Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR.966

Ședința publică de la 31 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Ion

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 decembrie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 29 decembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3001alin.3 cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive față de acesta.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, în substituirea domnului avocat, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială nr.7054/31.12.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al inculpatului au luat legătura cu acesta, precizând că nu au cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Avocat, apărător ales al recurentului, solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 29 decembrie 2009, casarea hotărârii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și punerea de îndată în libertate a acestuia.

În opinia apărării, se susține că pericolul concret prezentat de inculpat pentru ordinea publică la acesta moment este același cu cel prezentat de acesta la data comiterii pretinse infracțiunii reținută în sarcină, la data sesizării organelor de urmărire penală cât și la data propunerii de arestare preventivă.

Astfel, se arată că presupusa faptă a fost comisă în anul 2007, inculpatul nefiind privat de libertate apreciindu-se că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, aceeași poziție fiind adoptată și ulterior cu ocazia începerii urmăririi penale și administrării majorității probatoriilor - în anul 2008- pentru ca abia la acest moment să se constatându-se că prezintă pericol concret pentru societate și că se impune arestarea sa.

Se mai precizează că în prezent cauza în care recurentul figurează ca inculpat se află pe rolul instanței de fond, a fost emis actul de inculpare, urmărirea penală fiind finalizată, astfel că nu mai sunt multe probleme de rezolvat, prin urmare, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 decembrie 2009 și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, motivat de faptul că măsura arestării preventive față de acesta a fost dispusă în mod legal și că subzistă și în prezent temeiurile care au impus privarea de libertate a recurentului.

Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în baza art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la 17 decembrie 1986 în comuna, județul A, domiciliat în G, str.-, bloc 9,.A, apart.14, județul D, CNP -, cunoscut cu antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

S-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive, urmând a fi judecat în stare de libertate.

Curtea, examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:

Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că prin Rechizitoriul nr.65/D/P/2007 din 24 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dâmbovița, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie - începutul lunii decembrie 2007, recrutat și găzduit pe partea vătămată -, despre care cunoștea faptul că este minoră în vârstă de 15 ani, exploatând-o prin determinarea acesteia la practicarea prostituției.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 28 decembrie 2009 sub nr- cu prim termen de judecată pe fond, la 02 februarie 2010.

În conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, în Camera de Consiliu s-a verificat menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin încheierea din Camera de Consiliu nr.38 din 03 decembrie 209 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus în baza art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03 decembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001.

Ulterior, prin Rechizitoriul nr.65/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Dâmbovița - inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.

Poziția procesual penală a inculpatului atât cu ocazia arestării preventive cât și la urmărirea penală a fost aceea de nerecunoaștere a faptei pentru care este cercetat, negând orice fel de legătură cu partea vătămată minoră, apărare infirmată însă de mijloacele de probă administrate până în prezent și evidențiate și în rechizitoriu.

Prin urmare și în prezent există indicii temeinice din care rezultă propunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar probele existente la dosar, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor care confirmă faptul că în schimbul unor sume de bani pe care le-au plătit inculpatului au întreținut relații sexuale cu partea vătămată minoră și că inculpatul a fost văzut în perioada noiembrie - decembrie 2007 de mai multe ori însoțit de partea vătămată sunt relevante.

Potrivit jurisprudenței CEDO, caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare, constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO; împotriva privărilor arbitrale de libertate.

Pe de altă parte, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care a fost comisă, nefiind lipsită de consecințe în planul sănătății părții vătămate având în vedere că este minoră, așa încât, este justificată în continuare menținerea privării de libertate.

În altă ordine de idei, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, constituie o formă brutală de încălcare a libertății sexuale și jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce femeii, consecințele fiind uneori de o mare gravitate și la fel și implicațiile sociale, mai ales în cazul în care este vorba de o minoră, căreia i-a fost pusă în pericol dezvoltarea ulterioară fizică și psihică.

De altfel, în preambulul Convenției, se prevede că "prostituția și răul care o însoțește, traficul de ființe umane în vederea prostituării sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, a familiei, așa încât, în aprecierea gradului de pericol social concret, tribunalul a ținut seama pe lângă implicațiile sociale și de interdependența unor domenii diferite: medical, respectiv juridic.

Sub acest aspect, pericolul concret prezentat inițial pentru ordinea publică nu a dispărut și nu s-a diminuat, motiv pentru care Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Așa fiind,pe cale de consecință, recursul declarat de inculpatul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 decembrie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 29 decembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.

Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 31 decembrie 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./04.01.2010

. fond - Trib.

Jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Ion

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Ploiesti