi care înlătură aprecierea existenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar

reprezenta judecarea în libertate a acestuia și s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța cu privire la cererile formulate în cauză, urmând a se avea în vedere concluziile scrise aflate la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul, a solicitat să se constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și menținerea acestei măsuri luată față de cei trei inculpați, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

A susținut că în mod corect Tribunalul Prahovaa menținut starea de arest a inculpaților și a constatat că există indicii temeinice față de modalitatea în care au fost comise faptele, de valorile sociale lezate, sumele care au făcut obiectul infracțiunilor și calitatea inculpaților dar și multitudinea actelor materiale.

A mai precizat procurorul că în momentul în care instanța a analizat necesitatea menținerii arestării preventive a celor trei inculpați, implicit s-a pronunțat și asupra cererilor de care se face vorbire de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, considerând că acestea nu se justifică.

Precizează că în alineatul 4 al art.255 Cod penal, se arată că dispozițiile referitoare la confiscarea banilor, valorilor sau altor bunuri care au făcut obiectul dării de mită prev.de art.254 alin.3 Cod penal, se aplică în mod corespunzător chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, așa încât, inculpatului să-i fie confiscate sumele de bani având în vedere că sechestrul asigurător în vederea confiscării instituit prin Ordonanța nr.97/P/2008 din 25 mai 2009 - Serviciul Teritorial Piteștia fost legal constituit.

Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.

Avocat G, în replică, a precizat că este ridicol ca parchetul să susțină că există caracterul derivat dintre mită și mituitor și că în cauză nu a existat un grup infracțional organizat.

Avocat, având cuvântul în replică, a invocat Decizia penală nr.1730/2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se reține că dacă s-a depășit durata rezonabilă a inculpatului petrecută în arest, aceasta conduce la schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Inculpatul G având ultimul cuvânt, arătat că nu a dat niciodată mită și nici nu a pus pe altcineva să mituiască arbitrii, că din anul 2007 echipa condusă de el a retrogradat, la acest moment societățile sale se află în insolvență, în prezent s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, și se consideră o victimă, motive pentru care a solicitat judecarea în stare de libertate. Până în prezent a considerat că numai după soluționarea definitivă a unei cauze o persoană este condamnată, însă, constată că în ceea ce îl privește a fost condamnat înainte de a fi declarat vinovat.

Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său ales, solicită să i se dea o șansă, întrucât la acest moment nu mai are decât familia și pe tatăl său, nu prezintă pericol public, nu va influența buna desfășurare a procesului penal și a solicitat judecarea în stare de libertate.

Inculpatul G având ultimul cuvânt, a susținut că a fost judecător pe terenul de fotbal timp de 16 ani și din anul 2005 conduce Comisia de, perioadă în care niciodată nu i-a fost reproșată activitatea sa, regretând că în prezent se află în această situație în care este arestat de 10 luni de zile numai pe acuzații nedovedite și nereale.

A mai arătat că a fost chemat la. de multe ori și a colaborat cu organele de urmărire penală, dar fiind în stare de arest nu se poate apăra și nu poate îndepărta din gândurile sale cum poate el reprezenta pericol pentru ordinea publică în condițiile în care nimeni de la nici-o echipă nu a protestat vis-a-vis de activitatea sa.

De asemenea, a menționat că a avut convorbiri și cu alți conducători de cluburi de genul celor cu dl. G și în calitatea funcției sale trebuia să meargă la cluburile de fotbal pentru a cunoaște părerile despre arbitrii ce urmau a fi promovați și nu se consideră vinovat de greșelile unor arbitrii.

Față de cele mai sus enunțate, a arătat că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, n baza art.255 alin.4 Cod penal, a fost respinsă cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 149.619 lei, prin Ordonanța nr.97/P /2008 din data de 25.05.2009

S-au menținut restul obligațiilor impuse inculpatului prin decizia penală nr.497/R/30.07.2009 a Curții de Apel Pitești.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații G, și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Fiecare inculpat a precizat, în genere, că este arestat de o perioadă de aproximativ 10 luni și consideră că din punct de vedere al infracțiunilor pentru care este cercetat s-a împlinit termenul rezonabil indicat atât în legislația română cât și în Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului. De asemenea, fiecare a adus în discuție faptul că deși instanța de judecată a fost sesizată de o perioadă mai mare de 6 luni, până în prezent nici măcar nu s-a dat citire actului de sesizare și nu s-a pus în discuție legalitatea acestuia. În final, fiecare a făcut referire la circumstanțele personale.

În recursul formulat, inculpatul a atacat și dispoziția de menținere a sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr.97/P/2008 din 25 mai 2009 - Serviciul Teritorial Pitești.

Analizând aceste căi de atac, Curtea apreciază că acestea sunt fondate, astfel cum se va arăta în continuare.

Cei trei recurenți au fost arestați preventiv prin încheierea nr.23/CC din 14 aprilie 2009 Tribunalului Argeș - Secția penală, pronunțată în dosarul nr-.

După terminarea cercetărilor din faza de urmărire penală, Gaf ost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni de dare de mită, pentru comiterea a două infracțiuni de complicitate la dare de mită, a uneia de deținere de precursori, iar G pentru comiterea a două fapte de luare de mită, reținându-se față de fiecare prev.art.7 din Legea nr.39/2003, respectiv acelea de constituire sau participare la un grup infracțional organizat.

Așa cum rezultă din textele de lege ce incriminează infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, se constată că minimul special la dare de mită este de 6 luni, la luare de mită de 3 ani, singurul minim special mai însemnat din acest punct de vedere este cel prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 care este de 10 ani.

Sub acest aspect, Curtea observă că în cazul lui G și, perioada deja petrecută în stare de arest preventiv, depășește minimul special al pedepsei menționate de art.255 alin.1 Cod penal, respectiv art.26 Cod penal rap.la art.255 alin.1 Cod penal, pentru care aceștia sunt cercetați, situație care poate tinde încă din aceste momente la o individualizare a unei eventuale pedepse pe care judecătorul fondului ar putea să o dispună în cazul aplicării unei condamnări, fiind practic o anticipare ipotetică a aplicării unei pedepse privative de libertate.

Art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului, menționează că orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil s-au eliberat în cursul procedurii.

Astfel cum s-a menționat anterior, inculpații sunt arestați din luna aprilie 2009 iar cauza a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești din luna iunie 2009, perioadă în care până în prezent nu s-a verificat cel puțin regularitatea actului de sesizare al instanței.

Ținând cont de această situație, dar și de faptul că prin rechizitoriul prin care cei trei recurenți au fost trimiși în judecată au mai fost trimiși în judecată încă 17 persoane pentru fapte aproximativ conexe cu ale acestora, există posibilitatea ca judecarea acestei cauze să dureze o perioadă însemnată de timp, situație care practic contravine textului art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului, mai sus amintit.

Atât jurisprudența națională dar și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, utilizează termenul de durată rezonabilă a măsurii arestării preventive.

Tot sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.5 din Convenție, în situația în care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005).

Având în vedere cele mai sus expuse, dar și faptul că în alte situații, persoane de asemenea cunoscute, au fost trimise în judecată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală și/sau spălare de bani, de asemenea, prin intermediul fotbalului, în stare de libertate (rechizitoriul nr.48/P/2006 - filele 237 - 266 dosar cercetare judecătorească - Volumul I) Curtea, apreciază că în ceea ce îi privește pe cei trei recurenți prezenți, durata rezonabilă petrecută în arest preventiv până în prezent, s-a împlinit.

Pentru menținerea stării de arest preventiv, art.300/2 coroborat cu art.160/b Cod procedură penală, prevede că este necesar ca temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri să subziste sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

De la momentul ultimei verificări a măsurii arestării preventive a celor trei recurenți și până în prezent nu s-au constatat incidența unor temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv a acestora.

Referitor la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acești recurenți, Curtea consideră că s-a produs o schimbare din momentul în care această măsură a parcurs o durată rezonabilă.

În acest sens este și jurisprudența exprimată prin decizia penală nr.1730/12 mai 2009. În această din urmă decizie s-a menționat că "o bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave, poate justifica inițial detenția, totuși, după o anumită perioadă de timp ea nu mai este suficientă fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate"; ori în cauză, așa cum s-a menționat, astfel de argumente nu s-au mai descoperit.

De asemenea, prin încheierea nr.431 din 25 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr- în completul de 9 judecători având de soluționat o cauză în care doi foști ofițeri erau cercetați de asemenea pentru infracțiuni de luare de mită, dare de mită, trafic de influență, a apreciat că dacă "faptele reținute în sarcina inculpaților prin circumstanțele concrete de săvârșire nu mai pot în prezent să aducă atingere în vreun fel ordinii publice prin suscitarea unei tulburări sociale urmare a reacției publice la săvârșirea lor, deoarece prin trecerea timpului s-au atenuat considerabil ecourile avute inițial, legitimitatea aplicării măsurii arestării preventive nu se mai justifică".

În această ordine de idei, se constată că inculpatul G în prezent nu mai poate exercita funcția de președinte al Comisiei Centrale de Arbitraj, fiind suspendat până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, SC""SA al cărei acționar este inculpatul G și administrator inculpatul, a intrat în prezent în procedura de insolvență, așa cum rezultă din încheierea Tribunalului Comercial Argeș din 16 noiembrie 2009, existentă la dosarul de cercetare judecătorească - fila 90 - Volumul III; din aceste motive, Curtea consideră că în prezent cei trei recurenți nu mai au mijloacele necesare de a comite același gen de infracțiuni pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.

Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că prin împlinirea unei durate rezonabile a arestării preventive s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acești recurenți, iar procesul penal se poate derula în continuare în bune condiții și dacă aceștia ar fi cercetați în stare de libertate.

Sub cel de-al doilea motiv invocat de către inculpatul, Curtea consideră următoarele:

Conform art.254 alin.3 Cod penal, "banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se regăsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani". Pe de altă parte, art.255 alin.4 Cod penal, menționează că "dispozițiile art.254 alin.3 Cod penal, se aplică în mod corespunzător chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare".

este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de complicitate la două dintre infracțiunile de dare de mită comise de către G, presupus în favoarea inculpatului G care este cercetat la rândul său, printre altele, pentru două infracțiuni de luare de mită.

Având în vedere indivizibilitatea acestor fapte prevăzute de legea penală, Curtea consideră că pentru moment este justificată indisponibilizarea sumei față de care s-a dispus sechestrul asigurător prin Ordonanța nr.97/P/2008 din 25 mai 2009 DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile, va casa în parte încheierea recurată, în sensul că va înlocui măsura arestării preventive luată față de inculpații, G și G prin încheierea nr.23/CC din 14 aprilie 2009 Tribunalului Argeș - Secția penală, dosar nr-, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art. 145/1 Cod procedură penală, pentru fiecare dintre acești inculpați.

În baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri inculpații vor fi obligați:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;

-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea și anume la Poliția municipiului Pitești - pentru inculpații și G și la Poliția municipiului Rm.V - pentru inculpatul G, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție respectiv, sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală, inculpaților, G și G, li se va interzice să ia legătura cu ceilalți inculpați și martori din prezenta cauză și să comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza disp.art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.3 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală, a inculpatului G în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală și a inculpatului G în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală, dacă fiecare dintre aceștia nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Se va dispune comunicarea prezentei decizii inculpaților, Poliției municipiului Pitești, Poliției municipiului Rm.V, Jandarmeriei municipiului Pitești, Jandarmeriei municipiului Rm.V, Poliției Comunitare Pitești, Poliției Comunitare Rm.V, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1967, G fiul lui și, născut la data de 14 august 1967, G fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea recurată, în sensul că înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpații, G și prin încheierea nr.23/CC din 14 aprilie 2009 Tribunalului Argeș - Secția penală, dosar nr-, cu măsura obligării de a

nu părăsi țara prev.de art. 145/1 Cod procedură penală, pentru fiecare dintre acești inculpați.

În baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri inculpații sunt obligați să respecte următoarele dispoziții:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;

-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea și anume la Poliția municipiului Pitești - pentru inculpații și G și la Poliția municipiului Rm.V - pentru inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție respectiv, sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală, inculpaților, G și, li se interzice să ia legătura cu ceilalți inculpați și martori din prezenta cauză și să comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza disp.art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală, a inculpatului G în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală și a inculpatului în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din data de 14 aprilie 2009 emis de Tribunalul Argeș - Secția Penală, dacă fiecare dintre aceștia nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.

Președinte Judecători

Grefier

Red.TF

Tehnored.EV

20 ex./02.02.2010

dos.f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Mihai Viorel Tudoran
Judecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul

#Judecator Mihai Viorel Tudoran

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Ploiesti