Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
aR OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 6102,-
Decizia penală nr.275
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, Bloc 41,. D,.2,.9, județul P cu privire la decizia penală nr. 294 din 20.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta, împotriva sentinței penale nr. 233/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău. De asemenea a fost obligată recurenta la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatoarea.
Procedura este legal îndeplinită.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul pe contestația în anulare formulată de contestatoare.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față.
Prin cererea introdusă la această instanță în dosar penal nr. 6102,- petenta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.294 din 20.03.2008 a Curții de Apel Ploiești, decizie prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de aceeași persoană împotriva sentinței penale nr. 233/20.12.2007 a Tribunalului Buzău.
În considerentele deciziei mai sus menționată s-au reținut următoarele:
Petenta, a formulat plângere penală împotriva președintelui Comisiei Locale P de Aplicare a Legii 18/1991 modificată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 al.3 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, constând în aceea că nu s-a supus unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de contencios administrativ, în mod irevocabil, respectiv sentința nr. 94/2005 a Tribunalului Buzău, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1947/2005 a Curții de Apel Ploiești, necomunicându-i actele nominalizate in cererea sa.
Prin sentința penală nr.233/20.12.2007 Tribunalul Buzăua trimis plângerea formulată de petiționara, domiciliată in B,-,.D,.2,.9, jud. B, la Parchetul de pe lângă Judecătoria P pentru a efectua cercetări privind infracțiunea prev. de art. 24 al.3 din Legea 554/2004.
Tribunalul a constatat că nu este competent a se pronunța asupra plângerii formulată de petenta, întrucât plângerea se adresează procurorului care trebuie să facă cercetări în cauză, să se pronunțe asupra existentei sau inexistenței faptei și eventual să sesizeze instanța prin rechizitoriu, instanța neputând proceda la judecarea cauzei, câtă vreme nu a fost în mod legal sesizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, precizând însă că nu poate formula în scris motive de recurs, deoarece nu a primit copie de pe hotărârea primei instanțe.
Recurenta a formulat plângere penală împotriva conducătorului Comisiei Locale P de Aplicare a Legii 18/1991 pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 24 al.3 din Legea Contenciosului Administrativ 554/2004.
Astfel, în conformitate cu acest text de lege, neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile, pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prev. in art. 24 al.2 din 554/2004, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 2.500 la 10.000 lei.
Textul sus menționat nu prevede vreo condiție specială de punere in mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune, ori de sesizare a instanței, astfel încât se aplică dispozițiile dreptului comun în această materie.
Așadar, punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței se fac nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci prin rechizitoriul procurorului, deoarece infracțiunea pentru care s-a formulat plângere nu prevede un mod de sesizare derogator de la normele generale, așa cum se prevede in cazul infracțiunilor la care face referire art. 279
C.P.P.Față de considerentele expuse, Curtea a observat că hotărârea primei instanțe este legală, deoarece în cauză, recurenta s-a adresat cu plângere penală direct instanței de judecată, fără ca în cauză să se fi efectuat cercetările impuse de lege și fără deci, ca instanța să fie în mod legal sesizată prin rechizitoriul procurorului.
Cum, nelegala sesizare a instanței împiedică verificarea pe fond a temeiniciei acuzației și constituie un motiv de nulitate absolută potrivit art. 197 al.2 Cod procedură penală, în mod corect prima instanță s-a dezinvestit și a trimis plângerea la parchet pentru a se efectua cercetări privind infracțiunea indicată de recurentă, urmând ca ulterior, în raport de rezultatul acestor cercetări să se procedeze, eventual, la sesizarea legală a instanței de judecată.
În motivarea contestației în anulare petenta a criticat două aspecte, primul fiind acela că nu i s-a comunicat sentința de fond nr. 233/20.12.2007 a Tribunalului Buzău ceea ce a împiedicat-o să-și motiveze la rândul său cererea de recurs, iar al doilea acela că instanța de recurs a judecat calea de atac la chiar primul termen acordat în acest sens, deși petenta se afla în imposibilitatea de a se prezenta fiind abia ieșită din spital.
De asemenea, petenta a mai invocat neconstituționalitatea disp. art. 192 alin.2 din Codul d e Procedură penală dar și a disp. art. 360 din același cod.
Pentru acest din urmă motiv, judecata a fost suspendată, fiind reluată numai după pronunțarea Deciziei nr. 206 din 17.02.2009 a Curții Constituționale prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate ale celor două texte de lege mai sus menționate( filele 43-45).
Curtea, analizând contestația în anulare formulată prin prisma dispozițiilor art. 391 și următoarele Cod procedură penală, constată că aceasta este inadmisibilă.
În acest sens, Curtea reține că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație ăn anulare numai în următoarele cazuri: când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f-1, cu privire la care existau probe în dosar; când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași faptă; când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie.
Singurul caz de contestație în anulare pe care l-a învederat petenta, dintre cele enumerate anterior, este acela prev. de art. 386 lit. b Cod procedură penală, caz care însă nu are incidență în speța deoarece petenta nu a dovedit în mod cumulativ că la termenul din data de 20.03.2008 când s-a soluționat recursul domniei sale ar fi fost în imposibilitatea de a se prezenta dar și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Actul aflat în copie xerox la dosarul cauzei la filele 7- bilet de ieșire din spital, datat 17.03.2009- nu poate face dovada unei astfel de împrejurări în condițiile în care este dat cu 3 zile înaintea termenului de judecată.
De asemenea se mai constată că petenta a depus prezenta contestație în anulare în data de 25.04.2008 data poștei, în condițiile în care, potrivit art. 388 alin.1 Cod procedură penală contestația în anulare pentru motivul arătat în art. 386 lit. b Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere (20.03.2008).
Cu alte cuvinte petenta nu a respectat nici termenul de declarare a acestei căi de atac.
Drept urmare, având în vedere caracterul de cale extraordinară de atac a contestației în anulare și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev. de art. 391 alin.2 Cod procedură penală pentru a se dispune admiterea în principiu a contestației, Curtea, în baza art. 391 Cod procedură penală va respinge contestația ca inadmisibilă.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea domiciliată în B, str. - nr.94,.41,.D,.2,.9, jud.B, cu privire la decizia penală 294/20.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.
Obligă recurenta - contestatoare la 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. T/DC
2ex/21.04.2009
f--
jud. / /
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
