Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2334/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1427
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheieri de ședință din data de 29.IX.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales în baza delegației avocațiale nr. -/13.10.21009.
Se prezintă interpretul ales de limbă bulgară, în baza autorizației nr. 9902/26.09.2003, depusă la fila 19 în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 29.IX.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare pe cauțiune prev de art. 1604Cod de Procedură penală și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Să se aibă în vedre că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu ales în România, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 1604Cod de Procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că în mod corect s-au analizat datele cauzei în funcție de dispozițiile art. 1602alin. 1 și 2 Cod de Procedură penală astfel că se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și există date din care rezultă că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, coroborându-se cu imaginile de la -ul Banck Post din data de 16 mai 2009, unde se observă că inculpatul demonta dispozitive artizanale de copiere a informațiilor pe magnetică.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, fiind de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (Dosar nr-), în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în temeiul dispozițiilor art.1605alin.4, lit.f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauțiunii, în cuantum de 15.000 lei.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002, art.26 din Cod penal raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.26 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea 365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se - în esență - că, la data de 15.08.2009, inculpatul și o altă persoană s-au deplasat la -ul nr.310 aparținând, situat în Calea, nr.280, sector 2, unde au instalat un dispozitiv creat artizanal, în zona de introducere a cardurilor bancare în fantă, cu care au copiat informațiile de pe magnetică a cardurilor, aparținând mai multor cetățeni români care au efectuat tranzacții la acest bancomat, iar pentru copierea codului d e securitate PIN aceștia au montat un dispozitiv de formă, ce imita difuzorul de culoare neagră, amplasat în partea superioară a display - ului -ului, în care se aflau dispozitive electronice de filmat.
Tribunalul a apreciat cererea formulată ca fiind neîntemeiată, în raport de stadiul procesual al cauzei, de împrejurarea că nu s-au modificat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, precum și de pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale întrucât, n cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1604Cod de Procedură penală, față de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și are un domiciliu ales în România.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3956alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că recurentul inculpat este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002, art.26 din Cod penal raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.26 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea 365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, împreună cu o altă persoană, la data de 15 august 2009, comis pe teritoriul României, infracțiuni informatice.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea ce nu depășește 18 ani.
În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementate de art.1602alin.1 Cod procedură penală, instanța trebuie să analizeze nu doar condiția pozitivă de admisibilitate prevăzută de art.1602alin.2 Cod procedură penală, privind limita maximă de pedeapsă, ci și cerințele negative de admisibilitate, consacrate de alineatul 2 al aceluiași articol, ce vizează inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau a indiciilor că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea celorlalte părți implicate în proces, a martorilor, experților, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, aceste aspecte ținând de temeinicia cererii (a se vedea decizia penală nr.316/19.01.2007 a, Secția Penală).
Astfel cum a reținut și instanța de fond, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar - în principiu - este admisibilă, fiind conformă cu dispozițiile art.1601Cod procedură penală și ale art.1602alin.1 din același cod.
Alineatul 2 al acestui din urmă text de lege impune, însă, analiza temeiniciei respectivei cereri, context în care instanța trebuie să se raporteze la motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru că numai astfel se poate aprecia dacă inculpatul - odată lăsat liber - ar săvârși alte infracțiuni; altfel spus, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul este în continuare determinant, având în vedere împrejurarea că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor și a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare.
Acest aspect demonstrează că inculpatul nu a căutat o modalitate licită pentru a-și asigura veniturile necesare traiului, preferând să abordeze o carieră infracțională, ceea ce justifică temerea că, pus în libertate, ar fi tentat să săvârșească alte infracțiuni.
Este adevărat că există și unele elemente care caracterizează persoana inculpatului, ce i-ar putea fi favorabile, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, însă doar aceste elemente nu pot avea un rol precumpănitor în fața gradului sporit al pericolului social al faptelor pe care le-a săvârșit, făcând parte dintr-o asociere cu o altă persoană, iar modul concret în care au acționat trădează o organizare minuțioasă a activității infracționale.
Pe de altă parte, oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi raportată și la statutul actual al procedurii, constatându-se că probatoriul nu a fost încă încheiat, iar, referitor la durata măsurii preventive, este de observat că aceasta nu a depășit termenul rezonabil, astfel cum acesta este consacrat de art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, termen ce se apreciază -în principal -în funcție de complexitatea cauzei.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins - ca nefondat - în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 29.IX.2009 a Tribunalului București - Secția II-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, la care se adaugă onorariul interpretului de limbă bulgară pentru 4 ore, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
.
Dact.
Ex.2
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Daniela Panioglu
