Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 334/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 334/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
- Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr.45/F din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales -escu, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu inculpatul.
Avocat -escu precizează instanței că nu are cereri prealabile de formulat.
Procurorul, având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -escu, având cuvântul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Motivează că dispozițiile art. 136 alin. 2 Cod procedură penală statuează că scopul poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, iar prin art. 1605alin.1 Cod procedură penală se statuează că prin plata unei cauțiuni se aduce o garanție că inculpatul își va îndeplini obligațiile.
Apreciază că trebuie analizeze în ce măsură sunt îndeplinite condițiile art. 1602Cod procedură penală astfel alin. 2 al acestui text de lege statuează care sunt situațiile în care nu se poate dispune liberarea provizorie, deci trebuie analizat în ce măsură inculpatul se circumscrie acestor dispoziții.
De asemenea arată că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și probabil el va fi beneficiarul unei reduceri la Jap edepsei. Solicită a se avea în vedere și încadrarea juridică pe care o are inculpatul, astfel este una al cărei maxim nu depășește 18 ani, fiind reținută în sarcina sa infracțiunea de furt simplu. Face referire la termenul rezonabil, susținând că legiuitorul a avut în vedere cele 180 de zile ca termen rezonabil, după acestea trebuind să se analizeze în concret de la inculpat la inculpat dacă o asemenea măsură se mai impune.
În ceea ce privește persoana inculpatului, arată că acesta are o instrucție școlară precară, fiind astfel ușor de manipulat și că a încercat să iasă din această afacere, însă a fost constrâns.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, arătând că garanția constituită este apartamentul mamei sale, astfel fiind puțin probabil să își încalce obligațiile cei vor fi impuse.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică. În cauză există posibilitatea că odată
lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte fapte penale. Arată că inculpatul nu eos implă săgeată, deoarece săgeata reprezintă persoana care ridica banii direct de la victimă, ci el contribuia la ascunderea provenienței sumelor de bani, în fapt existând probe că a ridicat bani de nenumărate ori.
Inculpatul, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său și solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, cu mențiunea că va respecta orice obligație ce i se va impune de instanță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.45/F/6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-, în baza art. 1608aalin. 6 din Codul d e procedură penală, s- respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.09.1983 în mun. Râmnicu V, jud., domiciliat în Rîmnicu-V,-, -3,.A,.9, jud., CNP -, aflat în Penitenciarul Colibași, trimis în judecată pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a dispus restituirea cauțiunii constând în garanția reală imobiliară instituită în favoarea Tribunalului Vâlcea, asupra imobilului - apartament situat în Rm. V,-, - 23,. A, apartament 9, județul V, de către garantă - proprietară, conform actului de autentificare nr.386 din 17 aprilie 2009 încheiat de notarul public
A fost obligat inculpatul la 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că inculpatul - a fost trimis în judecată pentru că aderat la un grup infracțional, într- perioadă relativ scurtă de timp fiind implicat în 43 de tranzacții frauduloase, pentru fiecare operațiune primind un comision de 70 lei, fapte încadrate în drept de către procurorul care a întocmit actul de sesizare a instanței în dispozițiile art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a din Codul penal.
S-a apreciat că, și în condițiile în care, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată nu depășesc 18 ani și nu există date sau indicii din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, nu se poate admite obligatoriu cererea de liberare provizorie pe cauțiune fără a examina, potrivit dispozițiilor art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală și gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
S-a reținut că inculpatul avut implicare impresionantă în activitatea infracțională, implicare ce rezultă, atât din recunoașterea parțială a faptelor de către inculpat, cât și din conținutul convorbirilor telefonice, existând date că a retras de 43 de ori sume de bani depuse de persoanele vătămate în urma ofertelor de vânzare frauduloase.
Lăsarea în libertate a inculpatului în opinia instanței de fond ar avea un impact negativ asupra comunității și prin întinderea fenomenului infracțional privind fraudele informatice la nivelul Județului V, cu implicații în afara țării.
În consecință, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune și în baza art.1605alin.4 lit.f) din același cod s-a dispus restituirea cauțiunii.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a
solicitat casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune motivat de împrejurarea că a colaborat cu organele de cercetare penală și are o instrucție școlară precară, fiind astfel ușor de manipulat de către alte persoane inculpate, alături de care a fost trimis în judecată.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/9 alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările de la dosar, rezultă că recurentul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev, și ped. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal și art.33 lit.a) din același cod, constând, în esență, în aceea că a aderat la un grup infracțional organizat și, într-o perioadă scurtă de timp a fost implicat în 43 de tranzacții frauduloase, pentru fiecare operațiune, inculpatul primind un comision de 70 lei.
Potrivit art.160/1 din Codul d e procedură penală, " în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Condițiile cerute de art.160/2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală pentru admiterea liberării provizorii pe cauțiune sunt într-adevăr îndeplinite în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată nu depășește 18 ani, nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să comită alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Cu toate acestea însă, curtea apreciază, în raport de actele și lucrările de la dosar, că cererea formulată nu este întemeiată.
Recurentul-inculpat a avut o implicare considerabilă în activitatea infracțională desfășurată alături de ceilalți inculpați, împrejurare ce rezultă, atât din recunoașterea parțială a faptelor de către inculpat cât și din conținutul convorbirilor telefonice, existând probe care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a retras de 43 de ori sume de bani depuse de persoanele vătămate în urma ofertelor de vânzare frauduloase.
Nu lipsit de relevanță, la aprecierea temeiniciei cererii, este gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pretins a fi comise de inculpat, întinderea fenomenului infracțional privind fraudele informatice la nivelul Județului V, cu implicații în afara țării și faptul că lăsarea în libertate a recurentului ar avea un impact negativ asupra comunității din care și el face parte.
Împrejurarea că recurentul-inculpat a colaborat cu organele de cercetare penală nu justifică admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, poate fi însă valorificată la instanța de fond cu ocazia individualizării pedepsei, în condițiile în care în raport de probele administrate în cauză se va stabili vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În consecință, față de cele ce preced și având în vedere și faptul că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, recursul declarat de acesta se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, fiul lui și, născut la data de 16.09.1983 in mun. Râmnicu, jud., domiciliat în Rîmnicu-V,-, -3,.A,.9, jud., CNP -, împotriva încheierii de ședință nr.45/F din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./4.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Constantin Duțescu, Corina
