Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie pe cauțiune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1004
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
JUDECĂTOR 3: Tamara
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul - deținut în Arestul G - împotriva Încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul (în stare de arest), asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, susține că sunt îndeplinite în speță toate condițiile pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, motivarea instanței de fond în sensul că inculpatul - odată aflat în libertate - ar putea influența martorii, nefiind justificată, pentru că aceștia sunt martori asistenți. De asemenea, susține că lăsarea în libertate a recurentului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât nu există date în sensul că inculpatul odată lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului iar prin menținerea inculpatului în stare de arest de către instanța de fond se încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului. În final, a arătat că recurentul are o situație familială grea, tatăl fiind o persoană în vârstă de 90 de ani, iar mama în vârstă de 84 de ani, ambii fiind bolnavi.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, astfel cum a fost formulată.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arată că recursul este întemeiat numai cu privire la omisiunea dispunerii restituirii cauțiunii și solicită admiterea recursului formulat de inculpat, sub acest aspect.
În replică, avocat pentru recurentul - inculpat, arată că își însușește critica reprezentantului Parchetului, arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea din data de 16 octombrie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Gorj - Secția Penală a dispus, în baza art. 1608aalin. (6) pr.pen. respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 16.08.1951 în comuna, sat Capu, județul G, domiciliat în comuna, sat Capul, județul G, cetățean român, secretar la Primăria orașului, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al seria -, nr. -, CNP -, aflat în Arestul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea dedusă judecății, inculpatul a solicitat liberarea sa pe cauțiune, motivat de faptul că, în acest moment, temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nu are antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, în motivarea cererii, a arătat că situația personală, lipsa antecedetelor penale, vârsta, conduita anterioară bună, cât și problemele de sănătate, sunt de natură să conducă la liberarea provizorie pe cauțiune, dosarul fiind deja în stadiul de cercetare judecătorească, deci nu există temeiuri că ar influența în orice fel pe martori sau denunțătoare, prin infracțiunea comisă nu a fost cauzată nici o pagubă victimei.
La primirea cererii, instanța a fixat cuantumul cauțiunii la suma de 7.000 lei, sumă consemnată la CEC Bank - Sucursala Tg.J, pe seama inculpatului și la dispoziția instanței, conform recipisei de consemnare nr. -/1 din 12.10.2009 în cuantum de 7000 lei.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prin încheierea din 13.10.2009, instanța de fond a admis în principiu cererea inculpatului și a fixat termen de judecare a cererii la data de 16.10.2009, iar din examinarea cererii în raport de dispozițiile legale incidente, a constatat și reținut următoarele:
Faptele pretins comise de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 254 alin.1 pen. iar împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până la această dată și nici nu au apărut alte elemente care să impună înlocuirea acestei măsuri cu altele mai puțin grave.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 510/PA/2009 din 22.07.2009, inculpatul a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 alin 1.pen. constând în aceea că inculpatul îndeplinea funcția de secretar al orașului, iar pe lângă sarcinile curente de serviciu, primea și dispoziții din partea primarului sau a Consiliului Local.
S-a reținut că denunțătoarea a lucrat o perioadă de 8 ani în cadrul Primăriei, îndeplinind funcția de consilier juridic, iar din luna februarie 2009 aceasta a devenit avocat în cadrul Baroului G oferind servicii de asistență juridică în diferite litigii ale Primăriei oraș, încheind în acest sens contractul nr. 5884/29.04.2009 de prestări servicii.
Potrivit contractului menționat, s-a stabilit ca pentru anumite cauze, cu complexitate mai mare, să se negocieze onorarii separat pentru fiecare cauză în parte, motiv pentru care primarul, prin dispoziția nr. 388/29.06.2009 a stabilit o comisie din cadrul instituției de negociere a onorariului în fiecare dintr-un număr de 5 cauze civile. Comisia de negociere dispusă de primar a fost compusă din inculpatul - secretar al orașului, inspector de specialitate și consilier juridic.
a prezentat comisiei de negocieri oferta scrisă nr. 8456/29.06.2009 pentru fiecare cauză în parte solicitând un onorariu fix și un onorariu de succes așa cum rezultă din cuprinsul acestuia.
S-a reținut că aceasta a avut o discuție cu inculpatul care pentru a accepta onorarii bune, în calitate de membru al comisiei de negociere a pretins J din suma reprezentând onorariile fixe stabilite și să întrețină relații intime cu aceasta încât pentru aod etermina pentru denunțătoare să accepte pretențiile sale i-a făcut cunoscut că în caz contrar nu va face parte din comisia de negociere fapt dovedit și cu un bilet ce la înmânat denunțătoarei.
S-a mai reținut că în cadrul negocierii, inculpatul și martorul nu au făcut obiecțiuni față de onorariile prezentate de denunțătoare, însă celălalt membru al comisiei, ce îndeplinea funcția de consilier juridic, s-a opus și a propus înjumătățirea tuturor onorariilor, stabilindu-se de către comisie un onorariu fix total pentru cele cinci cauze, de 28.000 lei și un altul de succes de 30.000 lei.
Pe baza propunerii făcute de comisie, prin procesul verbal nr. 8489/29.06.2009 s-a întocmit hotărârea nr. 87 Consiliului Local, iar denunțătoare s-a prezentat la 08.07.2009 la Direcția Generală Anticorupție Consiliul Județean G denunțând pretinderea de către inculpatul a sumei de 14.000 lei (J din onorariul fix negociat) și întreținerea de relații intime ce urmau să aibă loc într-o locație din localitatea.
Întrucât se sesiza infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1.pen. s-a început urmărirea penală prin rezoluția nr. 510/PA/2009 din 08.07.2009 și, în acest sens, o echipă compusă din organe de poliție conduse de procuror, a luat măsura prinderii în flagrant a inculpatului primind suma solicitată de 14.000 lei.
S-a dispus înregistrarea audio video în mediul ambiental, s-au înseriat bancnotele din care două au fost inscripționate cu mențiunea mită, iar apoi denunțătoarea s-a deplasat la biroul inculpatului din Primăria a purtat discuții cu aceasta și în momentul în care au rămas singuri i-a înmânat suma de 14.000 lei încât după primirea sumei de bani și părăsirea biroului de către denunțătoare echipa operativă compusă din procuror și ofițer de poliție, criminalist și martori asistenți a pătruns în biroul inculpatului.
Inițial, inculpatul a negat că ar fi primit vreo sumă de bani, însă ulterior, la insistența organelor de anchetă, a scos de sub masa de lucru o plasă de plastic în care se afla o pereche de pantaloni sport trening și în care era învelită suma de bani, menționând inițial că nu cunoaște proveniența banilor, apoi că sunt bani personali, economisiți din salariu, ca apoi să revină și să arate că aceștia provin de la și reprezintă returnarea unui împrumut.
Prin încheierea de ședință nr. 37 din Camera de Consiliu din 10.07.2009 a Tribunalului Gorj, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, începând cu 10.07.2009, până la data de 07.08.2009, precum și emiterea mandatului de arestare preventivă pentru această perioadă, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-.
Prin încheierea nr. 40/22 iulie 2009 dată de Tribunalul Gorj, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorja declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală, prin decizia nr. 788/06.08.2009, care a casat încheierea, a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 27/10 iulie 2009 Tribunalului Gorj și, pe care le consecință, a dispus reîncarcerarea inculpatului în baza aceluiași mandat de arestare preventivă.
Examinând cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpat în prezenta cauză, instanța de fond a constatat că aceasta nu este admisibilă deoarece nu îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 1602alin. 2.pr.pen. robele p. administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile denunțătoarei, declarațiile martorilor, și A, conferind motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
S-a mai arătat că potrivit Codului d e procedură penal, lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie să pericliteze ancheta sau aflarea adevărului, însă dacă s-ar proceda astfel, ar exista riscul de a fi afectat probatoriu efectuat până în prezent, prin eventuale presiuni pe care le-ar putea exercita asupra părților și martorilor implicați în cauză.
De asemenea, s-a apreciat de instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, precum și sentimentul de insecuritate creat comunității față de săvârșirea unor fapte care privesc buna funcționare a instituțiilor locale, constatându-se deci că măsura preventivă aplicată inculpatului este în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, contestând existența pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate și invocând în favoarea sa prezumția de nevinovăție.
Cu ocazia dezbaterii, inculpatul a suplimentat motivele de recurs, în sensul că instanța de fond, dispunând respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, a omis să dispună restituirea cauțiunii.
Recursul este fondat numai în ce privește omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea cauțiunii către inculpat.
Contrar susținerilor inculpatului, deși aparent cererea de liberare provizorie pe cauțiune ar fi admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, Curtea are în vedere faptul că îndeplinirea acestor condiții nu conduce în mod automat la admiterea cererii, oportunitatea admiterii acesteia fiind lăsată la latitudinea instanței, care în raport de circumstanțele cauzei poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică, iar scopul măsurii preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie a inculpatului pe cauțiune.
În plus, faptul că art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevede condițiile în care liberarea provizorie nu poate fi admisă, respectiv în situația în care există date în sensul de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, experți, părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte - nu trebuie interpretat în sensul că acestea ar fi singurele condiții care trebuie analizate, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a motivelor care au determinat arestarea inculpatului, a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în continuare lăsarea în libertate a inculpatului.
Totodată, liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana inculpatului, dacă se apreciază că măsura preventivă nu se mai justifică iar scopul procesului penal se poate realiza prin garanțiile pe care le oferă persoana inculpatului și prin obligațiile ce îi sunt impuse de instanță odată cu admiterea cererii.
Astfel, într-adevăr, din probatoriul administrat până în acest moment nu rezultă date în sensul că odată lăsat în libertate inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, existența acestor date trebuind să fie certă și nu eventuală, însă, așa cum s-a arătat anterior, inexistența acestor date nu poate conduce în mod automat la admiterea cererii în situația în care din probele administrate rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta în continuare pericol pentru ordinea publică.
Astfel, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, întrucât existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta și din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice în situația în care persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate ar fi cercetate în stare de libertate și chiar de riscul comiterii unor infracțiuni similare de alte persoane în lipsa unei reacții ferme a autorităților față de persoane asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor infracțiuni de o asemenea gravitate, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publică la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
În plus, trebuie avut în vedere și faptul că măsurile luate față de persoanele acuzate și față de care există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni de corupție, trebuie să reflecte din punct de vedere penal un mesaj de descurajare a comiterii unor astfel de fapte.
În speță, apreciind în concret față de complexitatea cauzei, natura, gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul (luare de mită), rezonanța negativă în opinia publică, stadiul procesual, corect s-a apreciat de instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, punerea în libertate a inculpatului pe cauțiune nefiind justificată și oportună în acest moment, o eventuală punere în libertate pe cauțiune nefiind de natură să asigure atingerea scopului procesului penal, raportat la cauza de față.
De asemenea, criticile formulate de inculpat în sensul că prin menținerea inculpatului în stare de arest și respingerea cererii de liberare provizorie s-a adus atingere prezumției de nevinovăție, este nefondată.
Astfel, pe parcursul procesului penal, instanțele sunt îndreptățite să țină cont de indiciile și probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și să ia măsuri de apărare a ordinii publice, inclusiv de natura celor preventive privative de libertate, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție.
Celelalte aspecte referitoare la situația familială și lipsa antecedentelor penale, sunt criterii strict de individualizare și nu pot constitui temei pentru admiterea cererii, în condițiile în care corect s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică pentru considerentele expuse anterior.
Criticile formulate cu ocazia dezbaterilor în recurs, în sensul că instanța de fond a omis să dispună restituirea cauțiunii către inculpat - deși a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune - sunt fondate, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa în parte încheierea instanței de fond, iar în baza art. 1605alin. 4 lit. f cod procedură penală raportat la art. 1608aalin. 6 cod procedură penală, se va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 7.000 lei, către recurentul - inculpat.
Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de inculpatul - deținut în Arestul G - împotriva Încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
Casează în parte încheierea atacată.
În baza art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală raportat la art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală;
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 7.000 lei, către recurentul - inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -- -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ () - 23 Octombrie 2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Tamara
