Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 927/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.927
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care, în baza art. 3002rap.la art. 160balin.1 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta iar în conformitate cu disp. art.160balin.3 din același cod s- menținut arestarea preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales G, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al inculpatului a luat legătura cu acesta.
Avocat G, apărător ales al inculpatului G, ca o chestiune prealabilă în cauză, depune la dosar o serie de înscrisuri, reprezentând acte și practică judiciară în susținerea motivelor de recurs. Precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului inculpatului în susținerea motivelor de recurs.
Avocat G, apărător ales al inculpatului G, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 11 decembrie 2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra cereri cererii formulată în subsidiar de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Se susține că asupra acestei cereri este absolut necesar a se dispune de instanța fondului, deoarece în caz contrar, în ipoteza pronunțării unei soluții de respingere de către instanța de recurs, inculpatul ar fi lipsit de o cale de atac.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și reținerea cauzei spre rejudecare de această instanță cu privire la starea de libertate a inculpatului, în sensul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul
Sub aspectul temeiniciei și legalității măsurii privative de libertate, se susține că există la dosarul cauzei suficient material probator în a se considera că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă în prezent.
Astfel, solicită a se constata că între actul de sesizare din oficiu a organelor de urmărire penală, propunerea de arestare a inculpatului formulată de unitatea de parchet competentă și actul de acuzare se reține de fiecare dată o altă situație de fapt (o altă bază factuală), invocându-se însă de fiecare dată ca temei al arestării textul de lege prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, însă așa cum se va susține și dovedi cu probele de la dosar fapta de care este acuzat inculpatul nu există și prin lăsarea sa în libertate nu se creează nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
În combaterea acuzațiilor formulate de organele de urmărire se arată că s-a depus la dosarul cauzei poziția Federației Române de din care rezultă că raporturile inculpatului cu aceasta erau de natură contractuală (civilă) și nu de muncă.
Așa cum s-a arătat și mai sus, prin actele de urmărire penală sus-menționate se încearcă o totală dezinformare a instanței, putându-se observa destul de ușor indavertențele cuprinse, fiind imposibil să se susțină că inculpatul ar fi primit o anumită sumă de bani în anul 2009 ca să influențeze numirea unor arbitrii din sezonul 2007-2008, cu atât mai mult cu cât din actele de la dosar nu rezultă în nici un fel că s-ar fi procedat la predarea-primirea sau cererea sumei de bani despre care se face vorbire de organele de urmărire penală.
Se susține că este absolut ilegal să se invoce la acest moment procesual că fapta imputată există, pentru ca apoi să se rețină în motivarea menținerii stării de arest preventiv natura infracțiunii săvârșite și modul de percepere a infracțiunii de către societate, ceea ce ar conduce la concluzia greșită a existenței pericolul social prezentat de inculpat pentru ordinea publică.
Precizează că susținerile procurorului nu au nici un suport probator cu privire la existența faptei și demonstrarea pericolul pentru odinea publică, în condițiile în care inculpatul a declarat constant că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de care este acuzat, că dintr-o conjunctură nefavorabilă s-a aflat într-o comunicare cu reprezentantul A, dar că nu i-a solicitat acestuia niciodată vreo sumă de bani, în acest sens dovedindu-se și că echipele despre care se susține că ar fi trebuit să le ajute inculpatului nu au câștigat nici un meci, obținând chiar rezultate care le-au dus în eșalonul secund iar în privința arbitrului există de asemenea probe la dosar că nu a fost promovat în primul eșantion.
De asemenea, și în ceea ce privește lipsa totală a pericolului social prezentat de inculpat pentru societate au fost depuse la dosar o multitudine de dovezi: înscrisurile depuse la termenul de astăzi fac dovada modului cum este percepută persoana inculpatului, de om cu un comportament onorabil, cu o activitate în urmă de 40 ani, fiind vorba de 400 declarații date de oameni cu o anumită reputație (medici, ingineri, funcționari publici) din cadrul județului P, dând ca exemplu adresa Astra P și CFR
Se mai susține că inculpatul se află în stare de arest de 9 luni, ceea ce reprezintă de fapt o condamnare, fără a se efectua o analiză a existenței faptei, fără a fi judecat, fără a i se lua vreo declarație, prin trecerea acestui timp rezultând concluzia că ș în ipoteza în care ar fi existat la momentul arestării vreun pericol, deși acesta nu a fost niciodată probat, în prezent s-a diluat, în condițiile în care din circumstanțele personale ale inculpatului rezultă că nu a prezentat și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică prin punerea în libertate, cu atât mai mult cu cât imediat ce a fost făcută publică acuzația adusă, recurentul și-a dat demisia din funcția ocupată.
În susținerea concluziilor formulate în ședința publică de astăzi, se solicită a se avea în vedere și cele 20 hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 9 judecători, în care se arată în mod constant că gravitatea infracțiunii nu este suficientă pentru a se înlătura prezumția de nevinovăție și pentru a se lua măsura gravă a arestului preventiv, precum și existența unei cauza pe rolul Tribunalului Prahova, având ca obiect tot cercetarea unei infracțiuni de corupție, a unui număr de 10 persoane, cu un prejudiciu foarte mare, dar față de care nu s-a luat niciodată măsura privativă de libertate.
În aceeași ordine de idei, solicită a se avea în vedere și faptul că există și alte cauze de același gen (ca și a inculpatului-din zona fotbalului), pe rolul -B (inculpați, ) și care de asemenea sunt cercetați și ulterior trimiși în judecată în stare de libertate.
Față de aceste ultime considerente, se solicită respectarea dreptului inculpatului la egalitate de tratament, precum și, inclusiv, a prezumției de nevinovăție, până la momentul pronunțării unei soluții de condamnare definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul Gan efondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, acesta prezentând pericol pentru ordinea public, pericol ce reiese din natura infracțiunii reținute în sarcină, valorile sociale lezate, obiectul faptelor-sumele rezultat al infracțiunilor de corupție, calitatea inculpatului la momentul comiterii faptei.
În ceea ce privește celelalte apărări, solicită a se constata că acestea vizează fondul cauzei și urmează a fi avute în vedere la momentul respectiv.
Referitor a nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, precizează că în mod corect instanța a procedat astfel, deoarece nu s-a formulat o asemenea cerere de către inculpatul G ci de.
Având cuvântul în replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat, avocat G, arată că, față de concluziile formulate de reprezentantul parchetului, în opinia a acesta nu a studiat dosarul cauzei, în condițiile în care la acesta se află depusă, în formă scrisă, o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive.
De asemenea, mai arată că este necesar ca reprezentantul Ministerului Public să dea dovadă de imparțialitate și corectitudine.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită a se constata că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 11.12.2009 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosar nr- al acestei instanțe în baza art.139 al.2 rap.C.P.P. la art.136 lit.b și c s C.P.P.-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/ țara, ca neîntemeiată.
În baza art. 3002.p Cod Penal rap.la art. 160 alin.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: G, și
În baza art.160 alin.3 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a pronunța încheierea respectivă Tribunalul Prahovaa reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților: G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al.1 din Legea 39/2003; art.255 rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen.(pentru actele materiale din data de 03.10.2008 privind pe și 03.12.2008 privind pe.); art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen.; art.255 rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 (faptă din septembrie 2007), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de at.7 al.1 din Legea 39/2003; art.26 pen. rap. la art.255 pen. rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen. (pentru actele materiale din 03.10.2008 privind pe și 05.12.2008 privind pe ); art.22 al.1 din OUG nr.121/2006;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.254 pen. rap. la art.5, art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare (pentru fapta din luna septembrie 2007), art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003;, pentru săv. infr. prev. și ped. de art.254 pen. rap. la art.5 și art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;
Prin încheierea din data de 26.06.2009, Tribunalul Argeș, în baza art.3001alin.1 rap.C.P.P. la art.160 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut starea de arest.
Din examinarea încheierii de arestare preventivă a inculpaților, s-a constatat că instanța a reținut că este îndeplinită condiția cerută de art.148 lit.f în C.P.P. sensul că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În examinarea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de judecată a apreciat că față de datele concrete ale speței, la vremea respectivă precum și în conformitate cu practica CEDO, se justifică arestarea preventivă a inculpaților, cel puțin pentru un anumit timp.
Arestarea preventivă s-a solicitat, iar instanța a admis numai în raport de disp. art.148 lit.f ci C.P.P. nu și în baza art.148 lit.a sau b
C.P.P.Inculpații sunt reținuți și arestați preventiv de la data de 13.04.2009, iar la data de 25.06.2009 a fost învestită instanța, Tribunalul Argeș cu judecarea fondului cauzei, fixându-se ca prim termen de judecată data de 29.09.2009, deci, peste trei luni de la înregistrarea dosarului, ceea ce constituie o depășire cu mult a termenului rezonabil în fața autorității judecătorești.
Prin Încheierea nr.1469 a, din data de 26.08.2009, s- admis cererea formulată de inculpatul G și s-a dispus strămutarea judecării cauzei în care acesta a fost trimis în judecată de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Prahova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 02.09.2009 sub numărul -.
Referitor la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, se poate observa că de la momentul luării acestei măsuri preventive împotriva inculpatului, acesta a formulat mai multe cereri privind cercetarea sa în stare de libertate, cereri care au fost însă respinse atât de prima instanță cât și de instanța ierarhic superioară.
Conform dispozițiilor legale prevăzute de art.139 alin.1 C.P.P."măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii".
În cauză, nu a fost încă începută cercetarea judecătorească, instanța, dispunând totuși în data de 14.10.2009, admiterea unei astfel de cereri, dar prin decizia nr.710/18.10.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI, înlăturat dispozițiile instanței de fond și a considerat că se impune menținerea stării de arest atât față de inculpatul, cât și față de ceilalți inculpați
Cu privire la susținerile inculpatului că nu ar exista probe referitoare la vinovăția sa acestea nu vor fi avute în vedere de către instanță decât odată cu soluționarea fondului, existând însă indicii că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este cercetat.
S-a apreciat că situația avută în vedere cu ocazia judecării recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, nu s-a schimbat și nu există motive noi care ar putea duce la schimbarea punctului de vedere exprimat anterior de instanța ierarhic superioară, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.139 alin.2 și C.P.P. art.136 lit.b și C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Prima instanță a constatat că, trebuie observat că natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților, caracterul organizat al acestora, modul în care se reține în rechizitoriu, că ar fi fost săvârșite, numărul mare al participanților la săvârșirea infracțiunilor, reprezintă indicii referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpații din prezenta cauză.
De altfel trebuie avute în vedere și multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, întinderea activității infracționale pe un interval de timp semnificativ ce reliefează, în acest sens, perseverența inculpaților, acestea reprezentând de asemenea elemente de natură a contura pericolul social concret al infracțiunilor pentru care sunt cercetați cei trei inculpați aflați în stare de detenție.
Potrivit jurisprudenței CEDO, rezonanța socială a faptelor, reprezintă unul dintre criteriile avute în vedere la aprecierea pericolului concret, iar în condițiile stării de corupție generalizate din fotbalul românesc, este obligatorie o reacție fermă din partea organelor judiciare în vederea eradicării acestui fenomen.
S-a considerat că, cercetarea inculpaților în stare de libertate la acest moment, când nu a fost începută cercetarea judecătorească nefiind luate declarații inculpaților arestați, prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. Cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar crea în rândul societății sentimentul că organele judiciare nu reacționează eficient împotriva unor infracțiuni de o gravitate și frecvență extrem de ridicate.
Circumstanțele personale ale inculpaților, nu constituie obiectul cercetării instanței la acest moment, urmând a fi avute în vedere în eventualitatea aplicării și respectiv a dozării pedepsei după epuizarea întregului probatoriu ce urmează a fi administrat în prezenta cauză.
Cercetarea unora dintre inculpații din prezenta cauză în stare de libertate, nu poate induce ideea că inculpații arestați încă în prezenta cauză nu s-ar bucura de prezumția de nevinovăție existentă în cazul oricărei persoane trimise în judecată sau că nu ar beneficia de toate garanțiile procesuale existente în dispozițiile legale ale legii române și a Convențiilor Europene la care România este parte.
Este evident că există posibilitatea ca măsura preventivă dispusă să fie înlocuită de către instanță în cazul în care a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Instanța a constatat că în ceea ce îi privește pe inculpații arestați în prezenta cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au schimbat și nu există date la dosarul cauzei din care să rezulte că au fost încălcate prevederile legale în momentul arestării preventive a acestora.
După cum s-a menționat, prin decizia nr.710/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a apreciat că față de gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de modalitatea organizată de săvârșire a acestora, de limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru acest gen de infracțiuni este necesară cercetarea celor trei inculpați în stare de arest pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Așa cum s-a arătat, până în prezent nu s-au efectuat nici un fel de acte procedurale din momentul în care s-a apreciat de către instanța ierarhic superioară, că inculpații trebuie cercetați în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că poate fi judecat și în stare de libertate și învederând în esență că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive, mai mult, inculpatul - care nu posedă antecedente penale - afirmând că nu se face vinovat pentru faptul că deocamdată nu s-a putut trece la audierea sa pe fondul cauzei.
În sprijinul susținerilor sale recurentul - inculpat a depus la dosarul cauzei un set de copii xerox reprezentând acte emise de diverse insituții, în mare parte de Federația Română de, practică judiciară și o serie de declarații ale unor persoane care-l cunosc acesta.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că recurentul - inculpat este cercetat pentru săvârșirea unor fapte de corupție, pentru care există indicii că au fost comise în mod sistematic și organizat, iar nu dintr-o perspectivă întâmplătoare, fapte pentru care, mai ales în contextul social actual în care România a devenit membră a Uniunii Europene, este necesar ca riposta statului să fie una fermă și promptă, flagelul respectiv aflându-se printre primele cauze care sapă la temelia ordinii de drept.
În consens cu cele reținute de Tribunalul Prahova, Curtea constată că deși a trecut un termen de aproximativ 8 luni de la arestarea preventivă a inculpatului - recurent, termen care raportat la rezonanța cauzei dar și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate fi considerat unul nerezonabil, nu s-au schimbat încă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de această persoană, pericolul social concret al inculpatului fiind încă de actualitate, mai ales în condițiile în care acesta nu a putut fi deocamdată audiat pe fondul cauzei pentru a se putea descoperi poziția sa procesuală.
Curtea mai constată și împrejurarea că deși în mod evident este dreptul legal al oricărei persoane privative de libertate să formuleze cereri de revocare, înlocuire, liberare provizorie prevăzute de Codul d e procedură penală, inculpatul a formulat un număr extrem de mare al acestora "bombardând" practic instanța de judecată cu asemenea petiții și conducând la un efect invers decât cel scontat și anticipat, fiind dificil de presupus ca o instanță de judecată, ba chiar uneori același complet de judecată să se dezică după numai câteva zile de propriile sale considerente și convingeri pentru a pronunța o soluție diametral opusă.
Este drept că se pot schimba orice temeiuri de fapt sau de drept care la un moment dat preconizează o anumită soluție, dar frecvența extrem de ridicată a acestor cereri a făcut ca timpul scurs între acestea să fie atât de scurt încât orice posibilă reevaluare a situației juridice a acestei persoane a trebuit permanent raportată la situația acestuia din urmă cu câteva săptămâni sau luni iar nu la aceea din momentul ultimei cereri.
În plus, după cum a reținut și instanța de fond, circumstanțele personale ale recurentului inculpat urmează a fi avute în vedere în eventualitatea aplicării vreunei pedepse, la sfârșitul cercetării judecătorești, necesitatea desfășurării în bune condiții a instrucției penale primând în acest moment.
Nu este concludentă comparația pe care recurentul o face cu alte dosare având obiect infracțiuni de corupție, considerentele anterioare menținându-și valabilitatea.
Față de cele ce astfel reținute, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1951, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Aflându-se în concediu fără plată
semnează grefierul șef - secție
Red./Tehnored.DC
4 ex./ 21.12. 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
