Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 411
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și intimatul domiciliat în P,- A, bloc 128 B,. A,. 16, județul P împotriva sentinței penale nr. 68/06.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA prin care admițându-se plângerea petentului, domiciliat în comuna de, sat nr. 507, județul P, împotriva rezoluțiilor nr. 571/P/2008 din 30.09.2008 și nr. 985/II/2/2008 din 30 octombrie 2008 emise de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, în baza disp. art. 278 alin. 8 litera b Cod pr. pen. s-a dispus desființarea acestora și trimiterea cauzei la aceeași unitate de parchet, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu, fals intelectual, fals și uz de fals, prev. și ped. de disp. art. 246, 289, 290 și 291 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent asistat de avocat ales din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale din 14.05.2009, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar au fost depuse note de ședință formulate de recurentul intimat.
Reprezentantul Ministerului Public și avocat având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că recursul vizează sentința penală nr. 68/06.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și pe fond respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul.
Precizează că după momentul sancționării contravenționale, toate demersurile judiciare ale contravenientului s-au axat ca litigii de natură civilă, contravențională, acesta epuizând toate căile legale de atac pentru a obține anularea procesului verbal de sancționare contravențională întocmit de lucrătorii de poliție.
Hotărârea este criticabilă și din perspectiva infracțiunilor pentru care instanța a dispus să se efectueze cercetări, după începerea urmăririi penale, respectiv infracțiunile prev. de art. 246, 289, 290 și 291 Cod penal, știut fiind că existența disp. art. 289 Cod penal exclude existența disp. art. 290 Cod penal și invers, existența disp. art. 290 Cod penal exclude existența disp. art. 291 Cod penal.
Existența sau inexistența martorului asistent la întocmirea procesului verbal de contravenție nu a constituit un aspect care să fi condus eventual instanțele civile la respingerea plângerii contravenționale și a căilor de atac promovate de petent, martorul asistent venind în astfel de situații doar pentru a confirma nesemnarea procesului verbal de către contravenient.
Sunt discutabile și mijloacele de probă prin care instanța a dispus a fi constatate împrejurările invocate în hotărâre, atâta timp cât martorul a fost audiat sub toate aspectele invocate în plângere, realizarea unor confruntări între polițist și contravenient nefiind relevante sub aspect penal, ca de altfel nici efectuarea unei expertize grafoscopice, cât timp martorul a arătat foarte clar că a semnat procesul verbal iar anumite modificări ale grafiei subscrierii se pot produce de la o semnătură la alta.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici conținutul raportului întocmit de lucrătorul de poliție la puțin timp după data comiterii contravenției, cu mult înainte de depunerea în instanță a înscrisului intitulat "declarație extrajudiciară", raport în care agentul de poliție a arătat foarte clar împrejurările în care a oprit în trafic taxi-ul condus de martor și faptul că martorul a semnat procesul verbal după explicațiile pe care le-a primit în sensul că semnătura sa confirmă doar refuzul contravenientului de a semna la rândul său.
Avocat având cuvântul pentru intimatul petent arată că în motivele de recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA analizează cauza din punct de vedere al procesului civil purtat de intimat referitor la procesul verbal de contravenție și mai puțin în ce privește aspectele penale referitoare la întocmirea acestuia.
Procurorul trebuia să analizeze din punct de vedere al plângerii penale, aspectele penale sesizate de intimat referitoare la întocmirea procesului verbal de contravenție și anume împrejurarea că martorul asistent nu ar fi semnat acest proces verbal.
A fost audiat martorul dar declarația dată în fața organelor de cercetare penală este una lapidară, martorul nu a fost întrebat de procuror dacă într-adevăr a dat aceea declarație extrajudiciară.
Se arată că semnătura martorului de pe declarația dată în fața procurorului seamănă cu cea de pe declarația extrajudiciară dar nu seamănă cu cea de pe procesul verbal de contravenție. S-a solicitat organelor de urmărire penală să constate dacă înscrisul este sau nu fals.
Nu există dovezi care să conducă la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals. Nu se menționează care au fost probele ce au creat convingerea organelor de cercetare penală privind existența unei declarații olografe a numitului, acesta susținând contrariul celor reținute în rezoluție, anume că nu a semnat procesul verbal și nici nu a fost de față când a avut loc incidentul.
În cauză trebuiau efectuate mai multe probe. Totodată se arată că agentul de poliție constatator nu a fost anchetat în dosarul de urmărire penală.
Se arată că la dosar s-a depus pentru acest termen un set de acte din partea recurentului intimat, printre care și o declarație autentificată în fața notarului a martorului. Se poate constata prin comparare între această declarație și cea extrajudiciară că semnăturile aparținând martorului asistent date pe aceste înscrisuri sunt total diferite de semnătura de pe procesul verbal de contravenție aflat la fila 17 dosar
O altă probă ce ar fi trebuit administrată în cauză era aceea a expertizei grafoscopice asupra semnăturii martorului din procesul verbal. Este evident că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de martorul asistent.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 68 din 06 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în baza art. 278 alin. 8 lit. b Cod proc. penală s-a admis plângerea formulată de petentul domiciliat în comuna de, sat nr. 507, județul P împotriva rezoluțiilor nr. 571/P/2008 și nr. 985/II/2/2008 emise de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul domiciliat în P,- a, bloc 128 B,. A,. 16, județul P, agent de poliție cu atribuții de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean P - Serviciul Cercetări Penale.
S-au desființat actele procedurale, trimițându-se cauza la aceeași unitate de parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal.
S-a indicat că urmează să se stabilească dacă semnătura de pe procesul verbal de contravenție întocmit de făptuitorul în calitate de agent constatator, la rubrica martorului asistent, aparține martorului ori această a fost efectuată de o altă persoană sau chiar de intimat, în ultima situație dacă el și-a îndeplinit în mod corect ori defectuos atribuțiile de serviciu și dacă prin aceasta a cauzat o nouă vătămare a intereselor legale ale petentului.
Faptele și împrejurările precizate vor fi constatate prin audierea intimatului, inclusiv în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, reaudierea martorului sub toate aspectele învederate în plângere precum și cu privire la declarațiile contradictorii date în cauză, confruntarea petentului și intimatului, a petentului și martorului asistent, expertiză grafologică prin care să se stabilească cui aparține semnătura aplicată la rubrica martorului asistent pe procesul verbal de contravenție, dacă a fost realizată de martor ori altă persoană necunoscută sau intimat, ultima probă efectuându-se prin analiza comparativă a semnăturilor date de părțile implicate pe înscrisurile existente la dosar dar și prin luarea unor scripte de comparație de la acestea, în condițiile legii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea adresată inițial Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, înregistrată sub nr. 6086/P/2008 din 10 iulie 2008, petentul a solicitat cercetarea penală a agentului de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 290 și art. 291 din codul penal.
Constatându-se că acesta face parte din structura poliției judiciare, soluționarea cauzei a fost preluată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, formându-se dosarul nr. 571/P/2008.
Prin rezoluția din 30 septembrie 2008 procurorul investit a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorul de poliție, reținându-se că nu au fost identificate consemnări ale lucrătorului de poliție care să nu fie conforme cu realitatea și deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor reclamate necesare punerii în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, a rezultat că la data de 04 septembrie 2007, în timp ce conducea o motocicletă pe drumurile publice din municipiul P, petentul a fost oprit de organele de poliție și sancționat contravențional pentru că nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului.
Întrucât contravenientul a refuzat să semneze, potrivit legii intimatul, aflat în exercițiul funcțiunii, a oprit în trafic pe martorul care a confirmat existența la fața locului a contravenientului și faptul că acesta nu a semnat procesul verbal și nu "conținutul" actului întocmit de organele de poliție.
Pe de altă parte, a doua zi petentul persoană vătămată a mers la sediul Inspectoratului de Poliție Județean P pentru a ridica procesul verbal în vederea formulării plângerii, ocazie cu care a acceptat semnarea acestuia.
În raport de motivele de reformare invocate de persoana vătămată în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod proc. penală și materialul dosarului, prima instanță a apreciat că organul de urmărire penală a încălcat dispozițiile art. 200 și art. 202 din același cod, neîndeplinindu-și sarcina de a strânge toate probele necesare pentru aflarea adevărului.
Astfel, se impunea a fi lămurită situația de fapt reținută de agentul constatator, condițiile în care s-a întocmit procesul verbal de contravenție, dacă martorul și-a aplicat semnătura la momentul constatării faptelor, ori aceasta a fost realizată de altă persoană sau chiar de făptuitor.
S-au avut în vedere faptul că între această semnătură și cele aplicate de martorul asistent pe declarația extrajudiciară precum și în fața parchetului, există diferențe vizibile dar și neconcordanța dintre conținutul actelor procedurale, extrajudiciar el susținând că nu a semnat respectivul proces verbal, despre care ar fi aflat de la tatăl petentului.
Sentința primei instanțe a fost recurată în termenul legal atât de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA cât și intimatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În esență, ambii recurenți au susținut că rezoluția atacată este corectă adoptându-se pe baza unor acte premergătoare pertinente și concludente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, inclusiv a împrejurărilor de fapt reținute la primul grad de jurisdicție, nemaifiind necesare completarea mijloacelor de probă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât declarația extrajudiciară nu poate fi luată în considerație, situație stabilită și de instanțele civile și de contencios administrativ cu ocazia litigiilor soluționate la sesizarea petentului, hotărârile adoptate intrând sub puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte, existența sau inexistența martorului asistent la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție în raport de legislația în materie este și irelevantă pentru stabilirea conținutului infracțiunilor reclamate prin plângerea penală, care de altfel au fost și încadrate greșit în dispozițiile art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal de judecătorul fondului.
În fine, mijloacele de probă indicate a se administra sunt inutile pentru aflarea adevărului, martorul explicând condițiile în care a semnat procesul verbal iar anumite modificări ale grafiei subscrierii putându-se produce de la o semnătură la alta.
Ca urmare, s-a solicitat casarea hotărârii și pe fond menținerea rezoluției privind neînceperea urmăririi penale față de intimatul, în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală, neidentificându-se date pentru a fi pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289, art. 290, art. 291 Cod penal.
Verificând sentința recurată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, rezultă că recursurile declarate nu sunt fondate, după cum se va expune în continuare:
Prin plângerea penală înregistrată sub nr. 571/P/2008 Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAa fost investit de persoana vătămată pentru cercetarea recurentului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
În fapt, petentul a susținut că circulând cu motocicleta pe raza municipiului P la data de 04 septembrie 2007, în intersecția Complexul Mc - P Nord a fost oprit fără motiv de făptuitor, care în calitate de agent de poliție, l-a sancționat contravențional atestând nereal că ar fi săvârșit mai multe fapte.
Mai mult, a doua zi intrând în posesia procesului verbal încheiat, a constatat că înscrisul este semnat de martorul asistent, deși la locul faptei nu s-a aflat vreo persoană iar prin declarația extrajudiciară acesta din urmă a recunoscut că în calitate de taximetrist a acceptat ca poliția rutieră să se folosească de datele sale de identitate în asemenea împrejurări, iar semnătura aplicată pe actul procedural nu îi aparține.
Prin urmare, actul procedural întocmit de lucrătorii de poliție este fals întrucât martorul asistent indicat în conținutul actului nu a participat în realitate la întocmirea acestuia.
În dovedirea plângerii persoana vătămată a depus în xerocopie declarația extrajudiciară dată pe propria răspundere de martorul, în ziua de 25 ianuarie 2008.
Pentru verificarea condițiilor prev. de art. 228 alin. 1 și 4 Cod proc. penală, procurorul investit a procedat la ascultarea părții vătămate și făptuitorului precum și a martorului, atașându-se în xerocopie și procesul verbal seria - nr. - din 04 septembrie 2007 orele 21.20 încheiat de P - P, precum și referatul Compartimentului Proceduri din cadrul aceleași unități de poliție privind situația contestațiilor formulate împotriva acestuia.
Prin rezoluția nr. 571/P/2008 din 30 septembrie 2008 s-a apreciat că în cauză nu au fost identificate consemnări ale lucrătorilor de poliție care să nu fie conforme cu realitatea și ca atare neexistând fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 289, art. 290 și art. 291 cod penal, în baza art. 228 al. 1 rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, agent de poliție cu atribuții de poliție judiciară.
Soluția s-a confirmat de Prim Procurorul unității de parchet prin rezoluția nr. 985/II/2/2008 din 30 octombrie 2008, respingându-se plângerea formulată de persoana vătămată conform art. 275-278 Cod proc. penală, vizând continuarea cercetărilor în vederea aflării adevărului cu privire la infracțiunile sesizate.
În speță, este de necontestat că la data de 04 septembrie 2007, în jurul orelor 21.15 petentul persoană vătămată a condus motocicleta marca Aprilia cu numărul - pe raza municipiului P, fiind oprit în trafic pe Bulevardul zona Nord de intimatul agent de poliție în cadrul IPJ - Serviciul Poliției Rutiere -, aflat în exercițiul funcțiunii, sub motivația comiterii contravențiilor prev. de art. 100 alin. 3 lit. d și l și art. 101 al. 1 pct. 18 din nr.OUG 195/2002, respectiv nerespectarea culorii roșii a semaforului electric din intersecție, neoprirea la semnalele regulamentare ale echipajului de poliție și neprezentarea documentelor de circulație.
Cu această ocazie, s-a încheiat procesul verbal seria - nr. - dispunându-se sancționarea contravențională a petentului cu amendă totalizând suma de 546 lei și 14 puncte amendă în valoare de 546 lei, pe actul procedural menționându-se observațiile acestuia în sensul că nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate, refuzul de semnătură precum și confirmarea situației de fapt de către martorul asistent, identificat prin CNP și semnătura aplicată la rubrica specială.
Prin plângerile penale formulate persoana vătămată a susținut și s-a confirmat cu declarațiile date de martorul (extrajudiciar și în fața procurorului) că acesta din urmă nu a fost prezent la momentul opririi în trafic și respectiv constatării faptelor apreciate drept contravenții de făptuitor, el sosind după părăsirea locului de către autovehiculul pretins a fi implicat în evenimentul rutier.
Pe de altă parte, astfel cum s-a stabilit și de prima instanță, simpla comparare a semnăturilor aplicate de martor pe cele două declarații cu aceea din rubrica "martor asistent" a procesului verbal de contravenție, justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor indicii temeinice că ultima a fost executată de o altă persoană și chiar întocmirea actului procedural cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din nr.OG 2/2001 privind regimul contravențiilor.
Faptul că anterior sesizării organelor de urmărire penală, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție au fost verificate de instanțele civile sesizate pentru anularea acestuia iar declarația extrajudiciară dată de martorul asistent nu s-a luat în considerație, nu pot conduce la înlăturarea datelor menționate, știut fiind că potrivit art. 22 Cod proc. penală hotărârea definitivă civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața acestora și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Interpretarea logică a dispozițiilor art. 19 din nr.OG 2/2001 determină concluzia că prin aplicarea semnăturii pe procesul verbal întocmit de agentul constatator, martorul asistent confirmă conținutul actului procedural încheiat în lipsa contravenientului ori atunci când refuză sau nu poate să semneze un atare înscris, deci pe lângă datele referitoare la subiectul contravențiilor și existența împrejurărilor de fapt constatate de agentul de poliție în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
A rezuma condiția legală exclusiv la atestarea întocmirii unui proces verbal pe baza unor explicații date de un agent constatator echivalează nu numai cu încălcarea prezumției de nevinovăție dar și cu acceptarea arbitrarului în exercitarea atribuțiilor de serviciu inclusiv a asigurării protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei.
De aceea, lămurirea paternității semnăturii aplicate pe procesul verbal de contravenție seria - nr. - din 04 septembrie 2007 orele 21.20 la rubrica "martor asistent" și condițiile în care a fost executată sunt esențiale în stabilirea elementelor constitutive a infracțiunilor sesizate, abuzul în serviciu implicând ca latură obiectivă în împrejurările expuse și atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului de către funcționarul aflat în exercițiul funcțiunii, prin înscrisul oficial producător de consecințe juridice.
În atare situație, curtea observă că împrejurările detaliate de martorul în declarația extrajudiciară și susținerile persoanei vătămate s-au apreciat corect la primul grad de jurisdicție ca fiind suficiente pentru începerea urmăririi penale conform art. 228 rap. la art. 224 Cod proc. penală, impunând procurorului îndeplinirea obligațiilor determinate în art. 202 din același cod pentru strângerea probelor necesare aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia.
Chiar dacă în plângerea inițială petentul a încadrat faptele exclusiv în dispozițiile art. 290 și art. 291 Cod penal, actele descrise vizând suportarea unor prejudicii materiale și morale evaluate la suma de 10.000 euro, consecință a pretinsei încălcări a drepturilor personal nepatrimoniale de făptuitor în calitate de agent de poliție rutieră, în cazul în care s-ar confirma realizează și conținutul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Or în această fază procesuală, calificarea juridică a faptelor sesizate constituind atributul organelor de urmărire penală, prin rezoluțiile adoptate cei doi procurori erau obligați să se pronunțe și cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cum de altfel au fost investiți și prin referatul de declinare a competenței întocmit de Serviciul Cercetări penale din cadrul
Față de cele ce preced, întemeiat prima instanță a procedat la desființarea rezoluțiilor atacate trimițând cauza la procuror pentru începerea urmăririi penală față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246, art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal.
Atâta timp cât din actele premergătoare efectuate până în prezent rezultă date că intimatul ar fi stabilit faptele apreciate drept contravenții în procesul verbal din 04 septembrie 2007 orele 21.20, în lipsa martorului asistent, iar paternitatea semnăturii aplicate nu ar aparține acestuia, este necesară continuarea cercetărilor și lămurirea condițiilor în care s-a întocmit înscrisul oficial producător de consecințe juridice, împrejurări de fapt în care se poate trage concluzia asupra îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și respectiv prejudicierii în vreun mod a intereselor legale ale petentului.
Mijloacele de probă indicate prin hotărârea atacată sunt legale, pertinente și concludente pentru aflarea adevărului în cazul constatării contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice într-o zonă și la o oră fără trafic pietonal și raportat la apărările formulate de intimat.
Interpretarea restrictivă dată de acesta dispozițiilor art. 19 din nr.OG 2/2001 și recunoașterea faptului că martorul asistent ar fi semnat procesul verbal în lipsa petentului, pe baza explicațiilor date, nu pot conduce de plano la concluzia inexistenței faptelor și exonerarea de răspundere penală, confirmarea folosirii datelor martorului semnat în fals de o altă persoană sau chiar făptuitor, căzând sub incidența disp. art. 246, art. 289 și art. 291 Cod penal.
În consecință, sentința primei instanțe se apreciază ca justă și conformă dispozițiilor legale iar recursurile declarate de parchet și intimatul se vor respinge ca nefondate în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și intimatul, domiciliat în P,- a,.128 B,. A,.16, județul P, împotriva sentinței penale nr. 68/6.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, ca nefondate.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE/ Tehnored. GM
2 ex./19.06.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
