Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.964
Ședința publică de la 31 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 ianuarie 1962, aflat în stare de arest preventiv la Arestul Inspectoratului Județean de Poliție B, județul B, împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 28 decembrie 2009 de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al inculpatului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 28 decembrie 2009 prin care această instanță a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și a menținut această măsură, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.
Sub aspectulnelegalității, arată că înțelege să invoce excepția încetării de drept a măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Astfel, se susține că prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care o depune la dosar în ședința de astăzi, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru 20 de zile, de la 11 decembrie 2009 până la data de 30 decembrie 2009.
Această instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriu la data de 24 decembrie 2009, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii sus-menționată la termenul din 28 decembrie 2009, menținându-se privarea de libertate a inculpatului, care nemulțumit de această hotărâre a declarat recurs, cale de atac ce face obiectul prezentului dosar.
Raportat la dispozițiile art.3001și art.160 cod proc. penală tribunalul, ca instanță de fond, era obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive anterior expirării duratei ultime prelungiri a arestului preventiv, respectiv anterior datei de 30 decembrie 2009, astfel că la termenul de astăzi, 31 decembrie 2009, măsura arestării preventive luată față de inculpatul a încetat de drept.
În susținerea apărării formulate, se invocă dispozițiile art.159 alin.8 cod proc. penală precum și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite, ce statuează obligativitatea judecării recursului declarat de inculpat anterior expirării ultimei durate a prelungirii măsurii arestării preventive.
La solicitarea instanței, precizează că prezentul recurs dedus judecății vizează încheierea de ședință din data de 28 decembrie 2009.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, cu punerea de îndată în libertate.
În ceea ce priveștenetemeiniciaîncheierii recurate, solicită a se constata că în mod nelegal și greșit instanța de fond a menținut starea de arest preventiv față de inculpat apreciindu-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Se susține că într-adevăr dacă la data propunerii de arestare de impunea privarea de libertate a inculpatului pentru ca organele de anchetă să-și poată documenta activitatea, în prezent această măsură nu mai este necesară, urmărirea penală fiind finalizată și fără a se aduce alte argumente în plus față de cele inițiale.
Mai arată că cercetarea inculpatului nu s-a desfășurat în condițiile legale, procedurale, aceasta fiind efectuată numai într-un singur sens, acela al incriminării inculpatului, fără a se încuviința sau administra măcar una din probele solicitate în timpul urmăririi penale.
Într-adevăr, recurentul a refuzat inițial prezentarea materialului de urmărire penală, însă această atitudine este una normală, în opinia apărării, dat fiind faptul că așa cum s-a arătat deși au fost formulate numeroase cereri de probatorii, acestea au fost ignorate total, pentru ca abia după prezentarea materialului ce a avut loc la 18.12.2009, procurorul de caz să adopte o ordonanță de respingere a probelor, respectiv la data de 23.12.2009.
În plus, inculpatul este nemulțumit și de faptul că deși a fost arestat în aceeași cauză, la aceeași dată și pentru aceleași infracțiuni cu inculpatul, că acesta dat declarații contradictorii în dosar, că a fost condamnat anterior pentru infracțiuni grave (omor, tâlhării, furt), acesta este cercetat în prezent în stare de libertate, față el parchetul nemaifăcând propunere de prelungire a duratei arestării preventive.
Totodată, se mai arată că nu s-a avut în vedere de instanță nici faptul că audiate fiind părțile vătămate nu au mai susținut situația de fapt astfel cum aceasta a fost expusă în rechizitoriul întocmit.
Mai mult, la acest moment nu se mai poate reține incidența disp. art.148 lit.d) cod proc. penală, deoarece într-adevăr inculpatul a suferit o condamnare anterior, însă în legătură cu aceasta s-a împlinit termenul de reabilitare.
Având în vedere aceste argumente, se solicită a se constata că la momentul de față nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și astfel încheierea instanței de fond este netemeinică și pe cale de consecință, se impune admiterea recursului declarat, casarea încheierii și pe fond, respingerea solicitării de menținere a măsurii privative de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la această excepție, precizează că așa cum rezultă și din actul de sesizare a instanței, într-adevăr față de inculpat a fost prelungită de mai multe ori măsura arestării preventive, ultima dată până la 30 decembrie 2009, însă la data de 24 decembrie 2009 aceasta a fost investită cu soluționarea cauzei pe fond, la data de 28 decembrie 2009 făcându-se aplicarea disp. art.3001cod proc. penală.
Prin urmare, se susține că la acest moment în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.159 alin.8 cod proc. penală, prevederi incidente în situația în care dosarul se mai afla în faza urmăririi penale.
Astfel, față de considerentele expuse, se solicită a se constata că Tribunalul Buzăua menținut starea de arest preventiv față de inculpat în mod legal, constatând că aceasta nu a încetat de drept și pe cale de consecință, formulează concluzii de respingere a excepției invocată de apărătorului inculpatului-recurent.
Referitor la motivele de netemeinicie invocate, se solicită a se constata că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.3001cod proc. penală, în prezent subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, se susține că în acest sens trebuie avută în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv trafic de persoane (o minoră) și proxenetism, constând în aceea că a recrutat prin inducerea în eroare pe partea vătămată-minoră, pe care a obligat-o să se prostitueze în beneficiul său pe teritoriul Spaniei și le-a îndemnat pe alte două părți vătămate să practice prostituția, obținând folosea de pe urma acestora, situație de fapt care este susținută pe deplin de probatoriile aflate la dosar.
În ceea ce o privește pe partea vătămată minoră, se solicită a se avea în vedere în ce condiții a avut loc acordul părinților acesteia și faptul că inițial cu privire la ea s-a demarat procedura dispariției judiciare, minoră care ajunsă în țară a avut nevoie de consiliere psihologică.
Referitor la inculpatul, se arată că într-adevăr a suferit anterior mai multe condamnări, însă acestea au avut loc în perioada de minorat.
Pentru motivele arătate, se solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Având cuvântul în replică, apărătorul ales al recurentului, arată că în privința părții vătămate nu s-a pus niciodată problema inducerii în eroare, în condițiile în care la dosar există procura părinților acesteia prin care și-au dat acordul, că partea a plecat din țară și anterior anului 2007, timp în care s-a prostituat în favoarea inculpatului. Deși s-a solicitat efectuarea de verificări în acest sens, procurorul de caz a respins această probă.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, susține că partea vătămată a fost obligată să dea declarația în acuzarea sa, că nu are nici o legătură cu aceasta și nu a purtat nici măcar o convorbire telefonică, fiind cel care a plecat cu ea din țară.
Mai arată că nu are nici o legătură cu activitatea infracțională reținută în sarcina sa, că întreg dosarul reprezintă "o făcătorie" și că este necesară judecarea sa în stare de libertate pentru a-și dovedi nevinovăția, obligându-se să se prezinte în fața instanței ori de câte ori a fi chemat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Buzău, constatându-se că subzistă temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 02 ianuarie 1962 în comuna, județul I, domiciliat în B,-, județul B, CNP -, aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție B, s-a dispus menținerea acestei stări.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că la data de 24.12.2009 s-a înregistrat sesizarea acestei instanțe prin rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Buzău, prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, zis, fiul lui și, născut la data de 02.01.1962, cu domiciliul în municipiul B,-, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic al unei persoane minore, în formă calificată și proxenetism în formă calificată și continuată, faptă prevăzute și pedepsite de art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu referire la art.12 alin.1, 2 lit.a) și b) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art.41 alin.2 și art.329 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate și a inculpaților, și.
În condițiile art. 3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosarul nr- al acestui tribunal s-a reținut că inculpatul este trimis în judecată și acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic al unei persoane minore și proxenetism calificat, prevăzută și pedepsită de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art.12 alin. 1, 2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Alături de acest inculpat, prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată și inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic al unei persoane minore, în formă calificată, proxenetism continuat;, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată; pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la proxenetism calificat și continuat, toți aceștia aflați în stare de libertate.
Prin încheierea din 16.09.2009 Tribunalul Buzău, în dosarul nr- a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsura fiind prelungită prin încheierea din 08.12.2009 începând cu data de 11.12.2009 și până la 30.12.2009 inclusiv.
Examinând temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, dacă temeiurile care au impus-o și au determinat adoptarea și prelungirea acestei măsuri, cea mai și restrictivă dintre măsurile preventive legale, tribunalul a constatat că și în condițiile actuale arestarea preventivă este necesară, iar temeiurile care au impus-o, legale și temeinice se mențin.
Astfel, se reține că inculpatul, alături de alți inculpați, unii fiind membrii familiei sale și liberi, este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001, art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art. 329 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada iunie 2008 - noiembrie 2008, în înțelegere cu și fiul său au transportat în Spania pe - minoră de 17 ani, și - majore pentru ca acestea să se prostitueze în beneficiul lor.
Reține prima instanță că temeiurile arestării preventive au fost cele prevăzute în art.148 alin.1 lit.d și f Cod procedura penală, iar sesizarea făcută prin rechizitoriu conține în dosarul cauzei probe ce au impus reținerea vinovăției inculpatului și trimiterea sa și a celorlalți în judecată în condițiile încadrărilor juridice sus menționate.
S-a mai reținut că infracțiunile pentru care este trimis în judecată sunt infracțiuni grave cu un înalt grad de periculozitate socială ce se asociază cu pericolul concret pentru ordinea publică al inculpatului dacă ar fi lăsat in libertate, având în vedere că inculpatul are antecedente penale, că modalitățile concrete de săvârșire a infracțiunilor și vârsta unei persoane vătămate sporesc acest pericol și în acest context este circumscris și este apreciat pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică judecarea sa în stare de libertate.
Apreciază instanța de fond că faza procesuală în care se află în prezent dosarul, respectiv cercetarea judecătorească impune a fi asigurate condițiile unei bune desfășurări a procesului și aceste condiții sunt îndeplinite prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului care a fost arestat și i s-a prelungit această stare în raport de scopul acestei măsuri, de gradul deosebit al pericolului social al infracțiunilor pentru care va fi judecat și nu în ultimul rând în raport de starea sa de sănătate la acest moment, de vârsta dar și antecedentele penale.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat referitoare la nerespectarea dreptului la apărare prin respingerea unor cereri de probe, la utilitatea și concludența altora, s-a stabilit că acestea formează obiectul rezolvării cercetării judecătorești ce urmează a fi derulată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și judecarea lui în stare de libertate.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată prin apărătorul său, că măsura arestării preventive a încetat de drept întrucât ultima prelungire a avut loc la data de 08 decembrie 2009 pentru încă 20 zile, până la data de 30 decembrie 2009. Chiar dacă tribunalul a menținut la 28 decembrie 2009 arestarea preventivă recursul trebuia soluționat înainte de 30 decembrie 2009, invocându-se drept temei art.159 alin.8 cod proc. penală și practica instanței supreme.
În subsidiar, inculpatul arată că încheierea este netemeinică deoarece temeiurile arestării nu mai subzistă, întrucât urmărirea penală a fost terminată, iar în această fază nici nu au fost administrate probe în apărare.
Se mai susține că alți inculpați din aceeași cauză, cu un trecut infracțional bogat, au fost trimiși în judecată în stare de libertate.
În fiind, părțile vătămate audiate în cauză nu mai susțin versiunea relatată în actul de sesizare.
Analizând încheierea recurată în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, de criticile invocate dar și din oficiu, conform disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, Curtea va aprecia că recursul este nefondat.
În legătură cu excepția încetării de drept a măsurii arestării preventive, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută.
Astfel, așa cum s-a susținut, prin încheierea din 08 decembrie 2009 a Tribunalului Buzăua fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului cu 20 zile, până la data de 30 decembrie 2009, ulterior, la 24 decembrie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată iar primul termen acordat de sistemul informatic a fost pentru data de 19 ianuarie 2010.
În temeiul dispozițiilor art.3001cod proc. penală tribunalul a verificat la data de 28 decembrie 2009 legalitatea și temeinicia arestării preventive și prin încheierea recurată a menținut această măsură.
După cum se poate observa dosarul se află în faza de judecată, astfel că nu-și mai găsesc aplicarea în speță dispozițiile art.159 alin.8 cod proc. penală care se referă la prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale iar conform Deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii recursul trebuie soluționat înainte de expirarea duratei prelungirii anterioare.
În cauză se aplică dispozițiile art.3001alin.4 rap. la art.160aalin.2 cod proc. penală unde se prevede că recursul declarat împotriva încheierii de menținere a arestării preventive nu este suspensiv de executare.
În concluzie, măsura arestării preventive ce a fost menținută prin încheierea atacată nu a încetat de drept.
În ceea ce privește temeinicia încheierii recurate, Curtea constată că în mod legal și temeinic tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Acesta este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane minore și proxenetism prev. de art.13 din Legea nr.678/2001 și art.329 alin.1 și 2 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
În cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ilicite de care este acuzat, aspecte ce rezultă din declarația părții vătămate.
Pe de altă parte, infracțiunile de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat nu numai de limitele de pedeapsă, dar și de vârsta persoane vătămate, numărul persoanelor implicate (în cauză fiind inculpate mai multe persoane), durata activității infracționale. Pericolul pentru ordinea publică mai este dat și de rezonanța socială a unor asemenea fapte, impactul negativ și încurajarea comiterii de infracțiuni în cazul în care organele judiciare nu iau mai ferm măsurile legale.
Față de aceste considerente, Curtea în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția încetării de drept a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 ianuarie 1962, aflat în stare de arest preventiv la Arestul Inspectoratului Județean de Poliție B, județul
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de același inculpat împotriva încheierii de ședință din 28 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 31 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./ 06 ianuarie 2010
. fond - Trib. B/Jud. fond
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Ion
