Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 871/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 871
Ședința publică din data de 2.12.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ioana Nonea
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, ns. la data de 2.04.1975, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 440 din data de 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnat, având ca obiect "contopire pedepse".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru condamnatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru condamnat solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate iar pe fond admiterea cererii de contopire.
Precizează că o parte din pedepse au fost contopite și nu sunt concurente.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de condamnat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de contopire.
Mai arată că, potrivit dispozițiilor legale în materie se pot contopi doar pedepsele executabile nu și cele deja executate.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea cererii de contopire astfel cum a fost formulată, întrucât pedepsele sunt concurente cu cea stabilită în sarcina sa pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, cu precizarea că, dacă nu se va dispune contopirea pedepselor solicită executarea fiecărei pedepse separat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.440 din 06 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița, a respins ca nefondată cererea formulată de către condamnatul, fiul lui și, născut la 22.04.1975, deținut în Penitenciarul Mărgineni, având ca obiect "contopire pedepse".
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului care i-a fost desemnat din oficiu, de 200 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate, respectiv hotărârile judecătorești prin care a fost condamnat și mandatul de executare a pedepsei închisorii a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.179/S pronunțată de Tribunalul Brașov la 27.02.2008 în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de condamnat, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art.269 alin. 1 cod penal) aplicată prin sentința penală nr. 639 pronunțată de Tribunalul Prahova la 23.11.2004, definitivă la 7.04.2005 prin decizia nr. 2336 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 7.04.2005, 9 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21cod penal) aplicată prin sentința penală nr. 385/23.09.2003 a Tribunalului Brașov, definitivă la 10.04.2004 (prin nerecurarea deciziei penale nr. 98/A/26.03.2004 a Curții de Apel Brașov, și de 15 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 174-175 alin. 1 lit. c cod penal), aplicată prin sentința penală nr. 488 pronunțată de Tribunalul Prahova la 12.09.2007, definitivă prin neapelare la 12.12.10.2007, stabilindu-se ca acesta să execute 16 ani închisoare (15 ani reprezentând pedeapsa rezultantă, căreia i s- adăugat un spor de 1 an închisoare) și interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. 1lit. a și b cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
Prin aceeași sentință s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 01.04 2003 până la 9.04.2004 și perioada executată, de la 10.04.2004 până la data pronunțării hotărârii - 27.02.2008.
Prin decizia penală nr. 386 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - a fost casată sentința penală nr. 179/S pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 8988/2007, dispunându-se executarea de către condamnat pedepsei de 15 ani închisoare și o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. 1 lit. a și b cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
Prin cererea adresată Tribunalului Dâmbovița condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 314/6.04.1995 pronunțată de Judecătoria Câmpina, de 4 ani și 6 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 723/22.08.1996 pronunțată de Judecătoria Câmpina și pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 130 pronunțată de Judecătoria Sinaia la 18 mai 1995 cu pedepsele de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.639 pronunțată de Tribunalul Prahova la 23.02.2004 și de 15 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 488 pronunțată de către Tribunalul Prahova la 12 septembrie 2007.
Tribunalul a constatat însă că faptele comise de către condamnat în noaptea de 7/8.10.1994 (omor), în noaptea de 18/19.08.1994 (furt) și la 29.03.2003 (tâlhărie) nu sunt concurente, deoarece nu se află în situația prevăzută de disp. art. 33 lit. a, faptele nefiind comise de către înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Condiția invocată mai sus este îndeplinită doar pentru faptele de furt și omor - săvârșite anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 314 pronunțată de Judecătoria Câmpina la 6.04.1995 - definitivă prin decizia penală nr. 561/25.08.1995 pronunțată de către Tribunalul Prahova, celelalte infracțiuni fiind săvârșite ulterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Este știut faptul că pot fi contopite doar pedepse executabile, iar nu executate, așa cum sunt cele la care face trimitere condamnatul.
Ultima dată petiționarul a fost arestat la 1.04.2003 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în situația prev. de disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal și condamnat prin sentința penală nr. 385 /S din 23.09. 2003 Tribunalului Brașov, care în baza disp. art. 61 cod penal a procedat la revocarea restului neexecutat de 722 zile din sentința anterioară pronunțată împotriva sa și la contopirea acestuia cu pedeapsa de 9 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 179 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 1.04.2003 la zi.
S-a mai reținut că infracțiunile de furt calificat pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 723 pronunțată de Judecătoria Câmpina la 22.08.1996 în dosarul nr. 4126/1996, definitivă prin decizia nr. 626/14.10.1997 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI au fost comise în noaptea de 22/23 mai 1996, în noaptea de 30/31 mai 1996 și în noaptea de 6/7 iunie 1996, după ce acesta fusese liberat condiționat la 19 aprilie 1996, din executarea altei pedepse de 3 ani închisoare cu un rest neexecutat de 1 an și 180 de zile închisoare, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de disp. art. 37 lit. a cod penal, instanța contopind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare cu restul neexecutat menționat mai sus, potrivit disp. art. 39 alin. 2 cod penal.
Pe de altă parte, faptele de furt calificat pentru care condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, prin sentința penală nr. 130 pronunțată de Judecătoria Sinaia la 18.05.1999, definitivă prin decizia nr. 46 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI la 11.01.2000 au fost comise în noaptea de 25/26.01.1999, în noaptea de 2/3.02.1999, în noaptea de 12/13.02.1999, în noaptea de 22/23.02.1999 și în noaptea de 23/24.02.1999, în stare de recidivă postcondamnatorie, după ce fusese liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare (în perioada 12 iunie 1996 - 18 decembrie 1998)rămânându-i un rest de 724 zile închisoare neexecutat, care a fost revocat potrivit disp. art. 61 cod penal și contopit în conformitate cu disp. art. 39 alin. 2 cod penal, cu pedeapsa de 6 ani închisoare.
Se precizează că infracțiunea de tâlhărie pentru care condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 385 /S din 23.09.2003 pronunțată de către Tribunalul Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 98 pronunțată de Curtea de Apel Brașov șa 26.03.2004 a fost comisă la data de 29.03.2003, sub incidența disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal, la doar două săptămâni după ce acesta fusese pus în libertate condiționată din executarea pedepsei anterioare de 6 ani închisoare (în perioada 10.03.1999 - 18.03.2003), cu un rest neexecutat de 722 zile închisoare care, de asemenea, a fost revocat în baza disp. art. 61 cod penal și contopit cu pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită pentru noua faptă, cu consecința executării de către acesta a pedepsei de 9 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii și contopirea pedepselor la care a fost condamnat cu deducerea perioadelor executate.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu, în temeiul art.385/6 alin.2 și art. 385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp.art.449 alin.1 Cod procedură penală, pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a reținut că pot fi contopite doar pedepse executabile și nu executate așa cum sunt cele la care face trimitere condamnatul.
În speță, în toate cazurile pe larg descrise mai sus, contopirea s-a făcut între resturile de pedeapsă care mai rămăseseră de executat și pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite ulterior, astfel încât nu se mai poate pune problema deducerii vreunei perioade executate, chiar dacă infracțiunea de furt comisă în noaptea de 18/19 august 1994, sancționată prin sentința penală nr. 314 pronunțată de Judecătoria Câmpina la 6 aprilie 1995 în dosarul nr. 7552/1994 este concurentă cu fapta de omor calificat comisă în noaptea de 7/8.10.1994, sancționată prin sentința penală nr. 488 pronunțată de Tribunalul Prahova la 12 septembrie 2007 în dosarul nr-, restul neexecutat de 1 an și 180 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare fiind deja contopit cu pedeapsa aplicată pentru o faptă ulterioară, de 4 ani și 6 luni închisoare, potrivit disp. art. 39 alin. 2 cod penal.
Mai mult decât atât în cazul reținerii recidivei prevăzută de disp. art. 37 lit. a cod penal, pedepsele stabilite pentru infracțiunile care fac obiectul celor doi termeni ai recidivei se contopesc în temeiul art. 39 cod penal de către instanța care judecă cea din urmă infracțiune, așa cum de altfel au și procedat instanțele care au soluționat cauzele în care condamnatului i-au fost aplicate pedepsele menționate în fișa sa de cazier judiciar.
Conform disp. art. 61 cod penal, în cazul revocării liberării condiționate și contopirii restului de pedeapsă cu fiecare dintre pedepsele aplicate pentru mai multe infracțiuni concurente, urmată de stabilirea unei pedepse rezultante ca rezultat al contopirii prevăzut de disp. art. 34 alin. 1 lit. b cod penal pentru infracțiuni concurente, nu se poate deduce din pedeapsa rezultantă perioada de detenție efectuată până la liberarea condiționată.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care recursul condamnatului urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, ns.la data de 2.04.1975, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 440 din 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.12.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ioana Nonea
Fiind plecat în concediu fără plată
se va semna de
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.12.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu character personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ioana Nonea
