Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.929
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1979 și -, fiul lui - și, născut la data de 25 mai 1988, ambii aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care, în temeiul disp. art.3002rap. la art.160bcod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de aceștia și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă în sala de ședință domnul avocat, în calitate de apărător ales al recurentului inculpat, în dosarul nr-, aflat pe rolul completului de urgențe 1 (CUP 1) din data de astăzi și solicită instanței conexarea acestuia din urmă la dosarul nr-.
Curtea dispune-/42/2009, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 ianuarie 1980, în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care, în temeiul disp. art.3002rap. la art.160 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de acesta și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.0118/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, de apărător ales al recurentului inculpat, reiterează cererea de conexare a dosarului nr-, aflat pe rolul completului de urgențe 1 (CUP 1) din data de astăzi la dosarul nr-, motivat de faptul că se atacă aceeași încheiere de ședință din 15.12.2009.
Avocat, apărător ales al recurenților și, arată că nu se opune cererii de conexare, având în vedere că recursurile declarate de inculpați vizează aceeași încheiere precum și pentru o mai bună înfăptuire a justiției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a cererii, în cele două dosare fiind vorba de aceiași inculpați, același dosar de fond, aceeași încheiere atacată iar ambele dosare au termen la data de astăzi.
Curtea, constatând îndeplinite condițiile legale incidente, admite cererea de conexare a dosarului nr- la dosarul cu nr-.
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorii aleși al inculpaților au luat legătura cu aceștia, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpaților și, arată că recursul ce face obiectul cauzei de față vizează încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 15 decembrie 2009, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că încheierea este nelegală deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la cererea inculpatului, aflată la fila 135 dosar, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, deși a fost investită în mod legal și cu soluționarea acesteia.
Se mai arată că prin menținerea stării de arest nu se poate desprinde concluzia că implicit a fost respinsă cererea de înlocuire, în condițiile în care în considerentele hotărârii nu se face nici o referire la aceasta.
Sub aspectul netemeiniciei, solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut altele noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului, aceste temeiuri schimbându-se în raport de data arestării, 30 aprilie 2009.
În acest sens, se susține că dacă în propunerea de arestare parchetul invoca săvârșirea infracțiunilor de către inculpați pe teritoriul mai multor state și crearea unui prejudiciu destul de mare, la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu se face vorbire de comiterea faptelor numai în România și de un alt prejudiciu.
În plus, urmărirea penală a fost finalizat de mult, la momentul actual cauza aflându-se în faza sesizării instanței de fond, chiar încă din luna septembrie 2009, fără a se începe cercetarea judecătorească, motivele nefiind imputabile nici instanței dar nici inculpaților.
Raportat la stadiul dosarului, solicită a se avea în vedere că alte instanțe, respectiv Curțile de Apel Constanța, B și B au reținut faptul că finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței pot constitui motiv pentru a se aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, putându-se dispune revocarea acesteia sau înlocuirea.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond, în sensul că inculpații în situația în care ar fi puși în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, solicită a se constata că inculpatul a recunoscut desfășurarea activității infracționale de care este acuzat, că acesta a dat dovadă de atitudine cooperantă, chiar a ajutat organele de urmărire penală, astfel cum rezultă din actele de la dosar, fiindu-i aplicate disp. art.20 din Legea nr.262/2002, aspecte nesocotite de tribunal, care a apreciat în mod eronat că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr, prima condiție înscrisă în art.148 lit.f) cod proc. penală este îndeplinită, însă cea de a doua, așa cum s-a arătat mai sus, nu.
Se invocă în plus, analiza situației dosarului penal nr.144/D/P/2009, disjuns la urmărirea penală din prezentul, ce-l privește pe numitul, care este cercetat pentru aceleași fapte ca și inculpații din cauză, având aceeași încadrare juridică și totuși față de care parchetul a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care acesta nu a recunoscut comiterea faptei și s-a sustras de la urmărire penală. Rezultă astfel că în ceea ce-i privește pe inculpați, se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii.
Pentru motivele arătate, se solicită admiterea recursurilor, în principal, pentru nelegalitatea încheierii atacate, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe și asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, în subsidiar, admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că înțelege să susțină în totalitate aceleași critici ca și apărătorului celorlalți inculpați, situația celor trei fiind identică.
În plus, se susține că în cauză sunt incidente disp. art.3859pct.10 cod proc. penală, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, deși era investită cu o astfel de cerere (fila 147 dosar).
Se arată că menținerea măsurii privative de libertate și cererea de înlocuire a acesteia cu una mai ușoară sunt două cereri diferite, chiar prin modalitatea de pronunțare asupra lor, existând și situația fiind dată o soluția cu privire la prima implicit se răspunde și la cea de a doua, însă în această ipoteza se impune a se face referire în considerente.
Prin urmare, solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o cerere cu care era investită, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și restituirea cauzei la tribunal.
Cea de a doua critică adusă încheierii se referă la interpretarea greșită de către instanța de fond a probelor de la dosar, probe din care rezultă că în stadiul actual al dosarului nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, urmărirea penală fiind finalizat, probatoriul administrat se colează (din punct de vedere tehnic juridic) numai în parte cu rechizitoriul și poziția procesuală adoptată de inculpatul, care a recunoscut constant comiterea faptelor.
Un ultim motiv de recurs se referă la aprecierea instanței de fond asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților având în vedere că urmează a se proceda la audierea acestora, a părților vătămate și martorilor.
În mod nelegal, instanța de fond își motivează astfel hotărârea, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, inculpatul și-a recunoscut fapta, citarea părților vătămate este absolut imposibili de realizat deși au fost efectuate diligențe numeroase în acest sens și martorii ce urmează a fi audiați, sunt persoane cu identitate protejată, astfel că în mod obiectiv nu pot fi influențați în vreun fel de inculpați.
Mai mult, în cauză este vorba de infracțiuni de natură informatică și toată aparatură deținută de inculpați a fost ridicată de organele de urmărire penală, astfel că nici presupunerea că aceștia, liberi fiind, ar mai putea comite infracțiuni de același gen.
Pentru argumentele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că cercetarea judecătorească nu s-a putut începe datorită unor impedimente procedurale, că la data de 15 decembrie 2009 s-a discutat numai menținerea măsurii arestării preventive nu și înlocuirea acesteia, iar în ceea ce-l privește pe numitul, s-a constatat că acesta nu s-a sustras urmăririi penale, ci a executat o parte din pedeapsă pe teritoriul statului Norvegian.
Se arată că într-adevăr urmărirea penală a inculpaților a durat ceva timp, însă în limitele legale, datorându-se aceasta colaborării îngreunate cu autoritățile din alte state.
Pe fondul cauzei, solicită a se constata că în mod corect și legal instanța de fond a menținut starea de arest a inculpaților, raportat la natura infracțiunilor comise, gravitatea acestora, existența unui grup infracțional organizat și a unor indicii, dat că aceștia au desfășurat activitate infracțională și pe teritoriul altor stat.
Față de motivele arătate, se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Avocat, apărătorul ales al inculpaților și, având cuvântul în replică, solicită a se constata că nu s-a arătat de parchet care sunt motivele pentru care se impune privarea de liberate în continuare a acestora, că înscrisurile emise de autoritățile din Olanda nu vizează pe acești doi inculpați și că nu este posibilă arestarea unei persoane și apoi să se aștepte parvenirea de probe. Mai susține că din probatoriul administrat până în acest moment nu s-a făcut dovada că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că are doi copii minori în întreținere și că și-a recunoscut fapta.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că se face vinovat numai de comiterea infracțiunii de pe teritoriul României, că în toată această perioadă de când este arestat a realizat consecința faptelor sale, că are o situație familială grea și că la momentul arestării era încadrat în muncă, loc de muncă pe care îl poate reocupa oricând. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru motivele arătate de apărător.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin încheierea din 15.12.2009 a Tribunalului Prahova în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160bCod procedură penală s-a constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, OG, și și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că în ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite prevederile disp art. 3002Cod procedură penală.
Inculpații prin apărători au invocat faptul că sunt arestați preventiv de peste 8 luni de zile. Tribunalul a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de depășirea unui termen rezonabil privind arestarea preventivă având în vedere indiciile cu privire la săvârșirea infracțiunilor există, și că acest gen de infracțiuni produce prejudicii importante atât unor persoane fizice dar și societăților bancare iar trecerea timpului nu duce la diminuarea pericolului social concret. Perioada arestării preventive nu este excesivă având în vedere faptul că activitatea infracțională desfășurată de inculpați este complexă și greu de probat deoarece contribuția fiecărui inculpat este diferită în funcție de abilitățile individuale, de gradul de complexitate al operațiunilor desfășurate de fiecare.
informatice, sunt tipuri infracționale care necesită investigații specializate,instrumentarea acestor infracțiuni este mult mai dificilă întrucât pentru probarea faptelor a fost nevoie de obținerea unor informații de la autoritățile competente din mai multe județe chiar din alte țări.
Menținerea măsurii arestării preventive mai are ca scop și buna desfășurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată și de a lua legătura cu martorii sau cu alte persoane pe care le-ar putea determina să adopte o poziție procesuală favorabilă, în prezent neprocedându-se la audierea inculpaților pe fondul cauzei, declarațiile lor fiind oscilante, iar alte persoane față de care s-a disjuns cauza se află în libertate.
De asemenea, nici aspectele referitoare la comportarea inculpaților, situația familială sau contribuția unora la descoperirea altor cauze penale nu au putut fi reținute în această fază procesuală ca motiv de a nu mai menține arestarea preventivă, acestea fiind aspecte ce vizează într-adevăr individualizarea dar trebuie analizate și în funcție de faza de judecată în care se află cauza.
Față de cele ce preced și având în vedere că temeiurile reținute la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a recursului, inculpatul și, prin apărător, arată că încheierea atacată este nelegală întrucât tribunalul nu s-a pronunțat pe cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpați.
În al doilea rând se arată că față de cei doi inculpați nu mai există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate. Totodată la acel moment organul de urmărire penală se referea la infracțiuni comise pe teritoriul mai multor state și de un prejudiciu relativ mare, dar în prezent este vorba de fapte comise doar în România și de un alt prejudiciu.
Se mai susține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și nu mai poate influența cercetarea judecătorească, iar într-un alt dosar disjuns un alt inculpat, cercetat pentru aceleași fapte se află în stare de libertate cu obligarea de a nu părăsi țara.
Inculpatul, prin apărător, susține că tribunalul nu s-a pronunțat pe cererea de înlocuire a arestării preventive aflată la dosar.
În al doilea rând nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, probele din dosarul de urmărire penală se colează numai în parte cu rechizitoriul, iar inculpatul a recunoscut constant comiterea faptelor.
În fine se arată că el nu mai poate influența cercetarea judecătorească deoarece infracțiunile sunt de natură informatică, aparatura deținută a fost ridicată de organele judiciare, iar martorii au identitate protejată și nu pot fi influențați.
Examinând încheierea atacată în raport de probele administrate până în prezent în cauză, de criticile invocate de recurenți dar și din oficiu, conform art. 3856al.3 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că recursurile sunt nefondate.
Astfel, inculpații recurenți, alături de alți inculpați arestați preventiv, sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni informatice prev. de art. 24, 25, 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art.7 al.1 din Legea nr. 39/2003, ei fiind arestați preventiv din data de 30.04.2009, reținându-se în sarcina lor că, în anul 2007, împreună cu alți inculpați au constituit un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică, au pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, au deținut de asemenea obiecte falsificate, precum și echipamente de falsificare a card-urilor și au efectuat operațiuni financiare cu astfel de mijloace (retragere numerar) fără consimțământul titularilor de cont.
În cauză Curtea, ca și tribunalul constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea inculpaților de libertate (art. 160 al.1 și 3 Cod procedură penală).
Față de cei trei recurenți sunt presupuneri rezonabile că au comis infracțiunile imputate prin actul de sesizare, aspect rezultat chiar și din declarațiile lor în care au recunoscut săvârșirea faptelor.
Mai mult decât atât, pe lângă pedeapsa prevăzută de lege care depășește 4 ani închisoare, există și un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea recurenților în libertate. Acest pericol este dat de amploarea activității infracționale desfășurată de recurenții - inculpați, perioada de timp în care aceasta s-a perpetuat și de modul și mijloacele de comitere a faptelor. De asemenea trebuie să se țină seama și de rezonanța socială a faptelor comise, impactul acestora asupra posesorilor de card-uri bancare, dar nu numai, ci asupra tuturor cetățenilor ce ar conștientiza că organele judiciare nu reacționează ferm și eficient, încurajând astfel săvârșirea infracțiunilor respective.
Trecerea unui termen de aproximativ 8 luni de la momentul arestării poate fi apreciat ca fiind rezonabil în condițiile arătate mai sus. Chiar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului admite că, în funcție de particularitățile speței, în unele cauze arestarea preventivă poate un anumit timp dacă este necesară pentru păstrarea ordinii publice (ex. cauza Letellier Franței).
Susținerea recurenților că au recunoscut faptele și nu mai pot influența desfășurarea procesului penal, nu poate fi primită. Poziția procesuală a unor inculpați nu conduce în mod automat la revocarea arestării preventive dacă datele despre faptă și persoana lor denotă un pericol pentru siguranța cetățenilor. Mai mult decât atât inculpatul nici nu este la primul conflict cu legea penală el aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește motivul de casare precum că instanța nu s-ar fi pronunțat și asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive Curtea, reține că acest motiv nu poate fi primit, întrucât prin menținerea stării de arest (art. 3002Cod procedură penală) instanța a apreciat implicit asupra măsurii arestării preventive în sensul că nu s-au schimbat temeiurile arestării pentru a se putea dispune înlocuirea (art. 139 al.1 Cod procedură penală).
Față de aceste aspecte, Curtea neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ale încheierii atacate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1979 și -, fiul lui - și, născut la data de 25 mai 1988 și, fiul lui și, născut la data de 22 ianuarie 1980, toți aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Fiind în concediu fără plată
semnează președintele de complet
Grefier,
Fiind în concediu fără plată
semnează grefierul șef de secție
Red./DC
8 ex./ 23.12. 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
