Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 819/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
770/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.819/
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-contestator împotriva Sentinței penale nr.291/17.III.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător din oficiu -, din cadrul Baroului B, cu delegația de substituire nr.190/3.VI.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că a fost atașată fișa de cazier judiciar a contestatorului, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-contestator arată că instanța de fond a admis în parte contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.c Cod procedură penală, a dispus deducerea, din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, a perioadei de la 13.2006 la zi, și a considerat că nu sunt aplicabile prevederile art.36 alin.2 Cod penal în ceea ce privește perioada de arest în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, sentinței penale și, pe fond, deducerea perioadei de la 3.II.1999 la 12.III.2003, inclusiv, executată din pedeapsa de 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că sentința penală este legală și temeinică, întrucât prin Sentința penală nr.1137/2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate pentru mai multe infracțiuni, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui, cu revocarea beneficiului liberării condiționate, astfel încât nu se poate deduce perioada solicitată de către contestator.
Recurentul-contestator, personal, solicită deducerea perioadei de 4 ani și 3 luni.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.291 din data de 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis contestația în contra executării sentinței penale nr.1137/25 09 2008 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1510/26 11 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI, formulată de condamnatul, (fiul lui și, născut la data de 04 iunie 1955, deținut în Penitenciarul Rahova ) și a dedus din pedeapsa aplicată prin această sentință, perioada executată de la 13 10 2006 la zi, dispunând totodată rectificare nr.1744/02 12 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 ianuarie 2009, petentul condamnat a formulat contestație în contra executării sentinței penale nr.1137/25 09 2008 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1510/26 11 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală (în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1744/02 12 2008, pentru pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare din care a fost
În motivarea contestației, petentul condamnat a arătat că în mod eronat s-a omis a se deduce din pedeapsa aplicată în urma contopirii, perioada executată de 4 ani și 3 luni, de la 03 02 1999 la 12 03 2003, în drept invocând incidența cazului de contestație la executare prev. de art.461 lit. c Cod de procedură penală, conform căruia contestația la executare poate fi făcută când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Tribunalul a constatat că, prin sentința penală nr.1137 din data de 25 septembrie 2008, Tribunalului București - Secția a II-a Penală a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat și s-a constatat că infracțiunile din data de 17 09 1998 (nr.2/05 01 2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B); 25 12 2003 (nr.2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov ); decembrie 2003 (nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița ) și respectiv 04 02 2004 și 23 03 2004 (nr.51/01 04 2008 pronunțată de Judecătoria Târnăveni) sunt concurente.
A constatat totodată că prin aceeași sentință penală a fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.86/24 02 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, precum și restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 307 zile închisoare, respectiv:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,3,4 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale);
- restul de 307 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui.
Totodată a fost descontopită pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, precum și restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 307 zile închisoare, respectiv:
- pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1-5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal;
- restul de 307 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui.
A mai reținut Tribunalul că apoi a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2/05 01 2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.42 și art. 13 Cod penal cu pedepsele din sentința penală nr. 2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.86/24 02 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,3,4 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale și restul de 307 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui, cu pedepsele din sentința penală nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, de 13 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1-5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și restul de 307 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui, precum și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.51/01 04 2008 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, dându-i-se spre executare petentului condamnat pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare, cu aplic. art.71-64 lit.a,b,c și e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Tot prin sentința de contopire, în baza art.35 alin.1 Cod penal a fost menținută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev.de art.64 lit.c cod penal pe o durată de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.86/24 02 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, iar în baza art.36 alin.3 Cod penal s-a constatat că petentul a fost arestat provizoriu în Franța în vederea extrădării în perioada 13 octombrie 2006 - 10 aprilie 2008, perioadă care a fost dedusă din pedeapsa de executat.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 3/24 01 2005 emis de Judecătoria sector 1 B, nr.3879/22 03 2006 emis de Judecătoria Brașov, 384/17 11 2006 emis de Tribunalul Ialomița și nr.68/15 05 2008 emis de Judecătoria Târnăveni, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Instanța de fond a mai constatat și că potrivit mențiunilor Biroului executări penale al Judecătoriei sector 1 B sentința penală nr. 2/05 01 2005 prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 și art. 13 Cod penal a rămas definitivă prin neapelare la data de 24 01 2005, iar prin ordinul S -/10 05 2005 condamnatul a fost dat în urmărire generală, încarcerarea acestuia fiind confirmată la data de 10 04 2008.
Cu privire la solicitarea petentului condamnat ce a făcut obiectul contestației la executare deduse judecății, aceea de a i se scădea din pedeapsa rezultantă pe care o are de executat în urma contopirii pedepselor aplicate pentru mai multe infracțiuni concurente perioada executată între 03 02 1999 și 12 03 2003, Tribunalul a observat că prin sentința penală nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 11 2006, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, s-a reținut aplic.art.37 lit.a Cod penal în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 a Tribunalului Vaslui, din care contestatorul a fost liberat condiționat cu un rest de 307 zile închisoare, astfel că a constatat că perioada executată anterior liberării condiționate nu are a fi dedusă din pedeapsa aplicată, nefiind incidente disp.art.36 alin.3 Cod penal, considerându-se, ca atare, că din această perspectivă nu există nici o nelămurire cu privire la această perioadă executată.
Sub același aspect, s-a reținut de către instanța de fond că de altfel această critică a fost invocată de către petentul contestator și în recursul declarat împotriva sentinței penale nr.1137 din data de 25 septembrie 2008, Tribunalului București - Secția a II-a Penală, critică ce nu a fost însă primită de către instanța de control judiciar.
A sesizat însă Tribunalul că, deși petentul condamnat a fost arestat provizoriu în Franța, în vederea extrădării în perioada 13 octombrie 2006 - 10 aprilie 2008 (dată la care a început executarea sentințelor penale astfel cum rezultă din comunicările birourilor de executări penale), din eroare i-a fost dedusă o perioadă mai puțin cu o lună, și anume de la 13 11 2006 la zi, motiv pentru care contestația formulată i-a fost admisă în considerarea omisiunii de a se deduce întreaga perioadă a arestării în vederea extrădării, respectiv de la 13 octombrie 2006 și nu de la 13 noiembrie 2006, cum greșit s-a dispus prin sentința penală nr.1137 din data de 25 septembrie 2008, Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recurs în termenul legal(la data de 27 martie 2009)contestatorul condamnatcare, atât în cuprinsul motivelor scrise, cât și cu prilejul dezbaterilor orale asupra recursului a reiterat solicitarea de a se deduce din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare ce a fost aplicată în urma contopirii mai multor pedepse prin sentința penală nr.1137 din data de 25 septembrie 2008, Tribunalului București - Secția a II-a Penală, perioada deja executată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.245/2002 pronunțată de Tribunalului Vaslui, și anume de la 03 februarie 1999 - la 17 aprilie 2003, întrucât consideră că în această privință sunt aplicabile dispozițiile art.88 - 89 Cod penal, de vreme ce infracțiunea pentru care a fost aplicată această pedeapsă este concurentă cu fapta de înșelăciune săvârșită la data de 17 09 1998 pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2/05 01 2005 Judecătoriei sector 1
Cu ocazia judecării recursului Curtea a efectuat diligențe în vederea atașării la dosar a fișei de cazier judiciar a recurentului contestator condamnat.
De asemenea, recurentul contestator condamnat a administrat în susținerea recursului proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia depunând la dosarul cauzei sentința penală nr.2/05 01 2005 Judecătoriei sector 1 B și răspunsul Serviciului de relații cu publicul din cadrul Ministerului Justiției, cu privire la memoriul adresat acestei instituții în legătură cu aceeași chestiune, a deducerii perioadei executate anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Perioada de detenție cu privire la care petentul contestator solicită pe calea prezentei contestații la executare a fi scăzută din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare ce i-a fost dată spre executare prin sentința penală nr.1137/25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, constituie perioadă executată din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 245/29 10 2002 pronunțată de Tribunalului Vaslui, în urma contopirii pedepselor aplicate prin sentințele penale nr.169/31 07 2000 Tribunalului Teleorman, nr.100/10 04 2002 Tribunalului Vaslui, nr.178/13 09 2002 Judecătoriei Harghita și nr.124/09 03 2000 Tribunalului București - Secția I Penală.
Această condamnare de 5 ani închisoare, din executarea căreia petentul a fost liberat condiționat la data de 18 aprilie 2003 cu un rest rămas neexecutat de 307 zile închisoare, a constituit primul termen al recidivei postcondamnatorii conform art.37 alin.1 lit.a pentru toate infracțiunile sancționate prin sentințele penale nr.2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.86/24 02 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița și nr.51/01 04 2008 pronunțată de Judecătoriei Târnăveni, respectivele fapte fiind săvârșite în timpul liberării condiționate, ceea ce a determinat odată cu pronunțarea fiecăreia dintre aceste condamnări aplicarea disp. art.61 Cod penal privitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate și efectuarea cumulului juridic între pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în timpul liberării condiționate și restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Este adevărat că raportat la datele când sentințele penale prin care au fost aplicate pedepsele contopite prin sentința nr.245/29 10 2002 Tribunalului Vaslui, au rămas definitive, infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, comisă la data de 17 09 1998 și pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.2/05 01 2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, apare ca fiind săvârșită mai înainte de data rămânerii definitive a acestor sentințe, însă celelalte infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepsele supuse contopirii prin sentința penală nr.1137/25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentința nr.245/29 10 2002 Tribunalului Vaslui, or aplicarea tratamentului juridic sancționator specific acestei forme a pluralității de infracțiuni, prevăzut de art.39 alin.2 Cod penal cu referire la art.61 Cod penal, constând în contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea ce constituie primul termen al recidivei, exclude posibilitatea deducerii și a perioadei efectiv executate din pedeapsa ce alcătuiește primul termen al recidivei postcondamnatorii.
Prin urmare, chiar dacă infracțiunea pedepsită prin sentința penală nr.2/05 01 2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B este deopotrivă concurentă atât cu infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele contopite prin sentința penală nr.245/29 10 2002 Tribunalului Vaslui, cât și cu faptele sancționate prin sentințele penale nr.2435/30 09 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.86/24 02 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, nr.273/20 06 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița și nr.51/01 04 2008 pronunțată de Judecătoriei Târnăveni, împrejurarea că aceste din urmă infracțiuni au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.245/29 10 2002 Tribunalului Vaslui, și, ca atare implicit față de pedepsele supuse contopirii prin această hotărâre, împiedică deducerea perioadei efectiv executate din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, conform art. 36 alin.3 Cod penal deducerea operând numai în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, iar nu și în cazul recidivei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul contestator împotriva sentinței penale nr.291 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2 / 29.06.2009
-II.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
