Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 93/MP
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5213/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că, declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu celelalte probe administrate din care rezultă că, minora nu a fost constrânsă de inculpat să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Apreciază că, din acest punct de vedere, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei. Solicită de asemenea a se observa concluziile raportului de constatare medico - legală întocmit de Pentru aceste motive arătate, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și pe fond să se dispună nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice nemenținerea acesteia. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că martorii nu l-au recunoscut. Solicită judecarea sa în stare de libertate, fiind de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 2009, Tribunalul Constanțaa menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la 22.04.1970, în temeiul prevederilor art. 160 alin. 1,3 cod pr. penală, rap. la art. 3002cod pr. penală.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut că:
Față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive, în baza încheierii Tribunalului Constanța 95 pronunțată la data de 11.08.2009, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 11.08.2009.
Ulterior, aceeași instanță a fost sesizată cu rechizitoriu.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în noaptea de 09/10.08.2009, a lipsit-o de libertate, prin răpire și amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată minoră, în timp ce aceasta se afla în localitatea lui și după ce a dus-o la locuința sa, prin constrângere a întreținut cu aceasta relații sexuale, după care prin amenințarea cu un cuțit i-a sustras un telefon mobil și bijuterii.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art.143 cod pr.penală și art.148 lit. f cod pr.penală.
Conform art.3002cod pr.penală în referire la art.160 cod procedură penală, instanța este obligată să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit art.160 al.2 cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării și punerea deîndată în libertate a inculpatului.
3 al aceluiași text de lege, prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Examinând actele dosarului, instanța constată că măsura arestării a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie iar în prezent temeiurile care au determinat inițial arestarea subzistă, fapt ce justifică în continuare privarea de libertate.
Astfel, deși inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 rap. la art. 68/1 cod pr. penală întrucât există indicii temeinice, privind comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și tâlhărie de către inculpat, indicii temeinice evidențiate de mijloacele de probă administrate.
De asemenea, instanța reține incidența în continuare a cazului prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală privind pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului. Acest pericol există în mod indubitabil în raport cu gravitatea faptelor, prin natura acestora, prin modalitatea de săvârșire, asupra unei minore în vârstă de 13 ani, care evident nu se putea apăra, de circumstanțele personale și atitudinea procesuală adoptată de inculpat, aspecte ce denotă o periculozitate ridicată și prin prisma persoanei acestuia, de impactul și rezonanța puternic negativă la comiterea unor infracțiuni atât de grave, ce creează un climat de insecuritate socială și morală și provoacă o stare de dezaprobare firească din partea societății civile.
Luarea măsurii arestării preventive respectă prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit faptele penale, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. De asemenea, durata privării de libertate se circumscrie unui termen rezonabil, în accepțiunea jurisprudenței CEDO, date fiind particularitățile cauzei și specificul probatoriului.
În raport de cele expuse mai sus, corelat și cu prevederile art.136 al.1 Cod pr.penală, pentru realizarea scopului pentru care se dispune arestarea preventivă, privind buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că în cauză cercetarea judecătorească încă nu a început, în baza art.3002în referire la art.160 al.1 și al.3 Cod pr.penală, instanța va menține măsura arestării preventive față de inculpatul.
Împotriva încheierii din 16 2009 Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, raportat la probatoriul administrat, declarația părții vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă și în aceste condiții, nu se justifică menținerea sa în stare de arest preventiv, câtă vreme nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, iar el este beneficiarul prezumției de nevinovăție.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului său, casarea încheierii din 16.11.2009 a Tribunalului Constanța și nemenținerea măsurii arestării preventive a sa.
Examinând actele și lucrările dosarului și încheierea recurată, în lumina criticilor din recursul inculpatului, dar și din oficiu, curtea reține următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată la data de 11.08.2009 in temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală și a art. 148 lit. f cod pr. penală, iar ulterior a fost sesizată instanța prin rechizitoriu.
Potrivit actului de sesizare a instanței, inculpatul recurent este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate fără drept, viol asupra unei minore de 13 ani și tâlhărie, iar respectivele infracțiuni sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
concretă pentru ordinea publică, rezidă din natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul recurent, modalitatea în care se pretinde prin rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, respectiv asupra unei minore de numai 13 ani, impactul negativ și climatul de insecuritate indus membrilor societății, prin comiterea unor astfel de fapte, ca și dezaprobarea unor asemenea fapte, în rândul comunității în care s-au produs.
Probele administrate până în prezent și pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul susțin fără dubiu presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
Prezumția de nevinovăție, ce operează în favoarea inculpatului recurent, nu este de natură să împiedice luarea unor măsuri preventive față de acesta, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele legale, măsurile preventive având scopuri diferite, în sensul că ele sunt menite să asigure o bună desfășurare a procesului penal și protejarea membrilor societății față de persoanele bănuite în mod rezonabil că au săvârșit faptele de natură penală.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că, subzistă și la acest moment, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive inculpatului recurent.
În condițiile în care cercetarea judecătorească este în desfășurare, iar arestarea preventivă a inculpatului recurent datează de aproximativ 4 luni, nu se poate susține cu temei că, măsura preventivă a arestării acestuia a depășit termenul rezonabil, iar buna desfășurare a procesului penal, în condițiile subzistenței temeiurilor ce au stat la baza respectivei măsuri preventive, justifică pe deplin menținerea stării de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, curtea constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului și că în urma examinării din oficiu a încheierii recurate nu s-au identificat cauze pentru o eventuală reformare a acesteia, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 189 cod pr. penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile MJ in contul Baroului C pentru avocat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod procedură penală;
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2009.
Pentru PREȘEDINTE, Pentru jud. -
- -, lipsă de la lipsă de la instanță, cf. art.
instanță, cf. art. 312 cod pr. penală 312 cod pr. penală, semnează
semnează, Vicepreședinte instanță
Vicepreședinte instanță
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud.
Tehnodact. Gref.
2 ex./23.11.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
