Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 550/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie pe cauțiune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.550
Ședința publică de la 29 august 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii de la 26 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales și inculpatul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul, a arătat că recursul a fost formulat numai în privința respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea dosarului pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
A arătat că încheierea este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.1601Cod pr.penală, art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, art.6 și art.5 paragraful I din CEDO, rap. la art.2859pct.9 Cod pr.penală, instanța pronunțând o încheiere prin care motivarea soluției contrazice dispozitivul.
A mai menționat că încheierea este netemeinică, prin interpretarea greșită a textelor de lege aplicabile, fiind îndeplinită cerința prev.de art.1604Cod pr.penală și nu există temerea că inculpatul ar fi încercat sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în vreuna din formele expuse în dispoz.art.1602alin.2 Cod pr.penală.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul, a solicitat de asemenea, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, arătând că achiesează la concluziile apărătorului ales al inculpatului.
Reprezentantul Parchetului a arătat că instanța de fond a procedat corect, deoarece odată cu primirea cererii are obligația să-l asculte pe inculpat, apoi fixează cauțiunea pentru a verifica dacă acesta are posibilități materiale pentru susținerea cererii.
A mai relatat că în cauză nu există neconcordanțe între măsurile dispuse de instanță, iar pe fond, cererea de liberare provizorie pe cauțiune este inadmisibilă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este de la 7 la 20 ani, astfel încât în mod just s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune și s-a dispus restituirea cauțiunii.
A solicitat astfel, respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpații și având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorilor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de la 26 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art.1608alin.3 Cod pr.penală, respingerea în principiu a cererilor de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Turnu Severin, trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 și 7 din Legea nr.39/2003, art.270 din Legea nr.86/2006, cu aplic.art.41 alin.2 și art.33, 34 Cod penal.
În baza art.1605alin.4 lit.f Cod pr.penală, rap.la art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii de câte 5.000 lei pentru fiecare inculpat, la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a respins ca tardiv formulată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1602alin.1 Cod pr.penală, prin prisma prevederilor art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003 și art.1601Cod pr.penală, formulată de inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Mehedinția reținut că prin cererile formulate de inculpații și,prin apărătorii aleși și însușite de inculpați, s-a solicitat instanței liberarea provizorie pe cauțiune din arestul preventiv, dispus împotriva lor prin încheierea nr.5 de la 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
În motivarea cererilor s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602și art.1604Cod pr.penală, în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea menținerii stării de arest, în scopul împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni sau al încercării zădărnicirii aflării adevărului, prin modalitățile prevăzute de lege, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății nu depășește 18 ani închisoare.
S-a mai arătat că pedeapsa pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional nu poate fi sancționată cu pedeapsă mai mare decât cea prevăzută pentru infracțiunile ce intră în scopul grupului.
Examinând în principiu cererile examinate, prima instanță a constatat că este necesar a fi îndeplinită condiția prev.de art.1602alin.1 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit art.1604alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Conform art.1602alin.1 Cod pr.penală, "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Rezultă astfel că, art.160 alin.1 Cod pr.penală, nu se referă la pedeapsa ce poate fi aplicată unei infracțiuni, ci la pedeapsa prevăzută de lege, ori în speță, cei doi inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 și 7 din Legea nr.39/2003 și art.270 din Legea nr.86/2006, cu aplic.art.41 alin.2 și art.33-34 Cod penal.
Cum pentru fapta prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiția prev.de art.1602alin.1 Cod pr.penală, privind limita minimă de 18 ani, în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate, astfel încât cererile formulate nu sunt admisibile în principiu.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen inculpații și, solicitând prin apărători admiterea recursurilor, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, deoarece încheierea este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.1601Cod pr.penală, art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, art.6 și art.5 paragraful I din CEDO, rap. la art.2859pct.9 Cod pr.penală, instanța pronunțând o încheiere prin care motivarea soluției contrazice dispozitivul.
Au mai menționat că încheierea este netemeinică, prin interpretarea greșită a textelor de lege aplicabile, fiind îndeplinită cerința prev.de art.1604Cod pr.penală și nu există temerea că inculpații ar fi încercat sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în vreuna din formele expuse în dispoz.art.1602alin.2 Cod pr.penală.
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, din următoarele considerente:
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că motivarea soluției instanței de fond contrazice dispozitivul hotărârii, aflându-ne în prezența cazului de casare prev.de art.3859pct.9 Cod pr.penală.
Astfel, nelegalitatea încheierii vizează dispozițiile legale ce stabilesc imperativ modul de analiză a condițiilor de fond și formă ce trebuie îndeplinite în cazul cererii de liberare pe cauțiune.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda la cerere când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Se constată deci că instanța stabilește cauțiunea numai dacă și după ce constată că sunt îndeplinite condițiile de fond.
Așa fiind, Tribunalul Mehedinția pronunțat încheiere prin care motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, se constată îndeplinite prevederile art.1608alin.1 și 2 Cod pr.penală, dispozitivul se încadrează în aceste limite, dar soluția este contrară acestuia, fără o pronunțare conform dispozitivului asupra soluționării, potrivit art.1608aalin.2 sau 6 Cod pr.penală.
În raport de aceste considerente, vor fi admise recursurile declarate de inculpați, în temeiul dispoz. art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, se va casa încheierea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul Mehedinți.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărător oficiu în sumă de 100 lei va fi virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de la 26 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Casează încheierea.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul Mehedinți.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărător oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi virat din conturile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 august 2008.
- - - - G -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/3.09.2008
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, Gheorghe Vintilă
