Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.574/2009
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana
Grefier a
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale numărul 145/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa condamnatului recurent . Se prezintă avocat, apărătorul ales al condamnatului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al condamnatului recurent depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul condamnatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al condamnatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând:
- a se admite contestația la executare astfel cum a fost formulată;
- a se anula mandatul de executare emis la data de 3.11.2008 de Tribunalul Alba prin care a fost pusă în executare decizia penală nr.891/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În susținerea recursului învederează că prin sentința instanței de fond a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 Cod penal. Ulterior prin decizia penală nr.120/A/2007, Curtea de APEL ALBA IULIA a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și a părții civile în sensul aplicării dispozițiilor art.13 Cod penal, menținându-se încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepsei precum și modalitatea de executare a acesteia.
Prin decizia penală 891/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA a casat în parte decizia atacată numai în ce privește încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei, menținând în rest celelalte dispoziții. Întrucât în dispozitivul deciziei de recurs nu s- făcut mențiunea schimbării modalității de executare a pedepsei aceasta trebuie interpretată în favoarea condamnatului.
Mai precizează că Biroul de executări penale din cadrul tribunalului afirmat inițial că nu poate executa hotărârea.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Precizează că reiese cu certitudine din hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la judecarea cauzei în recurs că a fost schimbată modalitatea de executare a pedepsei din pedeapsă neprivativă de libertate în detenție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.145/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul împotriva mandatului de executare nr.19/2007 emis de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin Sp nr. 19/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul și a fost condamnat acesta la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În sarcina celui în cauză s-a reținut că în data de 26.05.2004, pe fondul dușmăniei existente între familiile părții vătămate și inculpatului, aceștia s-au înjurat iar inculpatul a pus mâna pe o piatră și a aruncat-o spre partea vătămată, lovind-o pe aceasta în partea dreaptă a capului. Întrucât lovitura a fost destul de puternică, a produs părții vătămate o pierdere de cunoștință de scurtă durată și totodată căderea acesteia la pământ. La scurt timp partea vătămată însă și-a revenit și s-a urcat în căruță și și-a continuat drumul spre casă iar mai târziu s-a deplasat la Postul de Poliție, reclamând incidentul.
Împotriva acestei soluții au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul și partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 120/A/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis apelurile formulate, a desființat hotărârea atacată sub aspect penal și civil aplicând disp. art. 13 alin. 1 Cod penal la încadrarea juridică a faptei și a majorat cuantumul daunelor morale, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Împotriva deciziei curții de apel au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, inculpatul și partea vătămată.
Prin decizia penală 891/2008 a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, a casat în parte sentința și decizia atacată numai în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și individualizarea judiciară a pedepsei și a rejudecat cauza în aceste limite:
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Au fost respinse recursurile părții civile și inculpatului.
Prin contestația formulată, condamnatul a susținut că instanța de recurs a casat parțial hotărârea atacată, numai în ceea ce privește încadrarea juridică și individualizarea pedepsei, fiind menținută dispoziția privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Condamnatul a arătat că în cauză prezintă relevanță juridică doar dispozitivul deciziei, nu și considerentele, în cadrul cărora instanța de recurs a menționat că se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate de libertate.
Analizând susținerile contestatorului, Tribunalul a reținut că este nefondată contestația dedusă judecății, deoarece din cuprinsul dispozitivului Deciziei penale 891/2008 aar ezultat cu claritate care este modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Mai exact rezultă că instanța supremă a înțeles să aplice contestatorului o pedeapsă executabilă.
Așa cum se arată în literatura de specialitate, prin operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei realizată de instanța de judecată se înțelege atât stabilirea speciei și cuantumului pedepsei cât și modalitatea de executare a acesteia. În aceste condiții se poate observa că instanța de recurs - urmare a condamnării contestatorului pentru o faptă mai gravă - a înțeles să dispună executarea pedepsei în regim de detenție. Opțiunea instanței este cu atât mai evidentă cu cât aplicarea pedepselor accesorii s-a dispus pe durata prev. de art. 71 Cod penal și nu s-a menționat că s-ar suspenda nici pedeapsa principală și nici pedepsele accesorii.
Instanța a reținut în concluzie că mandatul de executare a fost emis pe baza unei interpretări corecte a dispozitivului deciziei penale date în recurs astfel încât nu suntem în privința vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută în sensul art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Având în vedere cele mai sus expuse instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal contestatorul, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de recurs nu a casat cele două hotărâri în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aceasta rămânând cea suspendării condiționate.
Instanța de recurs a dispus în mod definitiv menținerea dispozițiilor date de instanțele inferioare sub aspectul modalității de executare, iar dispozitivul este cel care conține soluția dată, nu considerentele.
S-a apreciat că prin emiterea mandatului de executare au fost încălcate și prevederile art.5 pct.1 lit.a CEDO, motiv pentru care s-a solicitat anularea acestuia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul condamnatului este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.19/2007 emis de Tribunalul Alba la data de 03.11.2008 este conform dispozițiilor sentinței penale nr.19/22.01.2007 a Tribunalului Alba, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.89/12.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- secția penală.
Chiar dacă prin sentința penală nr.19/22.01.2007 a Tribunalului Alba contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, Curtea constată că prin decizia penală nr.891/12.03.2008 a ÎCCJ - Secția penală, ca urmare a admiterii recursului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 al.2 Cod penal și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. teza a II a și lit.b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal.
Susținerile inculpatului, în sensul că, prin sintagma menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, instanța de recurs a menținut implicit și suspendarea condiționată a executării pedepsei nu pot fi primite.
Astfel, pe de o parte, art.81 al.1 lit.a Cod penal interzice acordarea beneficiului suspendării condiționate în situația pedepselor mai mari de 3 ani închisoare, iar pe de altă parte, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit. teza a II a lit.b Cod penal, fără a se dispune cu privire la suspendarea executării acestora, deși aceasta ar fi fost obligatorie, potrivit art.71 al.5 Cod penal, în situația suspendării condiționate a executării pedepsei.
Mai mult, în considerentele deciziei - parte integrantă a hotărârii - instanța de recurs reține că aplicarea unei pedepse înregim de privare de libertateeste aptă să atingă scopul preventiv și educativ al acesteia.
Este adevărat că ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii, însă acesta trebuie interpretat în acord cu considerentele care au stat la baza celor dispuse.
Pentru toate motivele expuse, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Albaa respins contestația la executare formulată de condamnatul împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.19/2007, criticile aduse de recurent fiind neîntemeiate.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 145/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 325 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 25 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
a
Red.
Dact. 2 ex 3.11.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
