Furtul (art.208 cod penal). Decizia 409/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 409
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1986, domiciliat în comuna, Satul de nr. 28, județul P împotriva deciziei penale nr. 67/02 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA prin care au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpat împotriva sentinței penale nr. 1976/21.10.2008, ca nefondate.
Prin sentința penală nr. 1976 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 21.10.2008, în baza art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 24.06.1986 în localitatea L, județul C, domiciliat în comuna, sat Satul de, nr. 28, județul P, -, cetățean român, cu antecedente penale la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 24/25.11.2007.
S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată Sf. și nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei beneficiu realizat de pe urma comiterii faptei.
În baza art. 109 alin. 4 Cod proc. penală s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Sony Ericsson, culoare argintie, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare, conform procesului verbal aflat la fila 31
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 2433/29.05.2009 și intimata parte vătămată "Sf. și ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 67/02 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și sentinței penale nr. 1976/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care reținându-se disp. art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat recurentul inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
Se critică greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, reținându-se nejustificat de către instanța de fond circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a,c Cod penal cu reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat.
Antecedentele penale ale inculpatului, care are la activ mai multe condamnări pentru comiterea infracțiunilor de furt și tâlhărie precum și modalitatea de comitere a faptei pe timp de noapte nu impuneau reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia.
Concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859pct. 14 cod proc. penală, casarea celor două hotărâri și înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare cu aplicarea unei pedepse între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că recurentul inculpat a recunoscut fapta comisă iar prejudiciul creat prin infracțiune a fost recuperat, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză iar instanța putea aplica dispozițiile art. 81 Cod penal.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării potrivit disp. art. 81 Cod penal.
În ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în replică față de motivele susținute anterior formulează concluzii de respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1976 din 21.10.2008 Judecătoriei Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.06.1986, domiciliat în comuna, sat S de, nr.28, județul P, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i pen. cu aplic. art.74 lit.a, c și art.76 lit.c pen.
S-au aplicat inculpatului disp. art.71, 64 lit.a, b pen. cu excepția dreptului de a alege.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată i și nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art.118 alin.1 lit.e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei, beneficiu realizat de pe urma comiterii faptei.
Conform art.109 alin.4.C.P.P. s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Sony Ericsson, culoare argintie, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare, conform procesului verbal aflat la fila 31
Potrivit art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 25.11.2007, inculpatul a pătruns prin efracție și pe timp de noapte în incinta Bisericii i și din, de unde a sustras bunuri în valoare de 3.500 lei, respectiv instalația de sonorizare.
Din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului s-a reținut că inculpatul a sustras boxele de pe peretele clădirii, brida metalică prezenta urme de efracție.
În curtea clădirii a fost găsită o scară de lemn pe care inculpatul a folosit-o la săvârșirea faptei, iar la una din ferestrele clădirii s-au identificat urme de efracție.
La percheziția domiciliară efectiată la locuința inculpatului, s-a găsit o stație de amplificare, pe care inculpatul a primit-o de la martorul, în schimbul unei stații sustrase din biserică și a unei diferențe de 150 de lei și două boxe, despre care acesta a arătat că au fost sustrase din biserică.
Martorul, în declarația dată, a confirmat că a primit de la inculpat o stație de amplificare care a fost recunoscută de
pe care i-a oferit-o spre vânzare dar nu a fost de acord ci i-a propus acestuia să facă un schimb deoarece avea o astfel de stație preotul paroh ca fiind cea sustrasă din biserică, bunul fiind ridicat și restituit confrom dovezii aflată la dosar.
S-a mai reținut că cu ocazia percheziției a mai fost ridicat de la inculpat un telefon mobil, dar care nu are nici o legătură cu sustragerea bunurilor din incinta bisericii.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarația acestuia coroborându-se cu probele administrate în cauză, fapta inculpatului constituind infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.a,c și art.76 lit.c pen. reținând că acesta deși este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului și prejudiciul cauzat a fost recuperat integral.
Având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat în timpul minorității și nu a înțeles să respecte dispozițiile legale, instanța a considerat că scopul preventiv educativ se poate realiza cu executarea pedepsei în regim privativ de libertate și în temeiul art.71 cod penal s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.a, b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată Sf. și nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire în natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia criticat sentința în sensul că prima instanță în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit a, c și art.76 lit.c pen. fără a avea în vedere modalitatea de comitere a faptei, prin escaladare, pe timp de noapte și antecedentele penale ale acestuia.
Inculpatul apelant a susținut că modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate este prea aspră, față de conduita sinceră pe care a avut-o și de faptul că la momentul comiterii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice, anterior având o conduită bună atât în familie, cât și în societate, iar prejudiciul a fost acoperit, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 67/02 martie 2009 respins ambele apelurile, ca nefondate, cu motivarea că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv cu declarația de recunoaștere a inculpatului, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor, și G, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele cu fotografii judiciare și procesul verbal de percheziție, probe din care rezultă că la data de 25.11.2007, inculpatul pe timp de noapte a pătruns prin efracție în incinta Bisericii i și din, de unde a sustras bunuri în valoare de 3.500 lei.
Instanța de control judiciar a reținut că la individualizarea pedepsei s-au respectat criteriile prev. de art.72 cod penal, ținându-se seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de gradul de pericol social al faptei comise și de faptul că prejudiciul cauzat a fost integral recuperat, concluzionând că circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului sunt corect aplicate iar pedeapsa stabilită sub minimul special prevăzut de textul incriminator cu privare de libertate este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Modalitatea de executare a pedepsei este legală, întrucât în timpul minorității apelantul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și după executarea pedepselor nu a înțeles să respecte normele de conduită.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Parchetul a reiterat critica din apel referitoare la greșita individualizare a pedepsei, susținând, în esență, că în raport de gravitatea faptei comise nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepsei, inculpatul fiind condamnat în minorat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea disp. art.74 lit.a, c cod penal și aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Inculpatul recurent, la rândul său, susținut că modalitatea de executare a pedepsei în regim privativ de libertate este excesiv de severă în raport de atitudinea sinceră și de regret manifestată în cursul procesului penal, de faptul că prejudiciul a fost recuperat și partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă, solicitând admiterea recursului, schimbarea modalității de executare, în sensul suspendării condiționate a executării acesteia conform art.81 și urm. cod penal.
Curtea, examinând hotărârile atacate în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că este întemeiat doar recursul parchetului, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșirea a infracțiunii, precum și vinovăția recurentului inculpat au fost temeinic reținute de cele două instanțe, fiind confirmate de probatoriile administrate în cauză și recunoscută de inculpat, așa cum s-a arătat mai, în sensul că la data de 25.11.2007, inculpatul, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns în incinta bisericii Sf. i și din de unde a sustras o instalație de sonorizare în valoare de 3.500 lei, bun recuperat și restituit părții vătămate în cursul urmăririi penale.
Încadrarea juridică stabilită este legală, fiind corespunzătoare faptei comise.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au evaluat corespunzător criteriile prevăzute de art.72 cod penal, minimalizând pericolul social al faptei comise, respectiv faptul că inculpatul pe timp de noapte și prin efracție a pătruns de două ori în biserică pentru a transporta bunurile sustrase, ceea ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului și nu doar un mod de a acționa sub influența băuturilor alcoolice, cum inculpatul a încercat să justifice comiterea faptei.
Din fișa de cazier judiciar (fila 14 ) se constată că inculpatul a fost condamnat în minorat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni grave (viol - prev. de art.197 alin.2 și 3 cod penal), pedeapsă ce a fost executată în detenție, dar acesta nu s-a integrat în normele de conduită socială și a continuat să comită fapte penale, ceea ce denotă că programul de reeducare și instruire nu a avut efect asupra comportamentului inculpatului.
Atitudinea sinceră și de regret a faptei comise nu este suficientă pentru a se reține circumstanțe atenuante, cum greșit au apreciat cele două instanțe, deoarece aceste împrejurări ar putea avea natura unor astfel de circumstanțe decât dacă luate în considerare ar reduce în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, modalitatea în care inculpatul a comis fapta, pe timp de noapte și prin efracție și locul de unde a sustras bunurile, respectiv din incinta bisericii din localitate, evidențiază pericolul social ridicat al inculpatului pentru comunitatea din care provine, precum și disprețul pe care acesta l-a manifestat față de un astfel de loc sacru și de rugăciuni pentru cetățenii din localitate.
Așa fiind, Curtea constată că circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului nu se justifică în raport de pericolul social al faptei comise și de antecedentele penale ale inculpatului, după cum s-a arătat mai.
În consecință, critica parchetului este întemeiată și fiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, se va admite recursul declarat în temeiul art.38515pct.2 lit.d) cod proc. penală, hotărârile criticate se vor casa, în parte, în latură penală, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 74 lit. a, c și 76 lit. c Cod penal și inculpatul va fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 2o8 al.1 - 2o9 al.1 lit. g, i Cod penal la o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei comise.
Prejudiciul fiind recuperat prin restituire în natură și având în vedere că inculpatul a cooperat cu organele de poliție, Curtea apreciază că o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de textul incriminator este de natură să asigure scopul preventiv educativ și sancționator prevăzut de art.52 cod penal.
La analiza din oficiu nu s-au mai constatat alte cauze de nelegalitate și netemeinicie, astfel că restul dispozițiilor hotărârilor atacate vor fi menținute.
În ceea ce privește recursul inculpatului privind schimbarea modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că este nefondat, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se poate aplica potrivit art.81 cod penal persoanelor care au mai fost condamnate anterior de fapta dedusă judecății la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cum este cazul recurentului.
Ca atare, modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate stabilită de instanțele anterioare este legală și în consecință recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva deciziei penale nr. 67/02.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și a sentinței penale nr.1976/21.10.2008 a Judecătoriei Ploiești, casează ambele hotărâri în parte, în latură penală și în consecință:
Înlătură circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c și 76 lit. c Cod penal și condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. g, i Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, domiciliat în comuna, Satul de, nr. 28, județul P, declarat împotriva acelorași hotărâri.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
3 ex./16 iunie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
