Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 677/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 677
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 464 din data de 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. - apărătorul ales pentru inculpații recurenți și G, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații și G, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecarea apelului. Prin decizia penală nr. 112/16.02.2006 a Curții de APEL IAȘI, cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru completarea probatoriului și clarificarea situației inculpatului, care a susținut în permanență că nu a participat la comiterea faptei la acea dată fiind plecat la S. La termenul din 25.09.2007 inculpatul Gas olicitat proba testimonială cu doi martori, dar cererea sa a fost respinsă de instanță.
Dacă instanța nu va primi acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să constate că inculpații nu se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor, urmând a fi achitați conform srt. 11 pct.2 lit. rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În subsidiar, chiar dacă instanța va reține vinovăția inculpaților, solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepselor aplicate și suspendarea executării sub supraveghere conform a disp. art. 861al.2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că decizia recurată este legală și temeinică, față de situația de fapt reținută.Astfel inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și vătămare corporală, constând în aceea că în noaptea de 24/25.10.2002 s-au deplasat, cu un autoturism, la locuința părții vătămate, din loc., căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu sabia, după care au introdus-o cu forța în autoturism și au transportat - o la I. Pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare au fost corect individualizate, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1651/01.04.2003 a hotărât condamnarea inculpaților, și G la pedepsele de câte: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a" Cod penal; - 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani și 6 luni închisoare, sporite cu câte 6 luni închisoare, urmând ca aceștia să execute în total 6 ani închisoare.
S-au aplicat inculpaților disp. art. 64 și 71 Cod penal. S-au respins pretențiile civile părții vătămate, ca tardiv formulate. Inculpații au fost obligați la despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență I și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 39/P/2002 și înregistrat sub nr. 6112/2002 s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin.2, 192 alin.2 și 181 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal și disjungerea cauzei cu privire la. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 395/P/2002 la data de 10.06.2002 și înregistrat sub nr. 17496/2002 s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 2, 192 alin.2 și 181 Cod penal. La data 24.09.2002, prin încheiere, în baza art. 34, 35 Cod procedură penală s- dispus reunirea celor două cauze.
S- reținut în sarcina inculpaților că, în noaptea de 24/25.10.2000 au intrat fără drept în locuința părții vătămate și au lovit-o, cauzându- leziuni vindecabile în 30 - 35 zile îngrijiri medicale și au transportat- fără consimțământ în municipiul
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
În fapt,
locuiește în comuna, județul și se învecinează la nord cu, tatăl celor 3 inculpați, nefiind rudă cu aceștia. Între partea vătămată și unul dintre frații inculpaților avut loc un conflict, la începutul lunii octombrie 2000, partea vătămată fiind agresorul.
La data de 20.10.2000 a decedat, un frate al inculpaților, ce locuia în I, str. - -, la înmormântarea acestuia din data de 24.10.2000 participând toată familia inclusiv, și Cunoscând faptul că, fratele lor fusese lovit de partea vătămată și după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpați, în noaptea de 24/25.10.2000 au plecat din I spre comuna cu un autoturism "Cielo" - taxi condus de o persoană rămasă neidentificată.
În comuna autoturismul fost oprit în fața locuinței părții vătămate, iar cei trei inculpați au coborât, având asupra lor bîte și săbii și au pătruns, fără drept în curtea și domiciliul acestuia din urmă.
În timp ce învinuitul blocat ușa de acces unei camere unde se aflau părinții părții vătămate, folosind, ceilalți doi au pătruns în camera lui . În încăpere se afla și concubina părții vătămate, .
Cei trei inculpați l-au introdus cu forța în autoturismul "Cielo" pe.
Martorii (tatăl părții vătămate) și au observat acest incident. Când au ajuns în afara localității, inculpații au oprit autoturismul și au lovit partea vătămată cu bîtele și sabia peste corp. Ajunși în I, partea vătămată, fost transportată de către învinuiți într-un imobil situat pe strada 14.
În locuință se aflau părinții inculpaților și.
După ce inculpații i-au mai aplicat câteva lovituri părții vătămate, văzând că aceasta sângerează foarte tare, au îmbrăcat- cu niște haine aparținând lui și au transportat victima la Spitalul "Sf. " de la Spitalul "Sf. " fost transportat la Spitalul Clinic de Urgențe
Partea vătămată necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, ea prezentând fractură olacran drept cu deplasare, echimoze marker și plagă contuză. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente și cădere.
de pe fața - dorsală a hemitoracelui și în lomba dreaptă reproduc pe tegument forma exactă profilului laturii de sabie "".
Audiați fiind, inculpații au avut atitudini procesuale diferite și nesincere.
Astfel, recunoscut fapta, dar a susținut că săvârșit-o singur. Ceilalți doi au negat că ar fi participat la săvârșirea faptelor arătând că se aflau în alte părți la acel moment. afirmat că în acea seară era acasă împreună cu concubina sa, iar declarat că era la unde locuia și avea ocupație. Afirmațiile celor doi inculpați nu sunt conforme cu realitatea, fiind contrazise de toate declarațiile martorilor audiați în cauză.
Relevante sunt îndeosebi declarațiile tatălui inculpaților, date în ambele faze procesuale și, sora inculpaților cei doi menționând expres numele celor 3 inculpați care l-au adus pe partea vătămată la. Nici martorul propus în apărare de nu putut confirma declarațiile acestui inculpat, care, în perioada în care s-au petrecut evenimentele stat câteva zile în
Situația de fapt astfel cum fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu - plângerea și declarațiile părții vătămate date în ambele faze procesuale.
- declarațiile martorilor, (ultimul audiat doar în fața judecății);
- proces-verbal de conducere; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de confruntare; adresă Spitalul de Urgențe I; certificatul medico-legal nr. 3099/14.11.2000;
- declarațiile de recunoaștere inculpatului ;
- alte acte încheiate în cauză, toate făcând pe deplin dovada vinovăției tuturor inculpaților sub forma intenției directe;
În drept:
Fapta inculpaților, și care, în noaptea de 24/25.10.2000 au intrat fără drept în locuința părții vătămate, pe care l-au agresat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "violare de domiciliu"prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal.
Fapta celor trei inculpați care în noaptea de 24/25.10.2000 l-au luat din locuința sa pe și l-au transportat cu forța, lovindu-l, fără consimțământ, în mod ilegal, din comuna în municipiul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal" prev. și ped. de art. 189 alin.2 Cod penal.
Faptele celor 3 inculpați care, în împrejurările arătate mai sus, l-au lovit pe cu bâtele și sabie peste corp cauzându- leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. Cod penal.
În cazul ultimei infracțiuni, instanța, în baza art. 334 Cod procedură penală procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, constatându-se că, în cauză, trebuie reținută circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. Cod penal, fapta fiind comisă de 3 persoane împreună.
Inculpații au săvârșit faptele în condiții de concurs real, conform art. 33 lit. Cod penal înainte de fi fost condamnați definitiv pentru vreuna din ele.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpații vor fi condamnați.
La individualizarea judiciară pedepselor și modalității de executare acestora, instanța față de criteriile generale, prescrise de art. 72 Cod penal, va avea în vedere atât dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de partea specială, pentru infracțiunile prev. de art. 189 alin.2 și 192 al.2 aplicându-se legea penală mai favorabilă, respectiv codul penal anterior modificărilor aduse prin Legea 169/2002, care prevede pedepse mai mici, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpați relevat de împrejurările în care au avut loc - noaptea, de 3 persoane împreună, înarmate cu bîte și săbii pe care le-au folosit, și urmările produse - atingerea integrității fizice gravă și lipsirea de libertate părții vătămate, cât și persoanele inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut atitudine procesuală nesinceră de nerecunoaștere faptelor, iar și sunt fără ocupație.
Față de cele expuse, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială celor 3 inculpați se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minim, ce vor fi contopite conform art. 34 lit. b Cod penal, urmând ca, față de gravitatea faptelor, întrucât pedeapsa cea mai grea nu este îndestulătoare, să fie aplicat tuturor un spor.
Pedeapsa închisorii va fi executată conform naturii ei, inculpaților urmând le fi aplicată pedeapsa accesorie interzicerii exercițiului tuturor drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Față de constituirile de părți civile ale părții vătămate și Spitalul Clinic de Urgențe I, instanța constată următoarele:
Audiat de către instanță la data de 09.04.2002 declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. Însă, la termenul din 21.05.2002 revenit, arătând că dorește să se constituie parte civilă, iar în același termen inculpații, prin apărător, s-au opus pretențiilor solicitate. Față de cele arătate întrucât conform art. 15 Cod procedură penală constituirea de parte civilă se poate face până cel mai târziu la citirea actului de sesizare în fața instanței de judecată, constituire ulterioară putându-se face doar dacă inculpații nu se opun, instanța va dispune în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală respingerea acțiunii civile părții vătămate astfel cum fost formulată la data de 21.05.2002.
Întrucât între fapta inculpaților, și G, leziunile produse părții vătămate și internarea acestuia în Spitalul Clinic de Urgențe există legătură de cauzalitate, instanța va dispune, în conformitate cu art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 106 din OUG 150/2002 obligarea în solidar inculpaților către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe la plata sumei de 5.756.172 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel inculpații, G și.
În apelul său arătat că nici partea vătămată, nici inculpații și G, dar nici martora nu îl indică pe el ca fiind participant la incidentul din noaptea de 24/25.10.2000, astfel că solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală.
Inculpații și au solicitat redozarea pedepselor aplicate de prima instanță, arătând că au săvârșit faptele pe fondul unei tulburări create de partea vătămată care la 22.10.2000 lovit pe un frate al lor, provocându- acestuia leziuni ce au necesitat 33-34 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 427/22.04.2004 Tribunalul Iași admis apelurile declarate de cei trei inculpați și desființat în parte sentința apelată, în sensul că constatat grațiate pedepsele aplicate acestora pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat la pedeapsa cea mai grea.
Prin decizia penală nr. 112/16.02.2006 Curtea de APEL IAȘI dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Iași, pentru fi ascultați partea vătămată și martorii, și.
În rejudecare, Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 464/12 oct. 2007 admis apelurile declarate de inculpații, și G, a desființat în parte în latură penală sentința penală 1651/1.04.2003 a Judecătoriei Iași și rejudecând a desființat pedepsele rezultante de câte 6 ani închisoare în pedepsele componente; a înlăturat sporul de 6 luni închisoare; a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a" Cod penal și s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 7 din Legea 543/2002; S-au contopit celelalte pedepse stabilite pentru fiecare inculpat în pedeapsa cea mai grea. S-au aplicat inculpaților prevederile art. 64 lit. "a, b" și art. 71 Cod penal. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță apreciat temeinic mijloacele de probă administrate în cauză stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpaților G, și în săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, vătămare corporală și lipsire de libertate.
Participarea la săvârșirea acestor infracțiuni în noaptea de 24/25.10.2000 fost dovedită de declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, (fostă ), din coroborarea cărora rezultă că în noaptea de 24/25.10.2000 cei trei inculpați au pătruns fără drept în locuința părții vătămate, pe care împotriva voinței sale au scos- din casă, au urcat- într- mașină cu care s-au deplasat în municipiul
Pe drumul dintre comuna și municipiul I, cei trei inculpați l-au coborât pe din mașină și împreună l-au lovit cu pumnii și picioarele, inculpatul lovindu- și cu sabie pe care o avea asupra sa. Apoi partea vătămată fost urcată din nou în mașină și transportată în municipiul I, la locuința unui frate al inculpaților, unde se afla tatăl acestora,.
Aici, potrivit declarației dată în cursul urmăririi penale de martorul, cărei imposibilitate de audiere fost constatată de instanța de apel, partea vătămată fost adusă doar de inculpații și G, care au schimbat pe partea vătămată de haine și au dus-o la spital.
Săvârșirea de către toți cei trei inculpați a infracțiunii de violare de domiciliu este dovedită de declarația părți vătămate, de mărturiile soției sale (fostă ) și tatălui său,. Aceștia au relatat că cei trei inculpați au pătruns în locuința lor în noaptea de 24/25.10.2000, în jurul orei 2.00, în timp ce dormeau, l-au forțat pe să iasă din casă și l-au urcat într- mașină.
Împrejurarea că, după ce au urcat pe partea vătămată în mașină și au transportat- astfel până într-un loc în care toți cei trei inculpați au lovit- este dovedită de coroborarea declarației părții vătămate cu probă științifică, certificatul medico-legal nr. 3099/14.11.2000 emis de Institutul de Medicină Legală
Faptul că la câteva ore după ce în plină noapte, a fost ridicată din casă și silită să se deplaseze cu un autoturism în municipiul I, partea vătămată a fost internată în spitalul Clinic de Urgențe cu diagnosticul ", fractură olecran dr. cu deplasare și cu leziuni de părți moi tip II, contuzie toraco lombară", precum și faptul că partea vătămată fost condusă la spital de inculpații și G după ce, în prealabil, aceștia i-au schimbat hainele, formează convingerea instanței că partea vătămată fost lovită în acea noapte de toți cei trei inculpați care au ridicat- din locuință.
Împrejurarea că partea vătămată fost dusă la locuința din fratelui inculpaților doar de și G, nu înseamnă că, la săvârșirea infracțiunilor nu participat și. Infracțiunile de violare de domiciliu, lipsire de libertate și vătămare corporală s-au consumat înainte de momentul ajungerii în locuința fratelui inculpaților, iar participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor fost dovedită de mijloacele de probă amintite.
Inculpatul s-a apărat susținând că nu participat la săvârșirea infracțiunilor, deoarece în noaptea respectivă se afla în Apărarea sa nu fost confirmată de martorul (fila 103 - dosar primă instanță), care nu declarat că în noaptea de 24/25.10.2000 se afla în S, ci relatat doar că acesta a stat în timp de 2-3 zile în perioada în care fost înmormântat un frate al său. Apărarea inculpatului G este infirmată de martorii, și chiar de tatăl său,.
Toate mijloacele de probă indicate mai sus se coroborează cu privire la împrejurările esențiale cauzei, astfel că orice nepotriviri referitoare la aspecte care nu au importanță în ceea ce privește stabilirea adevărului și justa soluționare cauzei (cum ar fi marca și culoarea mașinii în care fost urcată cu forța partea vătămată) nu pot conduce la concluzia că mijloacele de probă care dovedesc vinovăția inculpaților nu sunt credibile. Asemenea nepotriviri sunt justificate de emoțiile puternice prin care au trecut partea vătămată și martorii, de faptul că evenimentele s-au petrecut noaptea, dar și de timpul scurs între data săvârșirii infracțiunilor și data administrării mijloacelor de probă în fața instanței de apel (6 ani).
Așa fiind, tribunalul constată că just a procedat prima instanță condamnând pe toți cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181, art. 189 al. 2 și art. 192 al. 2 Cod penal.
Solicitarea inculpaților și de schimbare încadrării juridice din art. 189 al.2 Cod penal în art. 181 Cod penal nu poate fi primită, deoarece lipsirea de libertate nu poate fi absorbită de infracțiunea de vătămare corporală, cele două infracțiuni fiind săvârșite prin acte materiale autonome, aflându-se astfel în concurs real.
În mod legal și temeinic apreciat prima instanță că, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, gradul relativ ridicat de pericol social, urmările produse, conduita procesuală nesinceră inculpaților, formarea unor noi atitudini ale inculpaților față de valorile sociale ocrotite de norma penală se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu executare acestora în regim de detenție.
Prima instanță nu reținut și nici nu trebuia să rețină în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă provocării. Inculpații și au arătat în dezbaterile din apel că au acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de agresiunea exercitată de partea vătămată în 22.10.2000 asupra unui frate al lor. În speță nu s-a dovedit că agresiunea fratelui lor de către, provocat inculpaților o puternică tulburare sau emoție și, chiar dacă ar fi fost așa, timpul scurs între actul provocator (22.10.2000) și riposta inculpaților (noaptea de 24/25.10.2000) dus la pierderea din intensitate revoltei și mâniei cauzate de actul provocator.
Prima instanță ar fi trebuit să constate că pedepsele aplicate celor trei inculpați pentru infracțiunea de vătămare corporală sunt grațiate integral și condiționat în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, fiind săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește pedepsele accesorii privind interzicerea pe perioada executării pedepselor principale tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, Tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a aplicat inculpaților aceste pedepse automat și absolut, ca urmare condamnării lor la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Tribunalul consideră că interzicerea exercitării drepturilor părintești și a dreptului de fi tutore sau curator nu se justifică în cauză în raport cu natura infracțiunilor pentru care s- angajat răspunderea penală inculpaților, condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, lipsire de libertate în mod ilegal și violare de domiciliu fiind independentă de aspecte legate de autoritatea părintească. De asemenea, Tribunalul apreciază că nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. Cod penal, deoarece în săvârșirea infracțiunilor inculpații nu s-au folosit de nici funcție ori profesie.
Pentru aceste motive, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpați și va desființa în parte, în latură penală, sentința penală nr. 1651/01.04.2003 a Judecătoriei Iași.
În rejudecare, tribunalul va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților, va constata grațiate în întregime și condiționat pedepsele de 2 ani închisoare la care au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În temeiul art. 33 lit. și 34 lit. Cod penal va contopi pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, aplicând inculpaților pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare al cărui cuantum este apreciat de tribunal ca fiind suficient pentru formarea unei noi atitudini inculpaților față de valorile sociale ocrotite de norma penală, astfel că nu va mai aplica sporul de 6 luni închisoare stabilit de prima instanță pe lângă pedeapsa rezultantă.
În temeiul art. 71 Cod penal, va interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpații G și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea recursurilor inculpații arată că sunt nevinovați și solicită achitarea pentru faptele reținute greșit în sarcina lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
De asemenea, arată inculpații că instanța de apel nu s-a conformat deciziei curții de trimitere spre rejudecare și nu a administrat toate probele necesare pentru clarificarea situației inculpatului care nu a participat la comiterea faptei, impunându-se retrimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
În subsidiar, inculpații solicită redozarea pedepselor aplicate și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 ind. 1 al. 2 Cod procedură penală.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond și de apel au reținut că inculpații, și G au comis câte o infracțiune de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a" Cod penal; o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal și o infracțiune de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, toate împotriva părții vătămate.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate, fiind respectate întocmai dispozițiile date prin decizia de trimitere spre rejudecare.
În noaptea de 24 spre 25 octombrie 2000 cei trei inculpați au pătruns fără drept în locuința părții vătămate și împotriva voinței sale au scos-o din casă, au urcat-o într-o mașină cu care s-au deplasat în municipiul
Pe drum, cei trei au oprit mașina, au coborât vătămatul din mașină și l-au lovit cu pumnii și picioarele iar inculpatul G l-a lovit și cu o sabie pe care o avea asupra sa. După acest incident inculpații au urcat victima în mașină și au dus-o la locuința unui frate al lor, au schimbat-o de haine și apoi au dus-o la spital.
Din toate probele administrate rezultă fără dubiu participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, cum corect au reținut instanța de fond și de apel.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond și de apel care au ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori primari însă au avut o atitudine procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând faptele și neprezentându-se în fața instanței la termenele de judecată neimpunându-se în cauză reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și reducerea pedepselor.
Instanța de apel a apreciat temeinic în cauză, că scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul inculpaților și fără aplicarea unui spor de pedeapsă, la pedeapsa rezultantă stabilită în urma contopirii pedepselor executabile și nu a mai aplicat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
Față de natura infracțiunilor comise de inculpați, gradul ridicat de pericol social al acestora și atitudinea manifestată de inculpați în cauză, precum și cuantumul pedepselor stabilite, singura modalitate de executare a pedepsei de către inculpați este în regim de detenție, în vederea formării unei atitudini corecte a acestora față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nue xistă motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 464/12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 464 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.01.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
