Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.890
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Jilava, împotriva încheierii de ședință din data de 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care s-a menținut starea de arest a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.84/2009, aflată la fila 10 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a luat legătura cu recurentul - inculpat, arătând că acesta nu are cereri prealabile de formulat solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Buzău pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod greșit a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură, fără a avea în vedere faptul că inculpatul, la acest moment, nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A mai susținut că Tribunalul Buzăua luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive pentru ca acesta să nu ia legătura cu părțile vătămate si cu martorii, însă în prezent nu se mai impune a fi menținută această măsură motivat de faptul că urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpatul nu mai are cum să influențeze părțile.
- 2 -
Apreciază că măsura arestării preventive este una excepțională, iar în raport de gradul de infirmitate al inculpatului, care nu se poate întreține singur în arest se impune admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, întrucât acesta va respecta măsurile ce urmează a fi stabilite de instanță
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect apreciat că subzistă motivele pentru care s-a luat inițial această măsură, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere că faptele pentru care acesta este cercetat sunt infracțiuni grave, iar unele dintre părțile vătămate sunt minore.
Apreciază că raportat la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, gradul ridicat de pericol social al acestora și modalitatea în care au fost comise, nu se impune lăsarea în libertate a acestuia, existând posibilitatea în cazul în care ar fi pus în libertate să influențeze părțile, periclitându-se buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a învederat instanței că este arestat de 7 luni de zile și a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea pronunțată la 3 decembrie 2009 în dosarul nr-, Tribunalul Buzău în aplicarea disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b pr.penală a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Jilava.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost dedus judecății prin rechizitoriul întocmit de DIICOT- BIROUL TERITORIAL BUZĂU, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.51 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.194 alin.2 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.202 alin.1, alin.2/1 penal, precum și art.51 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.33 lit.a penal.
S-a mai observat că instanțele au menținut în mod succesiv arestarea preventivă a inculpatului și s-a observat că actualmente cercetarea judecătorească este în derulare, iar temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f pr.penală ce au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun privarea în continuare de libertate a acestuia.
În acest sens s-a observat că infracțiunile au o gravitate ridicată în raport și de vârsta victimelor implicate, dar și de modul în care inculpatul a acționat, astfel că în condițiile în care nu au fost audiate toate părțile vătămate, există temerea că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea acestora, existând riscul ca odată pus în libertate inculpatul să săvârșească infracțiuni similare, dat fiind faptul că cele deduse judecății sunt lesne de comis în condiții dezvoltării tehnicii informatice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive, în sensul că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpatul nu mai poate influența aflarea adevărului. În plus, dată fiind starea de sănătate a inculpatului care suferă de un handicap fizic major, menținerea sa în stare de arest îi prejudiciază în mod serios posibilitățile de derulare a vieții în condiții decente.
Se solicită în esență, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât și într-o atare modalitate se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final pr.penal constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.49/D/P/2009 din data de 10.08.2009 al DIICOT - BIROUL TERITORIAL BUZĂU, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.51 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.194 alin.2 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.202 alin.1, alin.2/1 penal, precum și art.51 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.33 lit.a penal.
S-a reținut în fapt în sarcina inculpatului că în intervalul 4 mai - 13 mai 2009, cu ajutorul calculatorului a realizat materiale pornografice reprezentând pe victimele minore în vârstă de 13 ani și în vârstă de 14 ani, a stocat aceste înregistrări în sistem informatic iar ulterior, a pretins bani sau prestarea de favoruri sexuale de către numita pentru a șterge materialul pornografic realizat.
În aceeași perioadă a înregistrat pe părțile vătămate, și în ipostaze indecente, fără acordul acestora, iar ulterior, a pretins întreținerea unor acte sexuale în schimbul nepublicării înregistrărilor realizate.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în cursul lunii august 2008 săvârșit acte obscene în prezența minorei, iar ulterior a făcut publice prin difuzare înregistrările activității infracționale.
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurentului la data de 20 mai 2009, de către instanța legal investită, Tribunalul Buzău, apreciindu-se întrunirea în cauză a condițiilor prev. de art.148 lit.b și f pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând totodată date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Ulterior, instanțele legal investite au prelungit în cursul urmăririi penale și respectiv menținut, în cursul judecății, măsura arestării preventive a recurentului, apreciindu-se că temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Curtea observă că prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În acest context, este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
În cauză aceste temeiuri nu s-au schimbat și nici nu au încetat întrucât, deși este adevărat că urmărirea penală a fost finalizată, cauza fiind înaintată spre soluționare instanței de fond, cu toate acestea lăsarea în libertate a recurentului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că în legătură cu condiția prevăzută de art.148 lit.b pr.penală, la momentul de față nu se mai poate susține că ar fi îndeplinite aceste cerințe, deoarece, de la momentul luării măsurii arestării preventive, când au fost decelate o serie de încercări ale inculpatului de zădărnicire a aflării adevărului, și până în prezent, dat fiind caracterul obiectiv al mijloacelor materiale de probă administrate până la momentul trimiterii în judecată, a trecut un interval de timp în contextul căruia se poate susține că temeiul prevăzut de acest text de lege a încetat.
însă în continuare cerințele cumulative prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, așa cum a reținut și instanța de fond, care constau în faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această concluzie se fundamentează pe analiza modului și împrejurărilor în care s-a derulat comiterea faptelor deduse judecății, respectiv într-un interval mai mare de timp și asupra mai multor victime, între care unele minore, faptele fiind comise prin intermediul comunicării la distanță, având o gravitate sporită și prin încercarea de a supune șantajului de natură sexuală, intenția sa de a nu difuza către public înregistrările efectuate.
În plus, faptul că infracțiunile deduse judecății au fost comise în mare parte prin intermediul internetului, creează un risc major de reluare a activității infracționale care creează convingerea că exigențele impuse de necesitatea protejării interesului public prevalează asupra cerințelor ce decurg din protecția libertăților individuale.
Așa cum a apreciat și prima instanță, împrejurarea că în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, de administrare a probatoriilor în condiții de oralitate și contradictorialitate, la adăpost de orice încercări de influențare a victimelor, tocmai dată fiind minoritatea unora dintre ele, justifică concluzia potrivit căreia scopul procesului penal poate fi atins prin menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Această concluzie, potrivit căreia în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate,este dedusă din faptul că nu există nici un fel de garanție că inculpatul nu ar fi predispus să reia ciclul infracțional prin comiterea unor alte fapte, folosindu-se de sistemele informatice, care prin natura lor anonimizează autorii faptelor până la momentul consumării acestora și depistării autorilor de către organele abilitate, neputând fi împiedicat recurentul, în raport de mijloacele conferite de dispozițiile legale în vigoare, să aibă acces la un calculator.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.CG
Tehnored.M
4 ex./ 11.12.2009
dos.f- Tribunalul Buzău
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
