Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 410
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 25 mai 1962, domiciliat în comuna S, sat, județul B împotriva deciziei penale nr.58/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1893/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr. 1893/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25 mai 1962 în comuna S, județul B, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în P,-, bloc 17,. F,. 103, județul P, la două pedepse de câte 1(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, urmând ca potrivit art. 33 lit.a rap. la art. 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
Potrivit art. 71 Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că recursul declarat vizează decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești precum și încheierea pronunțată în ședința la care a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de sesizare din oficiu, arătând că acest act este fals.
Precizează că în mod eronat s-a menționat în procesul verbal încheiat la 10 martie 2006 ora 23.30, relatându-se evenimente petrecute la ora 0.34 și 0.39, orele menționate în conținutul acestuia nefiind reale.
Modalitatea în care inculpatul a fost depistat și cercetat este nelegală. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția nulității procesului verbal de sesizare din oficiu deși actul de procedură a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor procedurale.
Martorul asistent a declarat în fața instanței de apel că își menține prima declarație dată la poliție, declarație pe care o schimbase cu ocazia audierii sale de către instanța de fond.
Solicită instanței verificarea situației de fapt în sensul că recurentul inculpat nu a condus autoturismul ci doar a urcat la volanul mașinii, efectuând o întoarcere, moment în care a fost oprit de organele de poliție.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond anularea procesului verbal de sesizare din oficiu, cu restituirea cauzei la parchet.
În subsidiar, în situația respingerii nulității procesului verbal se solicită achitarea inculpatului având în vedere că probele de la dosar și situația de fapt nu fac dovada că acesta a condus autoturismul pe drumurile publice fiind oprit în trafic.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că ora 23.30 menționată în procesul verbal întocmit de organele de poliție este ora la care recurentul inculpat a fost depistat în trafic.
Precizează că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea procedurii penale și solicită a se avea în vedere declarațiile martorului și procesul verbal de constatare a alcoolemiei.
În ce privește recoltarea probelor biologice arată că la ora 23.34 inculpatul prezenta alcoolemia în valoare de 2,10 gr. %O și la ora 0.34 s-a depistat alcoolemia de 2.25 gr. %
Martorul asistent a revenit asupra declarației date întrucât instanța i-a adus la cunoștință cu ocazia audierii consecințele mărturiei mincinoase.
Concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice.
Avocat având cuvântul în replică arată că pe tabelul aflat la unitatea spitalicească unde au fost recoltate probele biologice, la ora 23.34 nu este trecut ci este trecut.
Recurentul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1893 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 25 mai 1962, în com. S, jud.B, cătățean român, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în P,-,.17,.F,.103, jud. P, după cum urmează: în temeiul disp.art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 (fost art.78 alin.1) cu aplic. art.37 lit.b) cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă din 10 martie 2006, la pedeapsa de 1 an închisoare și în temeiul disp. art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 (fost art.79 alin.1) cu aplic. art.37 lit.b) cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă din 10 martie 2006, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform disp. art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71 și 64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
La data de 10 martie 2006 inculpatul i-a solicitat numitului să conducă autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare - până în localitatea. Împreună cu aceștia în autoturism a mers și numita. În jurul orelor 23,30 pe str.1 - din numitul a coborât din autoturism pentru a cumpăra țigări iar inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, deplasându-se pe aceeași stradă. Acesta a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliție. Deoarece emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,89 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr.636 și nr.637/13 martie 2006 rezultând că acesta a prezentat alcoolemie de 2,10 gr %o la prima probă și 2,25, la a doua probă.
Cu ocazia audierii, inculpatul a susținut că în seara respectivă a consumat bere, că a avut intenția să întoarcă autoturismul, circulând pe o distanță de numai 200 pe un drum neasfaltat, cunoscând că la acel moment nu poseda permis de conducere.
Se reține totodată că potrivit adresei nr.5082/29 decembrie 2006 emisă de Serviciul Poliției Rutiere rezultă că inculpatul nu figurează în evidența persoanelor care posedă permis de conducere.
Având în vedere rezultatul testării cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,89 mg/l alcool în aerul expirat precum și concluziile buletinelor de analiză toxicologică s-a stabilit că la ora producerii evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală, situația de fapt fiind reținută din coroborarea acestor probe cu declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, care a recunoscut consumul de băuturi alcoolice anterior conducerii autoturismului și faptul că nu posedă permis de conducere.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 (fost art.79 alin.1) din nr.OUG195/2002, iar fapta acestuia de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.1 (fost art.78 alin.1) din același act normativ, texte de lege în baza cărora prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, fapte săvârșite în concurs real, ceea ce a atras aplicarea disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, prima instanță a reținut că elementul material a constat în acțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice în condițiile în care inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și nu poseda permis de conducere iar urmarea imediată a constatat în punerea în pericol a siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă întrucât nu a urmărit punerea în pericol a circulației rutiere, dar a acceptat-o, prin săvârșirea faptei.
Totodată, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, întrucât acesta a mai fost condamnat pentru fapte de același gen, ultima condamnare fiind cea de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.263/27 martie 2000 Judecătoriei Pogoanele, definitivă prin decizia penală nr.52 din 6 februarie 2001 Tribunalului Buzău, pedeapsă executată în perioada 17 octombrie 2000 - 20 iulie 2001, când a fost liberat condiționat, cu un rest de 149 zile, la data săvârșirii faptei nefiind împlinit termenul de reabilitare, astfel încât s-a reținut incidența disp. art.37 lit.b) cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute pentru fiecare infracțiune și persoana inculpatului, recidivist.
Referitor la pedepsele accesorii, instanța de fond, reținând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art.8 din Convenție și a art.3 din Protocolul 1, apreciat că inculpatul nu este demn să mai exercite drepturile prev. de art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) din codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, astfel că a interzis inculpatului aceste drepturi.
În privința modalității de executare, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a susținut că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută, întrucât datele cuprinse în procesul verbal cu privire la momentul recoltării probelor biologice și cel indicat de aparatul etilotest sunt false, de asemenea, modalitatea în care a fost depistat și cercetat inculpatul este nelegală.
Prin decizia penală nr.58 din 23 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Referitor la situația de fapt, judecătoria a făcut o analiză temeinică și o apreciere judicioasă a materialului probator, reținând în mod corect că la data de 10 martie 2006, în jurul orelor 23,30, inculpatul a condus pe drumurile publice din orașul autoturismul marca 1300, cu nr. de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație de alcool în sânge de 2,10 gr %
Inculpatul a fost oprit în trafic pentru control și deoarece emana halenă alcoolică, organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat să respecte condițiile de testare (nu a suflat continuu), astfel că a fost condus la Spitalul unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar apoi, la sediul poliției unde a acceptat să fie testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,89 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr.636 și nr.637 din 10 martie 2006, inculpatul a prezentat o alcoolemie de 2,10 gr %o la prima probă recoltată și de 2,25 gr %o la cea de a doua probă.
Reține tribunalul că această situație de fapt rezultă atât din mijloacele de probă administrate din faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de testare alcooltest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorilor, și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, cât și din mijloacele de probă administrate în timpul cercetării judecătorești, declarația inculpatului și ale martorilor, și cele din timpul judecării apelului, respectiv declarația martorului și registrul de gărzi din 10 martie 2006 Spitalului, în xerocopie, din coroborarea cărora rezultă cu certitudine că inculpatul a fost depistat în trafic la orele 23,30, că la 23,34 și respectiv 24,34 i s-au recoltat cele două probe de sânge iar la 24,29 fost testat cu aparatul etilotest.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate în infracțiunea prev.de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, în mod just fiind reținută și starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b) cod penal, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare conform sentinței penale nr.263/27 martie 2000 Judecătoriei Pogoanele, definitivă prin decizia penală nr.52 din 6 februarie 2001 Tribunalului Buzău, în executarea căreia s-a aflat în perioada 17 octombrie 2000 - 20 iulie 2001, când a fost liberat condiționat, cu un rest de 149 zile închisoare, până la data comiterii infracțiunii deduse judecății nefiind împlinit termenul de reabilitare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a reținut că pedeapsa de 1 an închisoare în condițiile prev. de art.71 și 64 cod penal este o pedeapsă bine individualizată în raport de criteriile cuprinse în art.72 cod penal, ce asigură realizarea funcțiilor și scopului pedepsei, conform art.52 cod penal.
Drept urmare, s-a apreciat că în privința situației de fapt și a vinovăției inculpatului, soluția primei instanțe este justă iar criticile invocate sunt neîntemeiate.
Referitor la criticile invocate de inculpat, vizând nulitatea actelor de urmărire penală, tribunalul a reținut că și acestea sunt nefondate, apreciind că toate actele de urmărire penală au fost întocmite cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale și a garanțiilor privind dreptul inculpatului la un proces echitabil.
S-a reținut astfel că datele înscrise în procesul verbal de sesizare din oficiu se coroborează cu cele rezultând din celelalte mijloace de probă, respectiv procesul verbal de recoltare a probelor biologice, declarația martorului și registrul de gărzi din 10 martie 2006 al Spitalului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul prin apărător ales, reiterând criticile invocate în apel, a susținut că procesul verbal încheiat la 10 martie 2006, orele 23,30, cuprinde date false, câtă vreme face referire la evenimente petrecute la orele 0,34 și 0,39.
De asemenea, modalitatea în care inculpatul a fost depistat și cercetat este nelegală, așa încât în mod greșit prima instanță a respins excepția nulității procesului verbal de sesizare din oficiu, deși actul de procedură a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale.
Se susține că inculpatul nu a condus autoturismul ci a urcat doar la volanul mașinii pentru a efectua o întoarcere, moment în care a fost oprit de către organele de poliție.
Referitor la martorul asistent, a susținut că în fața instanței de apel acesta a declarat că își menține prima declarație dată la poliție, deși cu ocazia audierii de către instanța de fond își schimbase depoziția.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond restituirea cauzei la parchet, reținând că procesul verbal de sesizare din oficiu este lovit de nulitate absolută.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.2 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu din 10 martie 2006, procesul verbal de recoltare a probelor biologice încheiat la aceeași dată, rezultatul testării cu aparatul etilotest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.636 și nr.637 din 13 martie 2006, adresa nr.- din 12 martie 2006 Serviciului Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor P, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 10 martie 2006, inculpatul a condus pe drumurile publice din orașul autoturismul 1300 cu nr.de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere și având o concentrație de alcool în sânge peste limita legală, respectiv de 2,10 gr.%
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de ambele instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție indirectă, în mod temeinic și legal, au dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, încadrarea juridică stabilită în infracțiunile prev. de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, fiind corespunzătoare situației de fapt și vinovăției inculpatului.
Din coroborarea acestora rezultă fără dubiu că depistarea inculpatului pe drumurile publice a avut loc orele 23,30, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 10 martie 2006 în prezența martorilor asistenți și, aceștia confirmând constatările organelor de poliție, atât prin semnarea actului procedural cât și cu ocazia declarațiilor date la urmărirea penală dar și pe parcursul cercetării judecătorești, în cazul martorului - în fața instanței de apel, când a oferit explicații detaliate legate de circumstanțele în care inculpatul a fost depistat în trafic și motivul pentru declarația dată la judecătorie a avut alt conținut.
Rezultă, de asemenea, că recoltarea probelor biologice s-a realizat la 10 martie 2006, orele 13,34 și respectiv 11 martie 2006, orele 0,34, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,10 gr.%o la prima probă și 2,25 gr.%o la cea de a doua probă, iar după revenirea inculpatului și a martorului la sediul poliției, primul a solicitat să fie verificat și cu aparatul etilotest, împrejurări în care a rezultat o alcoolemie de 0,89 mg/l în alcool în aerul expirat.
Prin urmare, în raport de cele menționate anterior, Curtea reține că în mod întemeiat instanțele au înlăturat susținerile inculpatului vizând nulitatea procesului verbal de sesizare din oficiu, întrucât rezultă că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, constatându-se că datele înscrise corespund realității, inculpatul fiind depistat în trafic la orele 23,30, supus examinării la orele 23,34 și respectiv 0,34, iar apoi verificării cu aparatul etilotest.
Împrejurarea că data înscrisă în rezultatul testării cu aparatul apare ca fiind 11 martie 2006, orele 0,29, prin urmare înainte de recoltarea celei de a doua probe biologice, ceea ce nu ar corespunde realității, nu poate fi interpretată altfel decât ca o eroare a aparatelor folosite în cauză, cel mai probabil a ceasului folosit de personalul medical, oricum nesemnificativă, câtă vreme, însuși inculpatul recunoaște că a fost depistat în trafic la orele 23,30 și totodată, succesiunea desfășurării actelor procedurale este aceiași cu cea relatată de martorii audiați.
Nici faptul că în registrul de gardă din 10 martie 2006 apare menționat numele de în loc de nu poate fi interpretat decât ca o eroare de consemnare a prenumelui inculpatului, câtă vreme acesta nu a contestat prezentarea sa la respectiva unitate spitalicească și împrejurările care au determinat această măsură.
În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că intenția sa a fost numai aceea de a executa manevra de întoarcere a autoturismului și drept urmare, în mod greșit instanțele au dispus condamnarea pentru ambele infracțiuni, Curtea reține că aceasta, chiar reală dacă ar fi, nu prezintă relevanță juridică, atâta timp cât inculpatul a fost depistat la volanul autoturismului în timp ce se afla pe drumurile publice, pe care îl conducea, fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie în sânge peste limita legală, așa cum rezultă din declarațiile martorilor oculari și.
Concluzionând, Curtea reține că situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunilor și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, printr-o evaluare corespunzătoare a probelor administrate în cauză, încadrarea juridică stabilită și condamnarea inculpatului, fiind pe deplin justificate.
Referitor la individualizarea pedepselor, ambele instanțe au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, recidivist, condamnat pentru același gen de infracțiuni, ceea ce dovedește că pedepsele aplicate anterior, deși executate în regim privativ de libertate, nu și-au atins scopul preventiv-educativ și sancționator cerut de art.52 cod penal.
Drept urmare, sancționarea inculpatului cu pedepse situate la limita inferioară a textului de lege incriminator și executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, în regim privativ de libertate, sunt măsuri juste, așa încât nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, neexistând temeiuri pentru reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea acestora sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice iar criticile invocate de inculpat sunt nefondate, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală va respinge recursul ca nefondat, iar în baza disp. art.192 alin.2 cod proc. penală se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25 - 1962, domiciliat în comuna S, sat, județul B, (fără forme legale în P,-,. 17,. F,.103, județul P)împotriva deciziei penale nr.58/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței nr.1893/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
2 ex./22 iunie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
