Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/2009
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 364/20.11.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care contestatorul depune la dosar note scrise.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de contestație la executare.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale atacate, apreciind că s-a stabilit în mod corect că perioada măsurii obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi dedusă din pedeapsă.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în rejudecare, deducerea din pedeapsă a perioadei de 9 luni în care a fost obligat să nu părăsească localitatea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 364/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 150 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 88 Cod penal, legiuitorul a prevăzut obligația de a scădea din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul executate în stare de reținere și arestare preventivă.
Prin contestația înaintată, contestatorul a solicitat computarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ce a durat timp de 9 luni, din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 482/2005 a Tribunalului Hunedoara, situație care nu este, în prezent, reglementată de dispozițiile Codului penal în vigoare.
Este adevărat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea face parte din rândul măsurilor preventive, alături de reținere și arestare preventivă, așa cum rezultă din prevederile art. 136 Cod procedură penală, însă așa după cum s-a menționat anterior, conform art. 88 Cod penal deducerile operează doar în cazul reținerii și arestării preventive.
Pentru considerentele arătate și întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile art. 461 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal, a fost respinsă contestația la executare înaintată de contestatorul.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs contestatorul.
Recursul a fost declarat în termen.
În susținerea recursului contestatorul recurent a criticat hotărârea susținând că în mod greșit prima instanță nu a computat timpul în care a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, de la 10 aprilie 2004 la 8 decembrie 2004.
Recursul contestatorului este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 461 alin.1 lit. d Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă o cauză de micșorare a pedepsei.
În mod corect prima instanță a reținut că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi computată din pedeapsa închisorii, deoarece această măsură preventivă, deși restrânge dreptul la liberă circulație, nu constituie o privare de libertate, iar dispozițiile art. 88 Cod penal nu au incidență în cauză.
Având în vedere considerentele de mai sus, constatând că nu există o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul condamnatului contestator.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de contestatorul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 364/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./14.01.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Mircea Bădilă
