Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ISTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 201
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făurar JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, cât și intimata parte civilă, asistată de avocat, apărător ales.
A lipsit intimatul parte civilă Spitalul Municipal
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului susține apelul declarat, potrivit motivelor scrise de nelegalitate și netemeinicie, depuse la dosar, în raport de care apreciază că inculpatul a fost greșit condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. i cod penal, întrucât probatoriul administrat în cele două faze ale procesului, nu conturează existența participației sale, considerente pentru care, cu referire la dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.penală, a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare.
Apărătorul părții civile apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, solicitând să fie respins, ca atare, asta pentru că, prima instanță, pe baza unui probatoriu apreciat în ansamblu, a stabilit că acesta este autorul leziunilor de autoapărare produse victimei, pentru care au fost necesare 70-75 zile îngrijiri medicale, de la nivelul antebrațului stâng.
Procurorul apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, întrucât fapta inculpatului este demonstrată de probatoriu, aceasta primind o justă încadrare legală, iar pedeapsa aplicată reflectă criteriile înscrise în art. 72 cod penal și scopurile arătate de art. 52 cod penal.
Apelantul inculpat susține că nu el este autorul faptei, solicitând să fie achitat.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art.20 alin.1 rap.la Cod Penal art.174 alin.1 și 2 rap.la art.175 alin.1 lit.i și alin 2.Cod Penal, a condamnat pe inculpatul -, fiul lui G și, născut la data de 13.08.1975 în municipiul C, jud.O, cu domiciliul în C,-, jud.O, cetățean român, studii 10 clase, cu antecedente penale, serviciul militar satisfăcut, necăsătorit, CNP -, la 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pe Cod Penal durată de 2 ani.
În baza art.71 alin.1-3.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pe Cod Penal durata detenției.
În baza art.88 alin.1 Cod Penal, s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive din zilele de 26.02.2008 și 27.02.2008.
S-a admis acțiunea părții civile Spitalul municipal C și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3430,42 lei, cu titlul de despăgubiri pentru daune, reprezentate de cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, către această parte civilă.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile cu domiciliul în municipiul C,-, jud.O, și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 40.000 lei, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale, și de 3.000 lei, despăgubiri pentru daune materiale, către această parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 624/P/2007 din 20 martie 2008, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea faptei penale prev. de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.
Cod PenalAstfel, s-a reținut în fapt că între familia inculpatului și aceea a părții vătămate, au existat relații vechi de dușmănie, concretizate prin procese intentate în mod reciproc, în urma cărora părțile au fost sancționate cu amenzi penale, iar în cazul inculpatului și cu amenzi contravenționale.
S-a mai reținut că părțile din proces sunt vecini în municipiul C, iar inculpatul desfășoară activități de tăiere a materialului lemnos prin folosirea unui fierăstrău electric.
Întrucât inculpatul nu a respectat prevederile legale ce reglementează desfășurarea acestei activități, prin aceea că nu a respectat distanța minimă de 15. față de locuința părții vătămate, s-a reținut că aceasta a sesizat Comisariatul Județean O al Gărzii Naționale de Mediu, prin care a reclamat faptul că acesta, în activitatea menționată, a depășit limita maximă admisibilă de zgomot, și a deranjat-o, iar, ca urmare, s-a efectuat un control la firma SC Com SRL, având ca administrator pe, mama inculpatului, în urma căruia i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 3.000 lei.
În aceste condiții, dar și pentru faptul că este o fire răzbunătoare inculpatul, în după amiaza zilei de 2.11.2007, după ce a observat-o pe partea vătămată că a plecat de la domiciliu, s-a hotărât să o agreseze pe aceasta, scop în care s-a înarmat cu un ciomag, apoi a așteptat-o la intersecția străzilor - - și - - din municipiul C, jud.
După ce partea vătămată s-a deplasat la locuința martorei -, din același municipiu,-, pentru a ajuta la pregătirea unui parastas, în jurul orei 21,30, aceasta a fost chemată telefonic de către fiul său, martorul, să vină înapoi acasă pentru a-i pregăti masa.
Pe drumul de întoarcere, atunci când a ajuns la intersecția celor două străzi menționate, unde o aștepta inculpatul, într-un loc neluminat, profitând de întuneric, acesta a aplicat părții vătămate, în mod repetat, lovituri care vizau zona capului.
Pentru a se apăra, partea vătămată a ridicat mâinile deasupra capului în care ținea un metalic. Inculpatul a continuat să aplice lovituri victimei, o parte din acestea fiind parate cu capacul metalic, însă cea mai mare parte a acestora au produs leziuni la nivelul membrului superior drept, pe treimea inferioară a antebrațului drept și la nivelul membrului superior stâng, cu producerea pentru acesta din urmă de fracturi la cele două oase ale antebrațului, dar și occipital paramedian, sub forma unei plăgi cu margini neregulate.
Inculpatul încetat să lovească victima deoarece de locul incidentului se apropia un autovehicul cu farurile aprinse, ceea ce l-a făcut, ca de teamă, să nu fie identificat, să fugă spre domiciliul său. În continuare, la locul unde se găsea victima, au sosit soțul acesteia, și fiica sa, cărora le-a relatat că autorul agresiunii este inculpatul.
Victima a fost transportată la Spitalul municipal C, unde a suferit o intervenție chirurgicală și a rămas internată până la data de 16.11.2007.
În ce privește ciomagul folosit la agresiune de către inculpat, s-a constatat că acesta nu a mai putut fi găsit, și, în consecință, nu a putut fi înaintat instanței în vederea confiscării.
După agresiune și după ce față de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea nr. 2/25.02.2008, în dosarul nr-, în prezenta cauză, această măsură preventivă a fost revocată de către Curtea de Apel Craiova prin încheierea nr. 15/27.02.2008, prin care, față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile, și anume de la 27.02.2008 până la 27.03.2008.
In acest context, s-a constatat însă că, după aplicarea măsurii preventive restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul a continuat să aibă față de partea vătămată o atitudine ostilă, concretizată prin proferarea de injurii.
Ca probe cu caracter concludent în sensul constatărilor de mai sus, instanța de fond a reținut pe cele rezultând din declarațiile părții vătămate, și ale martorilor, -, -, și, care au susținut afirmațiile victimei în legătură cu autorul agresiunii.
In același sens, instanța a mai reținut că, în privința mobilului agresiunii, sunt convingătoare probele menționate mai sus cu privire la starea conflictuală a părților, concretizată în numeroase litigii, multe din acestea fiind deduse judecății și finalizate cu acte de sancționare penală a părților, și respectiv contravențională a inculpatului.
Tot relevante pentru soluționare cauzei au fost probele rezultând din declarația martorei -, care a relatat că a fost alarmată de strigăte ce proveneau de afară la data la care a avut loc incidentul și, ieșind, a deslușit țipete care proveneau de la victimă, ce implora să nu fie omorâtă de o persoană pe care o chema "", așa cum este porecla dată inculpatului de cei din cartier.
În același sens, a fost și declarația martorei, care, în legătură cu locul și timpul la care a avut loc incidentul, a relatat că, după ce a văzut-o trecând pe victimă, a auzit un strigăt care putea proveni de la aceasta, fără însă a înțelege sensul acestuia, cât și faptul că, la scurt timp după aceasta, a auzit vorbind pe cei din cartier, că victima a fost internată în spital și că părțile au fost implicate într-o agresiune fizică.
Mai mult, în cauză a existat și recunoașterea mediată și implicită a comiterii faptei penale de către inculpat, prin relatarea făcută de acesta martorului, căruia, cu ocazia unei discuții despre starea victimei, care se află cu mâna în ghips, s-a exprimat prin cuvinte obscene și în sensul că nu-i va da nici un și nu îi este frică de nimeni.
Aceste probe s-au coroborat cu acelea rezultând din actele medico legale, între care, împrejurările vizând constatările leziunilor și mecanismul producerii acestora, și anume prin lovire cu corpuri contondente, așa cum sunt consemnate în certificatul medico legal nr. 1418/C/19.11.2007 al SJML O și respectiv în raportul de constatare medico legală nr. 1911/V2/14.01.2008, al aceluiași serviciu.
Concluziile actelor medico legale amintite, fiind în sensul că leziunile suferite de victimă, pot fi considerate leziuni de autoapărare, cele de la nivelul antebrațului stâng ( fractură ambe oase cu deplasare în focarul cubital).
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu a participat la comiterea agresiunii, a fost înlăturată de către instanța de fond, cu motivarea că aceasta nu a fost susținută de nici o probă administrată în cele două faze ale procesului.
Astfel, declarația martorului potrivit căruia, inculpatul în timpul agresiunii s-ar fi aflat numai în domiciliul său unde au efectuat lucrări de montaj tocuri și geamuri, a fost înlăturată și pentru faptul că, de circa 12 ani, acesta este concubinul mamei inculpatului, iar, pentru argumente similare, s-a înlăturat declarația martorei, cu privire la același alibi invocat de inculpat, întrucât aceasta este concubina sa.
De asemenea, declarația martorei, prin care s-a încercat a se acredita ideea că leziunile părții vătămate din cursul lunii noiembrie 2007, avut drept cauza autoaccidentarea, prin cădere, involuntară, s-a înlătura ca nefiind concludentă, întrucât nu s-a coroborat cu probele menționate mai sus, între care, în primul rând, cu acelea rezultând din actele medico legale care atestă mecanismul leziunilor, ca fiind produse prin lovirea cu corpuri contondente, iar nu prin cauze de natura celei invocate de martoră.
De asemenea, apărarea invocată de către inculpat prin apărător, în sensul că există contradicții între cele menționate în denunțul fiicei părții vătămate și declarația ulterioară a acesteia, s-a constatat a fi nefondată, întrucât pe de o parte, a fost contrazisă de probele menționate mai sus, care atestă pentru inculpat calitatea de autor al infracțiunii.
Pe de altă parte, referirea la faptul că prin încheierea nr.15/27.02.2008, Curtea de Apel Craiovaa pus în libertate pe inculpat pe baza constatării că nu sunt probe suficiente de vinovăție, a fost, la rândul său, apreciată ca nefondată, întrucât, în urma cercetării judecătorești, situația de fapt s-a clarificat în mod deplin, atât cu privire la existența infracțiunii, cât și cu privire la comiterii acesteia de către inculpat.
Chiar dacă în mod direct martorii la care s-a făcut trimitere în această încheiere nu au observat incidentul, totuși, nu au putut fi înlăturate ca probe concludente, relatările acestora în care prezintă mediat declarațiile victimei imediat după incident, ce s-au coroborat cu celelalte probe rezultând din actele medico legale, celelalte înscrisuri și martori, cu privire la starea conflictuală a părților și la conduita inculpatului care, implicit, a recunoscut comiterea infracțiunii, așa cum aceasta este descrisă în declarația martorului.
În drept, s-a stabilit că fapta comisă de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal, forma calificată a acestei infracțiuni fiind dată de comiterea sa într-un loc permanent accesibil publicului prin destinația sa.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut elementul material al infracțiunii, constând în acțiunea inculpatului, de punere în executare a rezoluției infracționale, cu mențiunea că rezultatul - decesul victimei - nu s-a produs datorită actelor de autoapărare ale victimei și îngrijirilor medicale de care a beneficiat aceasta.
Actele materiale ale inculpatului, a reținut prima instanță, au constituit acțiunea de suprimare a vieții victimei, în raport de o serie de elemente de fapt, între care, folosirea la agresiune a unui corp contondent - ciomag, intensitatea deosebit de mare a loviturilor, care au fost de natură să producă fracturi ale antebrațului și occipital paramedian, pe lângă faptul că zona vizată de actele de violență era una vitală, și anume capul victimei.
Sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni, s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, din punct de vedere intelectiv, inculpatul, în raport de elementele de fapt de mai sus, în condiții de discernământ, a avut reprezentarea faptei penale de omor calificat, și a urmărit producerea rezultatului, adică decesul victimei.
Din punct de vedere volitiv, conduita inculpatului a denotat în aceleași condiții de discernământ, că a urmărit scopuri ilicite, adică suprimarea vieții victimei în condițiile unui mobil având la bază răzbunarea.
La individualizarea pedepselor principală și complementară, aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72.Cod Penal, atât cu caracter real cât și personal.
Chiar dacă inculpatul a avut conduita de mai sus și prezintă antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, instanța s-a orientat totuși către o pedeapsă principală reprezentată de minimul special în raport de celelalte criterii referitoare la vârsta tânără a acestuia, cât și conduita procesuală activă, prin prezentarea celui în cauză în fața organelor judiciare.
În ce privește pedeapsa complementară, aceasta a fost reprezentată în cauza de față de interzicerea pe durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod Penal, în raport de infracțiunea de față ce a vizat o valoare esențială apărată de normele de incriminare și anume viața omului, s-a constatat a fi necesar să i se aplice inculpatului, cu titlul de pedeapsă complementară, și aceea de interzicere a dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I.
Cod PenalAsta întrucât, în condițiile arătate, acedsta nu mai poate avea drept de opțiune cu privire la alcătuirea autorităților publice ori a celor ce ocupă funcții elective publice. În acest sens, s-a constatat că speța de față constituie excepție de la regula instituită prin jurisprudența CEDO în cauza Hirst contra Marii Britanii, hotărârea din 30.03.2004, prin care s-a stabilit că, în general, nu operează cu caracter de pedeapsă complementară ori accesorie interzicerea dreptului de a alege.
Sub aspectul laturii civile a procesului, instanța a constatat că acțiunea părții civile Spitalul municipal C este fondată pe dovedirea condițiilor răspunderii delictuale prevăzute de art. 998-999.civ. cât și pe dovedirea calității procesuale și a drepturilor materiale pretinse de către această parte prin subrogarea prin plată în drepturile părții vătămate, pentru cheltuielile de spitalizare avansate părții vătămate.
În ce privește acțiunea civilă a părții civile, s-a constatat că aceasta este fondată, în parte, sens în care, s-a reținut că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale în ce privește despăgubirile pentru daune morale, întrucât prin fapta ilicită a inculpatului s-a produs un prejudiciu moral acesteia, constând în suferințele fizice și psihice încercate, iar suma pretinsă este, totodată, de natură a compensa acest prejudiciu.
În ce privește daunele materiale, reprezentate de cheltuielile făcute de această parte civilă prin sumele plătite unor persoane care s-au ocupat de îngrijirea sa, instanța a stabilit că nu s-a făcut dovada existenței și a câtimii acestora.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, invocând atât în motivele scrise - depuse la dosar, cât și prin cele susținute de apărătorul său ales, nelegalitatea și netemeinicia soluției, sub aspectul că greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin. 1 lit. i cod penal, întrucât întregul probatoriu administrat în cauză nu demonstrează participația sa (în calitate de autor) la săvârșirea acestei fapte.
Apelul declarat de inculpat este fondat, însă nu pentru criticile invocate, ci pentru aspectul de netemeinicie vizând greșita stabilire a pedepsei principale.
Potrivit art. 174, 175 alin.1 lit. i cod penal, constituie omor calificat uciderea unei persoane în public.
În cauza de față, probatoriul, apreciat în ansamblul său, a stabilit că inculpatul, în după amiaza zilei de 2 noiembrie 2007, observat pe partea vătămată că a plecat din domiciliul său, împrejurări în care a hotărât să o agreseze, scop în care s-a înarmat cu un ciomag, apoi, a așteptat-o la intersecția străzilor - - și D-na - din mun. C, județul
La întoarcere, profitând de întunericul ce se instalase în locul unde o aștepta, inculpatul a aplicat părții vătămate, în mod repetat, mai multe lovituri care vizau zona capului, iar pentru a se apăra aceasta a ridicat deasupra un metalic, o parte din lovituri fiind parate cu obiectul respectiv, iar o altă parte a acestora producându-i leziuni de autoapărare la nivelul membrului superior drept, pe treimea inferioară a antebrațului drept și la nivelul membrului superior stâng, cu producerea pentru acesta din urmă de fracturi la cele două oase ale antebrațului, dar și occipital paramedian, sub forma unei plăgi cu margini neregulate, pentru vindecarea cărora s-au făcut necesare 70 - 75 zile îngrijiri medicale, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală.
Forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat, este intenția directă de a ucide, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia, poziția subiectivă avută în momentul producerii faptei, decurgând din examinarea tuturor împrejurărilor, a elementelor ce privesc intensitatea cu care s-au aplicat loviturile (reflectată în numărul mare de zile îngrijiri medicale), regiunea corpului vizată, obiectul vulnerant folosit, cât și a altora referitoare la urmările ce se puteau produce.
Într-adevăr probatoriul, valorificat de prima instanță în planul adoptării soluției, a fost unul indirect, însă aprecierea lui coroborată, a dus la concluzia, judicios stabilită de către prima instanță, că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă de omor asupra victimei, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit. i cod penal.
Cât privește pedeapsa principală aplicată inculpatului, Curtea va aprecia că în cauză prima instanță a făcut o greșită individualizare.
Astfel, potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța este obligată țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă arătate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, cât și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii mai sus enunțate, au importanță egală, nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia, antrenând netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
Ori, din observarea lucrărilor dosarului, se desprinde existența unor împrejurări, cum ar fi relațiile vechi de dușmănie dintre familia inculpatului și aceea a părții vătămate, concretizate în purtarea a numeroase litigii judiciare, împrejurări cărora, Curtea, le va recunoaște semnificația de circumstanțe reale, cu consecința acestora în sensul coborârii pedepsei principale, sub minimul special prevăzut de lege, cum astfel stabilește art. 76 cod penal.
Prin urmare, doar sub acest aspect, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.penală, va fi admis apelul declarat de inculpat, iar după desființarea sentinței, consecință a aplicării dispoz. art. 74, 76 cod penal, va fi redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru art. 20 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit. i cod penal, la 5 ani închisoare, apreciindu-se că în aceste limite sunt îndeplinite scopurile arătate în art. 52 cod penal.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Onorariul pentru avocatul din oficiu, vizând apărarea inculpatului în apel, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul, către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Desființează sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale.
Făcând aplic.art.74, art.76 penal, reduce la 5 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru art.20 rap la art.174, 175 alin.1 lit.i penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Onorariul pentru avocat din oficiu, vizând apărarea inculpatului în apel, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul, către Baroul d avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 19 octombrie 2009.
- - G -
Grefier,
- -
Red.jud.Gh.
IB/4.11.2009
Președinte:Ștefan FăurarJudecători:Ștefan Făurar, Gheorghe Vintilă
