Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1689/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.572/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului condamnat, arată că în cauza de față instanța are de soluționat două categorii de probleme, dat fiind că în ambele cicluri procesuale considerentele hotărârilor sunt identice.
Astfel instanța de fond a apreciază că ne deducerea unei perioade de arest preventiv nu constituie un incident ivit pe parcursul executării și nu se încadrează în disp.art.461 lit.d
C.P.P.Prin decizia de casare instanța Curții de apel, a apreciat că ne deducerea în tot a prevenției într-o cauză, constituie un incident ivit pe parcursul executării și se încadrează în disp.art.461 lit.d
C.P.P.O altă problemă o constituie dacă prin instrumentul juridic al contestației la executare și având în vedere prev.art.461 lit.d p Cod Penal și art.88 alin.1 teza finală, poate fi dedusă prevenția stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă dintr-o altă cauză care se află în curs de judecată, privind o faptă concurentă, aceasta fiind situația recurentului din boxă.
Arată că recurentul, de față, a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr.110/2006 de Tribunalul Caransebeș la i pedeapsă de 5 ani închisoare, solicită deducerea prevenției, în această cauză, prevenție dintr-o cauză cu infracțiuni concurente aflată în curs de judecată la Tribunalul Dolj, în etapa de fond, respectiv de 2 ani și 8 luni închisoare.
Art.88 alin.1 teza finală, prevede că deducerea prevenției se face atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat în același timp sau în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente.
Apărarea consideră că dacă s-ar accepta opinia instanței de fond s-ar consacra sistemul cumulului aritmetic al pedepselor. Astfel în cauza de la Tribunalul Dolj în care s-a executat prevenția de 2 ani și 8 luni închisoare a cărei deducere se solicită este posibil ca recurentul să fie achitat, situație în care dacă nu s-ar admite deducerea prevenției, organul judiciar ar accepta adunării la pedeapsa de 5 ani a prevenției de 2 ani și 8 luni închisoare, executată într-o cauză în care inculpatul a fost achitat.
Consideră că prevenția executată în cauza de pe rolul Tribunalului Dolj constituie un drept câștigat al recurentului și că nu este legal și echitabil a i se refuza deducerea numai pe considerentul că nu există o cauză soluționată definitiv.
Mai arată că instanța de fond nu a înlăturat în nici un fel considerentele hotărârii pronunțate de instanța curții de apel, în prima decizie de casare cu privire la aplicabilitate a textelor invocate, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de la fond și admițând contestația la executare, să se deducă din pedeapsa de 5 ani aplicată prin sentința penală nr.110/2006 pronunțată de Tribunalul Caransebeș, prevenția executată în perioada 30.05.2003- 06.02.2006, în conformitate cu biletul de liberare atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în principal este incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.3 C.P.P. cu referire la cazul de incompatibilitate prev. de art.47 alin.1
C.P.P.Arată că din modul de redactate a celor două hotărâri din prima și a doua etapă, după casare cu trimitere spre rejudecare rezultă că același judecător a avut aceleași considerente cu privire la contestația la executare, respingând-o ca nefondată, apreciază că se află în cazul de incompatibilitate și-ar fi supus anterior părerea și ar fi trebuit să nu soluționeze cauza după casare cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare.
În cazul în care instanța nu va reține cazul de incompatibilitate, apreciind că prima oară ar fi discutat admisibilitatea și doua oară pe fond.
Apreciază că problema pe fond astfel cum a fost formulată nu este reală dat fiind că din interpretarea art.88 p rezultă că deducerea obligatorie, trebuie să aibă loc în momentul în care în cauza pe rol, să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal în care să fi existat un arest preventiv, obligatoriu a fi dedus, la final, în concret din cauza în care s-a pronunțat pedeapsa de 5 ani.
Consideră că nu se pot accepta supoziții în sensul că s-ar putea pronunța achitarea, această hotărâre trebuind a rămâne definitivă, obligatoriu este a se deduce arestul preventiv, or în cauza aflată pe rolul Tribunalului Dolj nu s-a pronunțat o hotărâre, astfel că deducerea nu poate opera.
Se poate pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsă mai mare decât cea definitivă de 5 ani închisoare, situație în care deducerea apare ca fiind prematură a prevenției în acest moment, astfel pe fond apreciază că prezenta contestație nu este fondată și este motivată de o interpretare greșită a art.88 p, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că a fost arestat preventiv într-o cauză ce se află încă, pe rolul Tribunalul Dolj, în același timp fiind condamnat de Tribunalul Caransebeș, infracțiunile fiind concurente.
Instanța de fond a motivat respingerea contestației, dat fiind că nu s-ar fi dovedit concurența infracțiunilor, instanța urmează a aprecia în contextul în care instanța de recurs a casat hotărârea de la fond în considerente fiind expuse limitele rejudecării.
Arată că achiesează al concluziile apărătorului său și depune la dosar note scrise în care a dezvoltat pe larg cele susținute.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 29 septembrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR- (1689/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - - -
JUDECATOR - -
GREFIER -
* * * * * *
CURTEA, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 06 octombrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR- (1689/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1418/
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - - -
JUDECATOR - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.572/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22 septembrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 29 septembrie 2009 și 06 octombrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.572 din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, contestația la executarea formulate de petentul condamnat, fiul lui și, născut la 9.12.1961, împotriva sentinței penale nr.110 din 12.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S, cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2008 petentul condamnat a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale 110/12.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S, solicitând deducerea unor perioade deja executate, respectiv de la 30.05.2003 la 06.02.2006.
Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.461 alin.1 lit. d Cod procedură penală.
In cauză s-a dispus atașarea dosarului 3392/P/2005 al Tribunalului C- S și a constatat că sunt deja depuse: sentința penală nr. 110/12.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S, decizia penală nr.350/06.11.2006 a Curții de Apel Timișoara, decizia penală nr.4523/2006 a ICCJ, precum și copia biletului de liberare nr.12271/2006 emis de ANP - Penitenciarul Craiova.
Din analiza sentințelor penale menționate, prima instanță a reținut că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.110/212.06.2006 a Tribunalului C S, cu executare în regim de detenție, la Penitenciarul Rahova, și în același timp este cercetat într-o alta cauză aflată pe rolul Tribunalului Dolj, în dosarul cu nr-, cauza in care a fost reținut preventiv, de la 30.05.2003 și până la 06.02.2005, când a fost pus în libertate conform deciziei penale nr.99/2006 a Curții de Apel Craiova, aceasta cauza nefiind soluționată până în prezent.
Instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri prin sentința penală nr.1150/30.09.2008 prin care a respins cererea petentului ca nefondată, ulterior acesta formulând recurs împotriva sentinței, recurs ce a fost soluționat prin dec.pen.nr.50/15.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală în sensul admiterii si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, Tribunalul a reținut, că potrivit dispozițiilor art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală, pe calea contestației la executare poate fi invocată amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauza de stingere sau micșorare a pedepsei, cu condiția ca aceasta să se ivească în cursul executării pedepsei, și că motivele invocate de petent, respectiv deducerea prevenției din dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Dolj, nu se încadrează în nici unul dintre aceste motive, în opinia instanței, ținând practic de soluționarea fondului cauzei care se afla pe rol, problemele invocate trebuind valorificate în cauza nesoluționată încă. Tribunalul, în aceeași compunere ca anterior trimiterii spre rejudecare a mai precizat că își menține opinia exprimata deja in sentința casată, chiar daca in considerente, instanța de recurs a apreciat că se impune deducerea perioadei arestării preventive așa cum a fost solicitata de către petent, deoarece dispozițiile art.88 alin.1 Cod penal, se aplica daca inculpatul a fost urmărit sau judecat, în același timp sau în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventiva, trebuind deci să se stabilească concurenta faptelor înainte de a fi dedusa perioada reținerii și arestării preventive și, de asemenea, trebuind să fie pronunțată deja o sentința, într-unul din sensurile menționate. Instanța de fond rejudecând a constatat însă că în cauza aflata pe rolul Tribunalului Dolj, în curs de soluționare, nu a fost pronunțată o sentință pana la acest moment și ca urmare nu poate opera deducerea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul pe motiv că potrivit art.88 Cod penal, din pedeapsa definitiv aplicată prin sentința penală nr.110 din 12.06.2006 a Tribunalului C-S de 5 ani închisoare trebuia dedusă și prevenția executată într-o cauză aflată în curs de soluționare având ca obiect infracțiuni concurente.
Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivului invocat și, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.50 din 15.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală s-a rezolvat problema de drept a admisibilității cererii i a temeiniciei sale. Pentru a nu se prejudicia însă partea de un grad de jurisdicție s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare cauza a fost repartizată aleatoriu aceluiași magistrat care a rămas învestit să o soluționeze, apreciindu-se prin încheierea din 19 03 2009 că nu este incompatibil. Ca urmare, prin sentința penală nr.572 din 04.06.2009, același magistrat, pe fondul cererii formulate de condamnat, a arătat că "își menține opinia deja exprimată prin sentința penală" anterior casată cu trimitere spre rejudecare în sensul inaplicabilității dispozițiilor art.88 Cod penal. Instanța de fond, în aceeași compunere, consecventă cu opinia exprimată anterior casării, a nesocotit rezolvarea problemei de drept dată de instanța de control judiciar, obligatorie conform art.38518alin 1 Cod procedură penală și, a încălcat dispozițiile privitoare la incompatibilitate, aspect neimputabil însă acesteia atât timp cât cererea sa de abținere a fost respinsă. Această situație a condus la nesocotirea atât a dispozițiilor art.48 Cod procedură penală cât și a obligației de imparțialitate, componente ale dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care în condițiile art.197 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că vătămarea produsă poate fi înlăturată numai prin rejudecare în fond a cauzei de către un magistrat care să îndeplinească exigențele art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu celeritatea impusă de același text, dar și de natura cererii.
Ca urmare în baza art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va casa sentința penală și va dispune rejudecarea în fond a contestației de instanța de fond într-o compunere consecventă principiilor enunțate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către condamnatul contestator.
Casează sentința penală nr.572 din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 EX./15.10.09
- II. jud.:
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
