Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.926
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12 februarie 1986, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.3346,-, prin care, în temeiul disp. art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală s-a menținut starea de arest a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al inculpatului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că prin prezenta cale de atac înțelege să critice încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 04 decembrie 2009, prin care a fost menținută starea de arest preventiv față de inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că motivul de nelegalitate se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu deși s-a formulat o astfel de cerere.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, solicită a se constata că în mod greșit s-a reținut de tribunal că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurent, în condițiile în care de la acel moment a trecut foarte mult timp iar de la sesizarea instanței de judecată nu s-a efectuat nici un act procedural, nefiind dată citire actului de investire și nici audiat inculpatul.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, pronunțarea asupra cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în sensul admiterii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în mod corect instanța de fond prin încheierea recurată de inculpat a menținut în temeiul disp. art.3002cod proc. penală măsura arestării preventive, având în vedere că până la acest moment nu s-a procedat la audierea inculpatului și nici nu s-au administrat nici un fel de probatorii, existând riscul astfel ca fiind pus în libertate, acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Se mai susține că se impune menținerea privării de libertate a recurentului și față de natura infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea de comitere precum și faptul că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de considerentele expuse, se solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că se află în stare de arest de aproximativ șapte luni și că în acest timp în dosar nu s-a mai efectuat nici un act, că are doi copii minori în întreținere, motive față de care înțelege să solicite admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 04.12.2009 a Tribunalului Dâmbovița în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 alin.1,2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 rap. la disp. art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 (parte vătămată ) și art.13 alin.1,2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 rap. la disp. art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 (parte vătămată ).
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că:
Verificând, în baza art.3002Cod procedură penală și art.23 alin.6 din Constituție, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, impun în continuare privarea de libertate și nici nu există temeiuri noi care să justifice punerea sa în libertate.
Prima instanță a constatat totodată, că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de deplină legalitate, fiind îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, conform cărora inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, această din urmă condiție fiind realizată, rezultând din gravitatea faptelor comise și din circumstanțele ce țin de persoana inculpatului.
În ceea ce privește, pericolul concret pentru ordinea publică acesta poate fi definit ca fiind starea de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă față de infracțiunile săvârșite de inculpat, de natură a afecta echilibrul social firesc și a induce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu grad mare de pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența a se vedea ca exemplu cauza Letellier contra Franței, păstrarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura, în mod real, ordinea publică, deci dacă ordinea publică ar fi efectiv amenințată. Tot așa, jurisprudența constantă a instanței europene a stabilit, cu valoare de principiu general, că legitimitatea detenției provizorii se evaluează, în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată dacă indiciile concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și a regulii respectării libertății individuale statuate de Convenție.
S-a apreciat că inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere modalitatea de îndeplinire a rezoluției infracționale, reținută în rechizitoriu, în sensul că împreună cu inculpata, prin constrângere, ar fi recrutat în perioada iulie 2008, transportat, găzduit și exploatat din punct de vedere sexual pe minora iar în perioada lunii mai 2009 pe minora, cunoscând vârsta acestora - 14 ani și le-ar fi obligat să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani, și de altfel nici ființei umane. Se impune, de aceea, izolarea acestuia din comunitate, în regim instituționalizat, lăsarea lui în libertate creând cetățenilor un sentiment de insecuritate al lipsei de reacție oportună din partea justiției în cazul acestor activități infracționale de excepție.
Așa fiind, tribunalul a avut în vedere, practica O, conform căreia gravitatea unei infracțiuni poate determina instanța să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea inculpatului, fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată.
De asemenea a mai avut în vedere și dispozițiile art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, doar dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Astfel, Curtea a stabilit ( cauza Fox, și Hartley Regatului Unit), că existența unor "presupuneri rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat însă "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei, iar caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 lit.c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
Tribunalul a reținut faptul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat - trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate erau minore, iar faptele comise asupra lor au fost de natură a le traumatiza, putând avea consecințe nefavorabile în ceea ce privește dezvoltarea lor viitoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui pericol s-au în vedere atât modalitatea și împrejurările în care se reține în rechizitoriu că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, racolând în scopul exploatării sexuale persoane cu vârstă fragedă pe care le-a constrâns prin violență și amenințare să întrețină relații sexuale în condițiile în care exercita controlul asupra lor, dar și faptul că infracțiunea de trafic de persoane are un impact deosebit în rândul comunității și necesită o reacție fermă a autorității pentru descurajarea fenomenului infracțional în sine.
Mai mult decât atât, până la acest moment nu s-a procedat în instanță la audierea inculpatului și la audierea părților vătămate iar pentru a se elimina posibilitatea eventualei influențări a acestora s-a apreciat că, pentru o bună administrare a justiției, se impune continuarea judecării inculpatului în stare de arest.
Instanța fondului a mai avut în vedere și prevederile art.2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, conform cărora dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.c din aceeași convenție, mai sus enunțat.
Astfel, s-a constatat că alegerea măsurii arestării preventive a ținut seama și de dispozițiile art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prev. de art.52Cod procedură penală și art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive în cursul judecății, nu implică pronunțarea instanței de judecată asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției inculpatului, ci numai asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive de libertate, astfel încât menținerea acestei măsuri nu contravine principiului prezumției de nevinovăție.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și judecarea lui în stare de libertate.
Se susține de către recurent că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar, în al doilea rând nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, deoarece a trecut destul timp și nici nu a început cercetarea judecătorească.
Examinând încheierea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului de criticile invocate dar și din oficiu conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că recursul este nefondat.
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1- 3 rap. la art.12 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 Cod penal întrucât în perioada anului 2008 împreună cu inculpata, prin constrângere, ar fi recrutat, transportat, găzduit și exploatat sexual pe victima minoră iar în cursul anului 2009 pe victima minoră.
Conform art. 3002rap. la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală în cursul judecații, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive iar când constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță Curtea constată că în mod legal și temeinic tribunalul a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea lui de libertate.
Astfel, față de inculpat există indicii temeinice că a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor și ale părților vătămate, precum și ale celor doi inculpați.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică Curtea apreciază că acesta este dat de gradul de pericol social al infracțiunilor (acesta neputând fi disociat total de pericolul pentru ordinea publică), de modul de comitere al faptelor (pe timp îndelungat, prin constrângere asupra unor minore), de amploarea acestui fenomen infracțional și rezonanța socială a unor asemenea fapte.
Considerentele tribunalului în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică este reliefat de starea de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă față de faptele inculpatului, sunt pe deplin justificate. Așa cum s-a arătat în încheierea atacată chiar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că arestarea preventivă poate fi necesară pentru păstrarea ordinii publice sau dacă este dată de gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Mai reține Curtea că în momentul de față, în care nu a fost începută cercetarea judecătorească, iar victimele minore nu au fost audiate, existând riscul ca inculpatul să încerce a le influența, nu se impune punerea lui în libertate.
Susținerea inculpatului precum că tribunalul nu s-a pronunțat pe cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu poate fi primită întrucât prin menținerea stării de arest conform art. 3002Cod procedură penală instanța a apreciat implicit asupra măsurii arestării preventive în sensul că nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza arestării preventive pentru a se dispune înlocuirea.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12 februarie 1986, aflat în arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.3346,-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă
semnează președintele de complet
Grefier,
Fiind în concediu fără plată
Semnează grefierul șef - secție
Red./Tehnored. DC
4 ex./ 22.12. 2009
. fond 3346,- Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
