Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 892/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.892
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la 06 ianuarie 1969, fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977 și fiul lui și, născut la data de 28 august 1970, toți aflați în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- prin care în baza disp. art.139 alin.2 Cod procedură penală, au fost respinse cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, ca neîntemeiate.
Prin aceeași încheiere, în baza art.160/ 8a alin.6 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest:, personal și asistat de avocat ales din Baroul București și, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, lipsă fiind recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare este neîndeplinită cu inculpatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul, solicită instanței amânarea judecării cauzei față de lipsa recurentului care nu a putut fi prezentat în instanță la Curtea de APEL PLOIEȘTI, întrucât acesta are calitatea de inculpat într-o altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, cu același termen de judecată, respectiv data de 10 decembrie 2009 și unde a fost prezentat, așa cum rezultă din actele dosarului.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul ales al recurentului, privind acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că acesta a fost prezentat de Penitenciarul Mărgineni la Curtea de Apel București, unde a fost citat în calitate de inculpat, motiv pentru care nu a putut fi prezentat la acest termen în fața Curții de APEL PLOIEȘTI.
Apărătorii recurenților - inculpați având pe rând cuvântul, după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia, precizează că nu mai au cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Avocat a depus la dosar note scrise.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul, a criticat încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că garantarea libertății individuale în procesul penal presupune și adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, pot asigura desfășurarea normală a procesului penal, în acest caz fiind încălcat dreptul la libertatea de mișcare a inculpatului.
A invocat decizia penală nr.788/05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care a fost admis recursul organului de urmărire penală și a casat în parte încheierea Tribunalului Prahova, prin care fusese înlocuită măsura arestării preventive pentru inculpații care erau audiați la acel moment în prezenta cauză.
mai arătat că pentru a da stabilitate acestor măsuri neprivative de libertate, Constituția României în art.23 alin.10, prevede că persoana arestată are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dându-se astfel caracter constituțional acestora.
Consideră că în momentul în care instanța de fond respinge cererea formulată nu are în vedere decât fapta săvârșită, stadiul în care se află cercetarea judecătorească a fondului, ignorând în totalitate persoana inculpatului, precum și perioada scursă de la emiterea mandatului de arestare preventivă.
Susține că este adevărat că acordarea liberării este lăsată de lege la aprecierea instanței de judecată, admisibilitatea în fapt având un caracter subiectiv, dar, caracterul facultativ al acordării liberării provizorii nu trebuie confundat cu bunul plac sau bunăvoința instanței de judecată, întrucât aceasta are îndatorirea de a motiva hotărârea prin care soluționează cererea, iar hotărârea este supusă controlului judiciar al instanței superioare.
Apreciază că în nici un caz respingerea cererii nu poate fi întemeiată pe motive de oportunitate, întrucât oportunitatea, ca o condiție juridică, este străină legislației noastre penale, deschizând calea arbitrarului, inadmisibil într-un stat de drept, invocând în acest sens decizia nr.89/R/1994 a Curții de Apel Brașov, Secția penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în privința condiției impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, a arătat că măsura arestării preventive poate fi luată pentru a proteja fie ordinea publică de prezența în rândurile populației a unei persoane ce-i poate aduce vătămări prin manifestări antisociale, fie pentru a asigura conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
În încheierea recurată, consideră că nu s-a indicat nici modalitatea în care acesta poate influența și nici modul prin care ar încerca "vicierea" mijloacelor de
probă și nici în ceea ce privește existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita ordinea publică, nu se face nici o referire și de altfel, nici la dosarul cauzei nu au fost identificate astfel de probe care să justifice existența unor astfel de dovezi.
De asemenea, a susținut că în condițiile în care, în legătură cu faptele ce se rețin în sarcina inculpatului s-a declanșat procesul penal, care are ca finalitate tragerea la răspundere penală, faptul că probele au un caracter obiectiv, convorbirile telefonice, transcrieri, alte mijloace de probă se află la dosar, ținând cont și de persoana acestuia, consideră că nu se justifică nici aprecierea existenței unei stări de neliniște sau insecuritate în rândul opiniei publice și că lăsarea lui în libertate ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal.
Totodată, a menționat că în atare situație, în absența dovedirii pericolului concret pentru ordinea publică, ca urmare a lăsării inculpatului în libertate, pornind de la considerente care privesc persoana inculpatului, garanțiile procesuale pe care acesta le prezintă, în sensul că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu lăsarea sa în libertate, având în vedere termenul rezonabil al arestării preventive, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu putea fi decât admisă, ea fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art.5 paragraful 3 și art.6 paragraful 1 din CEDO și art.23 din Constituția României, instanța putând să stabilească în sarcina inculpatului și obligații pe care acesta urmează să le respecte pe durata liberării provizorii potrivit art.160/8a alin.3 rap.la art.160/2 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală, urmând a se avea în vedere și notele scrise aflate la dosar.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, a susținut că în cauză au fost formulate două cereri, respectiv una de liberare provizorie sub control judiciar și una de înlocuire a măsurii preventive prev.de art.139 alin.1 rap.la art.145 Cod procedură penală și că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu este motivată corespunzător.
Consideră că motivarea acesteia cuprinde referiri generale, globale la gravitatea faptelor săvârșite, fără a preciza în mod concret pentru fiecare inculpat, argumentele care au stat și stau la baza aprecierii pericolului social pe care inculpații odată lăsați în libertate l-ar prezenta pentru societate.
A susținut că potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, se arată că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
A invocat Decizia nr.7/09 februarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, a arătat că acesta a avut o atitudine constantă de recunoaștere a situației de fapt reținută in actul de sesizare, situație ce a permis reținerea, prin rechizitoriu, a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. Cod penal, cu privire la persoana sa, termenul rezonabil al detenției preventive a fost împlinit, a invocat egalitatea de tratament juridic în raport de inculpații trimiși în judecată în stare de libertate, precum și diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
A precizat că acesta ar fi avut posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului până acum, respectiv printr-un alt coinculpat și anume care este și fratele său și că i-au fost confiscate o serie de bunuri.
Față de motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, a se face aplicarea disp. art.160/8a alin.3 rap.la art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, cu condițiile ce urmează a fi stabilite.
Reprezentantul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de recurenții - inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
Precizează că instanța trebuie să aibă în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, următoarele aspecte: complexitatea deosebită a cauzei, natura și gravitatea faptelor pentru care recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată, apartenența acestora la un grup infracțional organizat, prejudiciul foarte mare, modalitatea de concepere și de săvârșire a infracțiunilor cu privire la Codul fiscal care evidențiază periculozitatea socială a acestora.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că desfășurat activități comerciale legale, este arestat de 17 luni de zile și a fost audiat la instanța de fond pe data 30 noiembrie 2009 și a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a învederat instanței că a avut o atitudine sinceră, are doi copii minori în întreținere, este arestat de 17 luni de zile și a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- în baza art.139 alin.2 Cod procedură penală, au fost respinse cererile formulate de inculpații fiul lui și, născut la 11 ianuarie 1977; fiul lui și, născut la data de 28 august 1970; fiul lui și, născut la data de 23 septembrie 1980; - Gaf iul lui G și,m născut la 30 august 1972; fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1969; fiul lui și, născut la data de 04 februarie 1954; fiul lui G și, născut la data de 11 august 1968; fiul lui G și, născut la data de 28 decembrie 1971 - deținuți în Penitenciarul Mărgineni, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca neîntemeiate.
Prin aceeași încheiere, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, G, și, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că prin Rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din 09 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, cauza fiind strămutată ulterior la Tribunalul Prahova ca instanță de fond.
Față de inculpatul s-a reținut infracțiunile de: inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prev.de art.25 Cod penal rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării prev.de art.296/1 lit.h din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat prev.de art.296/1 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; folosirea unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant și respectiv punerea în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului prev.de art.5 lit. și b din Legea nre.11/1991 cu modificările și completările ulterioare; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev.de art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1998 modificată și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev.de art.297 alin.1 Cod penal, precum și a infracțiunii de spălare de bani prev.de art.23 alin.1 lit.a și b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte aflate în concurs conform art.33 lit.a și b Cod penal, toate cu aplicarea art.13 Cod penal.
Cu privire la inculpatul, prin actul de sesizare al instanței au fost reținute următoarele infracțiuni: aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev.de art.26 Cod penal rap.la art.2961 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev.de art.26 Cod penal rap.la art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1998 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev.de art.26 Cod penal rap.la art.297 alin.1 Cod penal și spălare de bani prev.de art.23 alin.1 lit.a și b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte aflate în concurs, prev.de art.33 lit.a și b Cod penal, toate cu aplicarea art.13 Cod penal.
În sarcina inculpatului, prin rechizitoriu au fost reținute infracțiunile de: constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prev.de art.25 Cod penal, rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării prev.de art.2961 lit.h din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat prev.de art.2961 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; folosirea unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului prev.de art.5 lit. și b din Legea nr.11/1991 republicată; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev.de art.83 lit. și b din Legea nr.84/1998 modificată și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev.de art.297 alin.1 Cod penal și respectiv spălare de bani prev.de art.23 alin.1 lit.a și b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte aflate în concurs prev.de art.33 lit.a și b Cod penal, toate cu aplic.art.13 Cod penal.
Față de ceilalți inculpați s-a reținut în actul de trimitere în judecată,infracțiuni asemănătoare.
La instanța de fond - Tribunalul Prahova, în ședința publică din 30 noiembrie 2009, inculpații care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, prin apărători au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul prin apărător ales a susținut că a avut o atitudine constantă de recunoaștere a situației de fapt, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, situație ce a permis reținerea prin rechizitoriu a circumstanțelor atenuante personale prev.de art.74 lit.a Cod penal, a arătat că termenul rezonabil al detenției preventive a fost împlinit, a fost invocat principiul egalității de tratament juridic în raport de inculpații trimiși în judecată în stare de libertate, precum și diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
În motivarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, s-a arătat prin apărător ales că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive de la momentul trimiterii în judecată, iar lăsarea în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nu există riscul de a altera probele din dosar, care sunt probe obiective.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a susținut, de asemenea, prin apărător ales, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, s-au schimbat între timp, iar perioada rezonabilă a arestului preventiv trebuie privită prin prisma complexității cazului.
S-a arătat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că prin lăsarea în libertate, acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceleași argumente au fost arătate de cei trei inculpați și în motivarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, precizând că nu poate să existe temerea de sustragere a acestora de la judecată, existând garanția să se prezinte în instanță sau la organele de urmărire penală de câte ori vor fi chemați, vor respecta obligațiile ce la va stabili instanța de judecată și nu vor zădărnici aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de fond a respins cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate în temeiul disp.art.139 alin.2 Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciindu-le ca fiind neîntemeiate.
Din motivarea încheierii, rezultă că deși până în prezent au fost luate declarații tuturor inculpaților arestați în cauză, se consideră că cercetarea judecătorească se află la început,inculpații care se află în stare de libertate nu au fost audiați încă, fapt care este de natură să conducă la posibilitatea ca în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, aceștia să influențeze actele procesuale ce urmează a fi efectuate în dosarul cauzei.
Se mai arată că trebuie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială deosebită a acestora, fapte de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.
Se arată că pericolul social deosebit de ridicat, derivă atât din modalitatea de comitere a faptelor și nu în ultimul rând chiar de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.
Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar, acestea constituie o vocație acordată inculpaților dar nu și o obligație din partea instanței, așa încât și aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate având în vedere pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora și ca atare, prin lăsarea în libertate a inculpaților aceștia ar putea influența cursul procesului penal prin posibilitatea denaturării adevărului.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, care prin apărători aleși au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În esență, se susține că în mod greșit au fost respinse cererile formulate și în nici-un caz nu se putea respingerea acestora pe motive de oportunitate, întrucât aceasta este străină legislației noaste penale, deschizând calea arbitrarului, inadmisibil într-un stat de drept,invocându-se astfel și decizia nr.89/R/1984 a Curții de Apel Penal - Secția penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în privința condiției impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, se arată că măsura arestării preventive poate fi luată pentru a proteja fie ordinea publică de prezența în rândurile populației a unei persoane ce-i poate aduce vătămări prin manifestări antisociale, fie pentru a asigura conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, buna desfășurare a procesului penal,ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
De aceea, în încheiere nu s-a indicat nici modalitatea în care inculpatul poate influența aflarea adevărului sau ar periclita ordinea publică, nefăcându-se nici-o referire la astfel de probe care să justifice existența unor astfel de dovezi.
Inculpatul - recurent a arătat că a avut o atitudine constantă de recunoaștere a situației de fapt, reținută în actul de sesizare, situație ce a permis reținerea prin rechizitoriu a circumstanțelor atenuante personale prev.de art.74 lit.a Cod penal.
Aceleași susțineri se fac și pentru inculpatul, motivându-se că nici față de acesta nu există motive temeinice de respingere a cererii de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, precum și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond admiterea cererilor așa cum au fost formulate.
Curtea, verificând hotărârea atacată conform art.385/14 Cod procedură penală, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile declarate de inculpații -, și sunt nefondate.
În opinia Curții, măsura adoptată de instanța de fond de respingere a cererilor formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive conform art.139 alin.2 Cod procedură penală, cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate în temeiul art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, apare ca o măsură legală și temeinică.
În mod corect au fost respinse cererile formulate în cauză având în vedere natura infracțiunilor reținute față de inculpați, modalitatea de comitere a acestora și valoarea prejudiciilor, din care derivă pericolul social deosebit ridicat al faptelor,precum și limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.
Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților,din jurisprudența CEDO se desprinde faptul că raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în mod corect s-a apreciat că nu s-a depășit această durată.
Față de complexitatea cauzei și de limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest, precum și în raport de stadiul cercetării judecătorești s-a apreciat corect că există temeiuri în continuare care duc la concluzia că este necesară cercetarea
inculpaților în stare de arest, în scopul desfășurării în continuare în bune condiții a procesului penal.
Concluzionând Curtea constată că recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1969, fiul lui și, născut la 11 ianuarie 1977 și, fiul lui și, născut la data de 28 august 1970, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
Grefier
Red.
Tehnored.
8 ex./14.12.2009
dos- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
