Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 412/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 412
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- prin care au fost admise cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații și.
S-a luat act de retragerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul -.
În temeiul art. 160/4 alin. 2 Cod pr. pen. rap. la art.160/2 alin 1,2 Cod pr. pen. s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a inculpaților fiul lui și, născut la 19 ianuarie 1976 și fiul lui și, născut la data de 23 iulie 1975 și punerea acestora în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Prahova pe numele acestora, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În temeiul art. 160/4 alin. 2 rap. la art. 160/2 alin. 3 și 3/1 Cod pr. pen. pe timpul liberării provizorii pe cauțiune, s-a dispus ca cei doi inculpați să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a județului D, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori vor fi chemați;
- să se prezinte la organul de poliție al municipiului Târgoviște, desemnat cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori vor fi chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici un fel de arme;
- să nu se apropie de persoanele vătămate - și -,de membrii familiei acestora,de inculpații -, -, -, și, martorii -, -, -, -, și să nu comunice în nici un fel cu aceștia, direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința celor două persoane vătămate mai sus-arătate.
În temeiul art. 160/2 alin. 3/2 Cod pr. pen. s-a atras atenția celor doi inculpați că în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive, precum si asupra disp. art.160/10alin.1 lit. b, alin. 2 și 3 și art.160/5 alin. 5 Cod pr. pen. referitoare la încercarea de a zădărnici aflarea adevărului sau comiterea unei noi infracțiuni, cu intenție, caz în care se revocă liberarea provizorie, se ia măsura arestării preventive și nu se restituie cauțiunea.
Potrivit disp. art. 160/4 alin 3 Cod proc. pen. s-au aplicat disp. art. 145 alin. 2/1 Cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița și personal și asistat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii celor doi intimați inculpați și reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și casarea acesteia ca neîntemeiată.
Solicită pe fond respingerea cererilor de liberare provizorie pe cauțiune formulate de cei doi intimați inculpați, luându-se în considerare faptul că la aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică nu trebuie avute în vedere numai datele personale ale inculpatului dar și gravitatea infracțiunilor săvârșite ori în prezenta cauză suntem în prezența unor infracțiuni cu grad deosebit de pericol social.
Așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză grupul infracțional era condus de inculpatul, cei doi intimați inculpați fiind în subordinea acestuia, intimații inculpați s-au ocupat de identificarea spațiilor Ť. a - urilor din țară și străinătate, de asigurarea logistică fiind folosiți și la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar cu card-uri falsificate.
Aceste aspecte rezultă în mod cert din declarațiile martorilor audiați precum și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate.
Temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt incompatibile cu liberarea pe cauțiune iar lăsarea în libertate a acestora ar însemna ca instanța să nu dea dovada unei reacții ferme față de comiterea acestor infracțiuni.
În ceea ce privește situațiile personale ale inculpaților, acestea nu sunt dovedite cu probatorii complete, nu s-a dovedit nici existența unor împrejurări deosebite în care s-ar afla membrii familiilor acestora, aspectele invocate putând fi avute în vedere ca elemente circumstanțiale cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat arată că în mod corect instanța de fond a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune, în cauză neexistând indicii că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii.
În recursul formulat de DIICOT nu se face referire la indicii concrete care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol public.
Precizează că intimatul inculpat nu are antecedente penale. Acesta are un copil de 14 luni în întreținere.
Solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului formulat de DIICOT și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond.
Se arată că la acest moment procesual șapte dintre inculpați sunt judecați în stare de libertate, pentru aceștia fiind revocată măsura arestării preventive.
Potrivit disp. art. 136 alin. 2 Cod proc. penală scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului.
În cauză nu au fost respectate disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice inculpat ori învinuit de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul la un proces echitabil.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt solicită să beneficieze de măsura liberării pe cauțiune așa cum au beneficiat și ceilalți inculpați, menționând că nu are antecedente penale.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie menținută încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a admis cererea sa de liberare pe cauțiune.
Depune la dosar un memoriu, arătând că va respecta întocmai măsurile impuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2009, Tribunalul Prahova, printre altele, a admis cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 19.01.1976 în G, jud.D și, fiul lui și, născut la data de 23.07.1975 în Târgoviște, jud.D, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni și în baza art. 160/4 alin. 2 Cod proc. pen. rap. la art.160/2 alin 1,2 Cod pr. pen. a dispus liberarea acestor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Prahova, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză iar în temeiul art. 160/4 alin. 2 rap. la art. 160/2 alin. 3 și 3/1 Cod proc. pen. pe timpul liberării provizorii pe cauțiune, cei doi inculpați sunt obligați să respecte următoarele măsuri:
- să nu depășească limita teritorială a județului D, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;
- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori vor fi chemați;
- să se prezinte la organul de poliție al municipiului Târgoviște, desemnat cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori vor fi chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici un fel de arme;
- să nu se apropie de persoanele vătămate - și -,de membrii familiei acestora,de inculpații -, -, -, și, martorii -, -, -, -, și să nu comunice în nici un fel cu aceștia, direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința celor două persoane vătămate mai sus-arătate.
În temeiul art. 160/2 alin. 3/2 Cod pr. pen. s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive, precum si asupra disp. art.160/10alin.1 lit. b, alin. 2 și 3 și art.160/5 alin. 5 Cod pr. pen. referitoare la încercarea de a zădărnici aflarea adevărului sau comiterea unei noi infracțiuni, cu intenție, caz în care se revocă liberarea provizorie, se ia măsura arestării preventive și nu se restituie cauțiunea.
Conform art. 160/4 alin 3 Cod proc. pen. s-au aplicat disp. art. 145 alin. 2/1 Cod proc. penală.
Prin aceeași încheiere s-a luat act de retragerea cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01.12.1974 în Târgoviște, jud.D, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova din 13.01.2009, la propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus în baza art.148 alin.1 lit.b) și lit.f) cod proc. penală arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.
Împotriva menținerii stării de arest o parte din inculpați au declarat recurs și Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus revocarea arestării preventive a șapte din cei zece inculpați trimiși în judecată în stare de arest, cu excepția inculpaților recurenți și a inculpatului.
Referitor la cererile de liberare provizorie pe cauțiune a inculpaților și, prin încheierea de față, tribunalul a constatat că acestea sunt admisibile, întrucât condiția prev. de art.1602alin.1 cod proc. penală, care prevede că această măsură se poate dispune și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, făcându-se trimitere la Decizia nr.7 din 9 februarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că și în cazul infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 aceste cereri de liberare sunt admisibile.
Instanța de fond a mai reținut că nu au fost administrate probe constând în ascultarea unor persoane vătămate sau a unor martori cu privire la care să se poată concluziona că inculpații ar avea vreun interes să influențeze declarațiile acestora pe care urmează să le dea în fața instanței.
De asemenea, cu privire la infracțiunea de șantaj s-a reținut că au fost ascultați patru martori, respectiv, și, martori indirecți care nu au fost de față și care nu au dat depoziții din care să rezulte că au fost prezenți atunci când s-au săvârșit infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților.
Rezultă că inculpații nu au un interes real în a influența în vreun fel cei patru martori în cazul în care ar fi lăsați în libertate, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului și că nu există date din care să reiasă că aceștia ar putea comite alte infracțiuni.
Referitor la alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, tribunalul a apreciat că de existența acestora se poate vorbi numai cu privire la infracțiunile incriminate prin Legea nr.365/2002, respectiv echipamentele electronice necesare pentru falsificarea card-urilor bancare și aceste card-uri bancare pretins folosite la retragerile frauduloase de numerar, dar aceste probe materiale au fost ridicate de către organele de anchetă și în momentul de față nu se mai află în posesia inculpaților, ceea ce înseamnă că nu se pune în discuție problemă alterării sau distrugerii lor.
Se mai arată că liberarea provizorie nu presupune lipsa temeiurilor arestării preventive, întrucât și în acest caz trebuie să existe, însă măsura preventivă nu se realizează prin privare de libertate ci prin lăsarea inculpatului în libertate. În caz contrar, în lipsa temeiurilor inițiale sau a unor temeiuri noi, instanța ar trebui să dispună revocarea arestării și nu liberarea provizorie sau să înlocuiască măsura arestării cu altă măsură neprivativă de libertate prev. de art.145 sau art.1451cod proc. penală.
Întrucât în cauză pentru o parte din inculpați s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara și pentru asigurarea unui proces echitabil, respectiv aplicarea aceluiași tratament juridic inculpatului aflat într-o situație cel puțin asemănătoare cu un alt inculpat acuzat pentru fapte încadrate în același text de lege și sancționate cu aceleași pedepse sau pedepse apropiate, menținerea arestării preventive a celor doi inculpați ar fi inechitabilă, chiar dacă aceștia sunt judecați în plus și pentru infracțiunile de șantaj pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani, respectiv cu o pedeapsa mult mai mică decât cele pentru infracțiunile reținute în sarcina celorlalți inculpați.
În concluzie, prima instanță a admis cererile de liberare provizorie pe cauțiune a inculpaților și, motivând și faptul că liberarea provizorie constituie o altă modalitate de a se realiza scopul pentru care se ia arestarea preventivă și cum temeiurile acestei măsuri se mențin în continuare a dispus ca pe timpul liberării inculpații să respecte obligațiile prevăzute de art.1602alin.3 și alin.31cod proc. penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că liberarea provizorie este o măsură facultativă și nu un drept al inculpaților, ci doar o vocație și chiar dacă din punct de vedere formal cererile inculpaților îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond sunt neîntemeiate, în raport de gradul ridicat de pericol social, modalitatea în care au fost săvârșite faptelor și urmările produse, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare provizorie pe cauțiune ale inculpaților.
Curtea, examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.103/D/P/2008 al - Serviciul Teritorial Ploiești intimații inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți zece inculpați, pentru săvârșirea unei pluralități de infracțiuni.
În sarcina inculpaților și s-au reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că au inițiat și constituit un grup infracțional împreună cu inculpatul și alți inculpați, care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 au săvârșit în mod repetat, având sarcini bine stabilite pentru fiecare membru al grupului, multiple infracțiuni incriminate prin Legea nr.365/2002, au deținut echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronice prev. de art.25 din Legea nr.365/2002 și în mod repetat în cursul lunii noiembrie 2008, în baza acelorași rezoluții infracționale, au efectuat operațiuni financiare frauduloase, folosind card-uri bancare falsificate, prev. de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și șantaj prev. de art.194 alin.1 cod penal, întrucât în perioada august - noiembrie 2008, împreună cu inculpatul, prin amenințări și violențe fizice, au determinat pe părțile vătămate și să le predea diferite sume de bani.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 13 ianuarie 2009 Tribunalul Prahova, la propunerea Parchetului de pe lângă -- Serviciul Teritorial Ploieștia dispus arestarea inculpaților în temeiul art.148 aln.1 lit.b) și lit.f) cod proc. penală, probele aflate la dosar constituie indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte penale și date din care să rezulte că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Din interpretarea prevederilor art.1602alin.2 cod proc. penală rezultă că liberarea provizorie se poate dispune numai în situația în care inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, nu va continua să săvârșească alte infracțiuni și nu va distruge sau altera prin alte fapte mijloacele de probă.
Așadar, beneficiul liberării provizorii este numai o vocație și nu un drept al inculpatului, chiar dacă condițiile de formă sunt îndeplinite.
Având în vedere că inculpații intimați au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni electronice și în ierarhia acestuia după liderul grupului - inculpatul - se aflau în poziții determinante pentru organizarea activităților infracționale, participarea acestora fiind decisivă pentru realizarea scopului pentru care au format grupul infracțional, respectiv s-au ocupat de identificarea spațiilor Ť. a - urilor din țară și străinătate, de asigurarea logistică și au efectuat retrageri frauduloase de numerar cu card-uri falsificate, împrejurări din care rezultă că liberarea provizorie a inculpaților este în totală contradicție cu scopul măsurilor preventive prevăzut de legiuitor, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Lăsarea în libertate ar da posibilitatea inculpaților să influențeze fie direct fie prin persoane interpuse martorii ce urmează să fie audiați în cauză sau să îi determine pe aceștia să revină asupra declarațiilor date, împiedicând astfel aflarea adevărului.
Totodată, există riscul ca inculpații să continue săvârșirea de fapte penale, fiind irelevant faptul că în acest moment nu sunt probe certe că și-ar relua activitatea infracțională, din actele dosarului rezultând că inculpații în convorbirile telefonice au folosit anumite cuvinte (coduri) pentru activitățile desfășurate, tocmai pentru a nu fi descoperiți de organele de anchetă.
De asemenea, Curtea consideră că nu au fost administrate suficiente probatorii din care să rezulte concluzia că o dată lăsați în libertate cei doi inculpați nu vor mai săvârși fapte ori că aceștia nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Împrejurarea că pentru o parte dintre inculpați măsura arestării preventive s-a înlocuit cu o măsură neprivativă de libertate nu justifică și nici nu determină admiterea cererilor formulate de intimați, cum greșit a apreciat instanța de fond, deoarece din probatoriile administrate în cauză rezultă în mod clar că inculpații au avut o participare efectivă și decisivă în realizarea infracțiunilor electronice și mai mult cei doi inculpați prin amenințări și violențe au șantajat părțile vătămate, determinându-le să le predea diferite sume de bani, ceea ce evidențiază periculozitatea socială a acestora cât și influența negativă pe care ar putea să o aibă față de persoanele ce urmează a fi audiate în cauză.
Dreptul la un proces echitabil rezidă în aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, să fie informat asupra naturii și acuzației adusă împotriva sa, să fie asistat de un apărător ales de el sau dacă nu dispune de mijloacele necesare să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu și să solicite audierea martorilor acuzării și a martorilor propuși în apărare în aceleași condiții.
În cauză, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, s-au respectat toate drepturile procesuale ale inculpaților garantate atât de legislația internă cât și cele prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate susține că s-ar încălca egalitatea de tratament a inculpaților în situația în care cererilor de liberare nu s-ar admite, așa cum a argumentat prima instanță în luarea acestei decizii, întrucât împreună cu inculpatul (arestat preventiv în aceeași cauză) cei doi intimați inculpați au avut o contribuție decisivă la săvârșirea faptelor, au constituit un grup infracțional organizat pentru comiterea infracțiunilor electronice și prin amenințări și violențe au șantajat mai multe persoane, ceea ce demonstrează rolul hotărâtor al acestora în comiterea infracțiunilor, astfel că din punct de vedere al participației penale situația lor juridică este diferită de aceea a celorlalți inculpați.
Concluzionând, în raport de cele arătate, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a interpretat dispozițiile art.1602alin.2 cod proc. penală, când a admis cererile de liberare provizorie pe cauțiune a inculpaților și pe cale de consecință, încheierea recurată fiind nelegali și netemeinică, se impune admiterea recursului parchetului în temeiul art.38515pct.2 lit.d) cod proc. penală, casarea acesteia în parte și pe fond, respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare provizorie pe cauțiune.
Constatând că intimații inculpați au consemnat la dispoziția primei instanțe (la CEC Bank) o cauțiune în sumă de câte 8.000 lei fiecare, în temeiul art.1605alin.4 cod proc. penală dispune restituirea cauțiunii.
Verificând și din oficiu încheierea criticată, Curtea constată că nu sunt alte motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel că se vor menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, casează în parte încheierea din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în sensul că respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 19 ianuarie 1976 și, fiul lui și, născut la data de 23 iulie 1975, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni.
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de câte 8000 lei consemnată de inculpați la CEC Bank P la dispoziția Tribunalului Prahova.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
8 ex./15 iunie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
