Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 192/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

1314/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

ÎNCHEIERE NR.192

Ședința publică din data de 5 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie

JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu

JUDECĂTOR 3: Ana

GREFIER -

.

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales - -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.65.976/5.06.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, prin apărătorul ales solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere constând în certificatele de naștere ale minorilor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de recurentul-inculpat, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu există indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, întrucât întâlnirea cu denunțătorul s-a realizat în fast-food-ul respectiv la insistențele acestuia din urmă, care avea o datorie către inculpat și a apelat la această înscenare pentru a scăpa de plata acesteia, denunțătorul a ieșit din raza vizuală a colaboratorului, intrând în toaletă, unde, probabil, erau ascunse drogurile, neexistând vreo probă că dozele de heroină s-ar fi aflat vreun moment în posesia inculpatului. Mai mult decât atât, nici martorul-asistent nu a susținut că denunțătorul, după ce a lăsat banii pe masă și a revenit de la toaletă, ar fi primit ceva de la inculpat, acesta are familie, compusă din soție, care nu lucrează, și doi minori, s-a deplasat la fast-food-ul indicat de denunțător pentru ca acesta să-i restituie datoria, întrucât avea nevoie bani, soția fiind internată în spital, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în acest sens fiind declarațiile denunțătorului care, la o dată anterioară realizării flagrantului, i-a predat o cu 45 doze heroină, ce-i fusese remisă de către inculpatul, procesul-verbal de percheziție corporală a denunțătorului, care consemnează faptul că asupra sa nu au fost găsite droguri sau alte substanțe interzise la deținere, flagrantul care s-a desfășurat într-un fast-food sub supravegherea organului de urmărire penală, care a observat în mod personal că denunțătorul i-a remis cele 23 bancnote de câte 100 lei fiecare, primind, în schimb, un pachet de dimensiuni reduse și interceptările audio-video în mediu ambiental, care evidențiază faptul că denunțătorul s-a deplasat la toaletă la insistențele inculpatului, pentru a verifica dacă este vorba de cantitatea de 60 de doze și 4 doze oferite cu titlu de bonus.

În egală măsură, sunt îndeplinite și condițiile reglementate în art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică fiind relevat de natura și gravitatea infracțiunii, de cantitatea mare de doze de heroină ce a făcut obiectul traficului, de modalitatea concretă de acționare și de faptul că inculpatul își asigura existența din comiterea acestui gen de infracțiune.

Recurentul-inculpat, personal, arată că are o în piață și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra recursului penal de față,constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, iar în temeiul art.136, art.143, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30.05.2009, până la 27.06.2009.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, fiind anterior condamnat la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211 Cod penal și art.20 raportat la art.174 Cod penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de arestare preventivă, formulată de MINISTERUL PUBLIC.

S-a arătat în motivarea orală a recursului, că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1491alin.1 Cod procedură penală,în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar lăsarea acestuia în libertate, nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare, în continuare,a procesului penal.

Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat, ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 22 mai 2009, a oferit spre vânzare martorului denunțător 45 de doze de heroină, pentru care a primit, ulterior, suma de 2.300 lei, iar la data de 29 mai 2009, a oferit spre vânzare aceluiași martor un număr de 64 de doze de heroină, acțiune ce nu a fost însă finalizată datorită intervenției organelor de cercetare penală.

Potrivit art.1491alin.10 Cod procedură penală, raportat la art.1491alin.1 Cod procedură penală, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului,în cursul urmăririi penale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și există vreunul din cazurile reglementate de art.148 Cod procedură penală.

Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: denunțul numitului, declarațiile date de martorul denunțător, procesul verbal de înseriere bancnote, procesul verbal de prindere în flagrant, procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice și a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental a întâlnirii și discuțiilor din 29.05.2009 dintre denunțător și inculpat.

În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt îndeplinite, având în vedere, pe de o parte, pedeapsa severă prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale, iar pe de altă parte, existența la dosar a unor probe certe ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică,în situația lăsării în libertate a inculpatului.

În aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea reține,în plus față de aspectele deja evidențiate în încheierea recurată și care sunt pe deplin întemeiate, amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului - dedusă din cantitatea mare de droguri presupus a fi traficată, antecedența sa penală - fiind anterior condamnat pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă de omor, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpatului (lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă din care acesta să obțină venituri pe căi licite, nivelul scăzut de școlarizare) sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de comitere și a altor infracțiuni, pentru a-și asigura mijloacele de existență, ordinea publică fiind astfel pusă în pericol.

Totodată, la evaluarea cerinței prevăzută de art.148 lit.f, teza a II-a Cod procedură penală, necesar a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care a cunoscut-o în ultima perioadă acest tip particular de infracțiune, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, aspect care se regăsește și în speță, constituind încă un argument că, lăsat în libertate, inculpatul ar relua activitatea infracțională, în vederea procurării veniturilor necesare întreținerii sale și a familiei.

De asemenea, Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 30.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr-.

În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.VI.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- a -

GREFIER,

-

Red.

Dact.

Ex.2/18.06.2009

Red.--II.

Președinte:Ioana Alina Ilie
Judecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Ana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 192/2009. Curtea de Apel Bucuresti