Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1489/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.986
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Recurentul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei și apreciază că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală la data de 03 iunie 2009, având în vedere că fapta a fost încadrată în dispozițiile art.209 lit. a, g și i Cod penal cu reținerea stării de recidivă postexecutorie. Raportat la probe, consideră că sunt realizate cerințele art.143, respectiv, art.148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a apreciat că este satisfăcută condiția prevăzută de art. 143.pr.pen. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinici (în sensul art.68 pr.pen.) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații lancu si au fost trimiși in judecata pentru infracțiunea prev. de art.208 al. 1-209 al.1 lit. a, g și i cu aplic art.37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, la data 24.01.2009, în jurul orei 02.00, inculpații lancu și, fiind ajutați de către învinuita a, care a supravegheat locul săvârșirii faptei, au pătruns prin efracție în sediul SC IT SRL din B-, sectorul 1, de unde au sustras două monitoare, o unitate de calculator, o tastatură și un mouse, valoarea prejudiciului fiind aproximativ 2000 lei.
Totodată, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere, în analiza ambelor aspecte: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care inculpații au acționat, gravitatea deosebită a faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de disp. art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel că, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160balin. 1 și 3.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, recurentul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea ași temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei - de trei persoane împreună, în timpul nopții, prin efracție -, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de sustragere din incinta unei societăți comerciale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, dovedind, astfel, perseverență pe cale infracțională.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
