Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 1417/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1770/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENAL NR.1417/
Ședința public de la 06 octombrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție A - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmeaz soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședinț din 16.07.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a II a Penal, în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public nu a rspuns recurentul inculpat, pentru care se prezint avocat ales, împuternicire avocațial nr.6.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Aprtorul recurentului inculpat, având cuvântul, arat c a observat c s-a dispus doar citarea recurentului inculpat, or în cauz mai sunt inculpat și 2 prți civile, or potrivit dispozițiile Legii 29, care prevede c încheierea de sesizare a Curții Constituționale trebuie s cuprind punctul de vedere al tuturor prților și al instanței, apreciaz c se impune citarea tuturor prților din cauz.
Reprezentantul Ministerului Public, arat c într-adevr în cauz mai sunt un inculpat și dou prți civile, îns apreciaz c recursul se poate judeca dat fiind c privește o chestiune incidental, respectiv o excepție de neconstituționalitate invocat de inculpatul prin avocat.
Curtea, apreciaz c nu se impune citarea tuturor prților având în vedere împrejurarea c excepția a fost invocat doar de recurentul inculpat și constatând cauza în stare de judecat acord cuvântul pe fondul recursului.
Aprtorul recurentului inculpat, având cuvântul, arat c prin încheierea recurat instanța de fond a respins excepția cu motivarea c excepția invocat nu are legtur direct și nemijlocit cu cauza dedus judecții.
Solicit a se vedea disp.art.1 teza final din Legea 47/1992 nu prevede o astfel de condiție de inadmisibilitate, textul invocat menționeaz c excepția trebuie s priveasc texte care s aib legtur cu soluționarea cauzei, în orice faz a litigiului și oricare ar fi obiectul cauzei.
Motivul de inadmisibilitate reținut de instanț nu se încadreaz între cele prev. de art.29 din Legea 47/1992, instanța a respins excepția cu motivarea c textele invocate ca și neconstituționale, au fost ulterior aprobate prin Legea 54/2006.
Arat c instanța suprem s-a pronunțat în mod constant în sensul c invocarea unei astfel excepții de neconstituționalitate este admisibil, considerente pentru care solicit admiterea recursului, casarea încheierii de ședinț și s se dispun sesizarea Curții Constituționale cu excepția de ne constituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, arat c recursul formulat de inculpat este nefondat și c nu sunt îndeplinite cerințele art.29 din Legea 47/1992, privind sesizarea Curții Constituționale.
Apreciaz c nu exist legtur direct între textele invocate și soluționarea cauzei.
Arat c OUG nr.134/2005, considerat ca fiind neconstituțional de ctre inculpat, a fost aprobat cu modificri prin Legea 54/2006, or Curtea Constituțional a stabilit c în ipoteza în care o ordonanț de urgenț este aprobat cu modific printr-o alt lege, acea ordonanț nu mai poate fi criticat ca neconstituțional întrucât textele din acea ordonanț nu mai exist, mai mult una dintre situațiile în care se sesizeaz Constituțional este cea privind un text legal în vigoare.
Menționeaz c se critic prin cererea de sesizare a Curții Constituționale art.1 alin.1 și art.3/1 din OUG nr.134/2005, prin cererea adresat instanței de fond, fila 168, îns parchetul apreciaz c se produce o contradicție între OUG nr.134/2005 și Legea 54/2006, prin care ordonanța a fost aprobat.
Recurentul în cererea formulat în fața instanței de fond, se face referire la art.1 din ordonanț prin care s-a înființat Direcția Național Anticorupție, or OUG nr.134/2005, nu înființeaz Direcția Național Anticorupție ci Departamentul Național Anticorupție.
Precizeaz c Direcția Național Anticorupție este înființat prin Legea 54/2006.
Menționeaz c recurentul mai face referire la art.3/1 din OUG nr.134/2005, în sensul c procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Național Anticorupție prin intermediul procurorului șef, acest text nu exist în ordonanț ci în legea care aprob cu modificri aceast ordonanț de urgenț.
Consider c se face referire la ordonanța de urgenț și la texte care nu exist în realitate, textele existând în legea care aprob cu modificri acea ordonanț.
Menționeaz c instanța de fond a constat c se face referire la texte care nu sunt în ordonanța de urgenț ci sunt prevzute de lege astfel c în mod corect s-a reținut c acestea nu au legtur direct cu soluționarea cauzei.
Curtea Constituțional a apreciat în mai multe decizii c se poate critica un text ca fiind neconstituțional în ipoteza în care,dac acel text ar fi declarat neconstituțional ar exista și urmri practice în cauza în care a fost invocat, or în situația de faț nu exist nici un fel de efect practic întrucât OUG nr.134/2005, înființeaz Departamentul Național Anticorupție, astfel c dac textul ar fi declarat neconstituțional s-ar declara neconstituțional o instituție care nu exist Departamentul Național Anticorupție.
Mai arat c în cauz rechizitoriul a fost întocmit de Direcția Național Anticorupție care a aprut la mai mult de J de an de la data ordonanței, considerente pentru care apreciaz c nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu cererea, dat fiind c textele vizate nu au nici un fel de legtur cu soluționarea direct a cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de faț.
Prin încheierea de ședinț din data de 16.07.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a penal în dosarul nr-,
s-a dispus, printre altele, respingerea, ca inadmisibil, a excepției de neconstituționalitate a OUG nr.134/2005 de modificare a nr.OUG43/2002, invocat de inculpatul.
Tribunalul a reținut c referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind competența special de urmrire penal a, în conformitate cu prevederile art.13 lit.a din nr.OUG43/2002, cu completrile și modificrile ulterioare, sunt de competența infracțiunile prevzute de Legea nr.78/2000 dac, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, valoarea sumei sau a bunului care formeaz obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro, iar din conținutul rechizitoriului a reieșit c suma de bani remis de inculpatul inculpatului a fost de 14.518,88 euro (echivalentul în lei), îndeplinind condițiile prevzute de legea special.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței, tribunalul a constatat c în vol.I (filele 1-4) exist sesizare din oficiu a Direcției Naționale Anticorupție, fiind îndeplinite dispozițiile art.228 Cod procedur penal, iar referitor la probele ce stau la baza întocmirii rechizitoriului cu care a fost sesizat instanța de judecat și la modul prin care acestea au fost obținute de organele de urmrire penal, acestea sunt chestiuni de fond, fiind atributul instanței pe care dintre probe le menține și pe care le respinge, în cauz nefiind administrat probatoriul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului inculpatul a artat c în mod eronat a fost respins excepția cu motivarea c nu ar avea legtur nemijlocit cu soluționarea în fond a cauzei, ceea ce vine în contradicție cu dispozițiile art.1 din Legea nr.47/1992, motivul de inadmisibilitate reținut de instanț fiind oarecum strine cauzei. A mai susținut c instanța suprem s-a pronunțat în mod constat în sensul c invocarea unei astfel de excepții de neconstituționalitate este admisibil, considerente pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și s se dispun sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Examinând încheierea recurat prin raportare la motivele invocate de ctre aprare dar și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedur penal, Curtea apreciaz c recursul nu este fondat pentru urmtoarele considerente:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judectorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanț în vigoare,care are legtur cu soluționarea cauzei în orice faz a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Recurentul-inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.134/2005 de modificare a nr.OUG43/2002 în raport de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, susținând, în esenț, c textul constituțional invocat exclude de la adoptarea prin ordonanțe de urgenț în domeniul legilor vizând regimul instituțiilor fundamentale ale statului, or ordonanța criticat reglementeaz tocmai în acest domeniu.
În ceea ce privește admisibilitatea excepției, Curtea apreciaz c aceasta nu întrunește condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, neexistând o legtur direct între textele de lege invocate și soluționarea în fond a cauzei.
Astfel, Curtea reține c în cauz urmrirea penal a fost început în luna iulie 2006,ulterioradoptriiLegii nr. 54/2006privind aprobarea Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, care a fost publicat în Monitorul oficial nr. 226 la data de13 martie 2006.
Articolul 1 alin. 1 și art. 3/1 din OUG nr. 134/2005 la care face referire recurentul ca fiind neconstituționale au fost modificate prin Legea nr. 54/2006, astfel c la momentul și ulterior începerii urmririi penale nu erau incidente normele în reglementarea indicat de acesta, ceea ce justific aprecierea c nu exist o legtur direct între textele de lege invocate și soluționarea în fond a cauzei.
Drept urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedur penal, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedur penal, va fi obligat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședinț din 16.07.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a penal în dosarul nr-.
Oblig recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./13.10.2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
