Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 680
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " contestație la executare", promovat de condamnatul recurent ( fiul lui și, născut la data de 25.03.1972), deținut în penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr.480 din data de 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat ( ce substituie la acest termen de judecată pe av. apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că la termenul anterior cauza a fost amânată la solicitarea condamnatului în vederea studierii dosarului la arhiva instanței, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Condamnatul recurent, solicitând a i se da cuvântul, învederează instanței că la termenul de arhivă acordat, respectiv 08.10.2009, apărătorul desemnat din oficiu, respectiv nu s-a prezentat, nefiindu-i dat dosarul spre consultare de către arhivă.
Solicită instanței acordarea unui nou termen de arhivă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, se opune acordării unui nou termen de arhivă.
Curtea, consultându-se, respinge cererea cu privire la acordarea unui nou termen de arhivă formulată de condamnatul recurent, întrucât în conținutul cauzei nu se regăsește nici un înscris depus ulterior în faza judecății recursului, toate înscrisurile fiind depuse cu prilejul judecății pe fond.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru condamnatul recurent, având cuvântul, susține că motivul de recurs prevăzut de art. 461 alin.1 lit.c Cod procedură penală, invocat de condamnat este întemeiat, motiv pentru care pune concluzii de admitere a recursului.
Apreciază apărarea că instanța de fond a greșit atunci când a dispus anularea doar în parte a mandatului de executare a pedepsei închisorii. Susține apărarea că hotărârea prin care a fost condamnat nu era definitivă la momentul în care s-a pus în executare mandatul de arestare față de condamnat. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a se menține sentința pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul Iași prin sentința pronunțată a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe marginea formelor de executare inițiate în baza sentinței penale nr.323 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași, conform sentinței recurată.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași și, rejudecând cauza, să se dispună anularea totală a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 480 din 24 iulie 2009 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Admite contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 25.03.1972 în comuna, județul I, domiciliat în comuna, județul I, CNP -, deținut în Penitenciarul Iași și, în consecință:
În temeiul art. 461 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală dispune anularea în parte a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 401/2007 din 04.06.2007 emis de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza sentinței penale nr. 323 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași, sub aspectul mențiunilor referitoare la data și modul rămânerii definitive a sentinței de condamnare, precum și la perioadele deduse din pedeapsă.
Constată că sentința penală nr. 323 din data de 14 mai 2007 Tribunalului Iașia devenit definitivă la data de 4 decembrie 2007, prin decizia penală nr. 5787 din data de 04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală.
Deduce din pedeapsă și perioada executată de către condamnat din data de 9 iunie 2007 la zi și în continuare până la expirarea pedepsei.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni pe marginea formelor de executare inițiate în baza sentinței penale nr. 323 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași, conform prezentei sentințe.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 de lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (delegația Baroului I nr. 4316/2009), se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
1. Prin sentința penală nr. 677/21.09.2004 a Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea la data de 11/12.01.2003 a infracțiunii de omor calificat asupra victimei, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția din data de 13.01.2003 la zi.
Prin decizia penală nr. 186/10.05.2005 a Curții de Apel Iașia fost respins ca nefondat apelul declarat de, însă, prin decizia penală nr. 5560/03.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul inculpatului, dispunându-se rejudecarea cauzei de către prima instanță; a fost revocată măsura arestării preventive, astfel că la data de 03.10.2005 inculpatul a fost pus în libertate.
2. În al doilea ciclu procesual, în rejudecare, prin sentința penală nr. 323/14.05.2007 a Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea la data de 11/12.01.2003 a infracțiunii de omor calificat asupra victimei, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția din data de 13.01.2003 la 03.10.2005.
Inculpatul a lipsit de la dezbateri, astfel că minuta i-a fost comunicată.
După comunicarea dispozitivului inculpatul a declarat apel (în termen) pe care l-a înregistrat la Curtea de Apel Iași, contrar prevederilor art. 367 alin. 1 Cod procedură penală, situație în care declarația de apel a fost restituită, cu mențiunea de a fi depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Nefiind înregistrat nici un apel în termenul legal, Tribunalul Iașia emis la data de 04.06.2007 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 401/2007, în care s-a menționat faptul că sentința penală nr. 323/14.05.2007, de condamnare la pedeapsa de 18 ani și 6 luni închisoare, a rămas definitivă prin neapelare.
La data de 09.06.2007 numitul a fost arestat în baza mandatului nr. 401/2007 emis de Tribunalul Iași.
3. În cadrul dezbaterilor care au avut loc în data de 27.09.2007, în prezența inculpatului, care era deja arestat în baza mandatului nr. 401/2007 emis de Tribunalul Iași, Curtea de Apel a analizat excepția tardivității, ridicată din oficiu, dar a considerat că apelul dedus judecății fusese declarat în termen, astfel că a pronunțat o decizie de fond. Ca atare, prin decizia penală nr. 155/27.09.2007 a Curții de Apel Iași, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar chestiunea privării de libertate a apelantului nu a fost examinată.
4. Prin decizia penală nr. 5787/04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de respingere ca nefondat a recursul declarat de inculpatul, a fost tranșată în mod definitiv chestiunea de fond a vinovăției. Prin aceeași decizie, Înalta Curtea dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului atât timpul arestării preventive de la 13.01.2003 la 03.10.2005, cât și de la 09.06.2007 la zi (04.12.2007).
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că prezenta contestație la executare este întemeiată, în parte, din următoarele considerente:
Situația reclamată de către contestator nu poate fi dezlegată în cuprinsul art. 461 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală.
Este evident că în prezent, deci după data de 4 decembrie 2007, când s-a pronunțat decizia definitivă nr. 5787/2007, condamnatul nu mai poate invoca faptul că execută o pedeapsă aplicată în baza unei hotărâri nedefinitive. Această chestiune, pendinte fondului cauzei, ar fi trebuit rezolvată în cursul judecății, în căile ordinare de atac, de către instanțele de control judiciar, singurele în măsură să găsească remediile juridice corespunzătoare situației particulare a inculpatului. Prin urmare, această instanță nu are căderea să statueze retroactiv și pe calea contestației la executare, asupra unor împrejurări intrate în autoritate de lucru judecat.
II. Situația reclamată de contestator nu își poate găsi rezolvarea nici în condițiile art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, întrucât executarea în prezent a hotărârii de condamnare nu este împiedicată de nici un incident de natura celor enumerate în acest text de lege.
III. Pe de altă parte, este indubitabil că mandatul în ființă, nr. 401/2007, emis de Tribunalul Iași la data de 04.06.2007, nu reflectă fidel o realitate juridică, consfințită prin pronunțarea celor două decizii din apel și recurs (pct. 3 și 4).
Această lipsă de corespondență, între adevărul judiciar și formele de executare, trebuie și poate fi îndreptată, iar singura cale este cea oferită de dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, în teza nelămuririi cu privire la hotărârea care se execută.
Așa fiind, apreciind că este necesară punerea de acord a mandatului de executare - ca act subsecvent hotărârii de condamnare - cu însăși hotărârea din care emană, tribunalul a admis contestația la executare formulată de condamnatul.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală s-a dispus anularea în parte a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 401/2007 din 04.06.2007 emis de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza sentinței penale nr. 323 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași,sub aspectul mențiunilor referitoare la data și modul rămânerii definitive a sentinței de condamnare, precum și la perioadele deduse din pedeapsă. Practic, mandatul va fi corectat prin înlăturarea mențiunilor privitoare la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 323 din 14 mai 2007 "prin neapelare", și înscrierea mențiunilor corecte referitoare la parcurgerea căilor ordinare de atac: respingerea ca nefondat a apelului prin decizia penală nr. 155 din data de 27.09.2007 a Curții de Apel Iași, respectiv respingerea ca nefondat a recursului prin decizia penală nr. 5787 din data de 04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 416-417 Cod procedură penală, s-a luat act de faptul că, data corectă la care hotărârea primei instanțe - sentința penală nr. 323 din data de 14 mai 2007 Tribunalului Iași - a rămas definitivă, este data de4 decembrie 2007, prin decizia penală nr. 5787 din data de 04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală.
S-a dat eficiență și celorlalte dispoziții din decizia penală nr. 5787 din data de 04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la deduceri, care nu se regăsesc ca atare în mandat, în sensul întregirii formelor de executare cu dispoziția de deducere suplimentară din pedeapsă și a perioadei executate de către condamnat din data de 9 iunie 2007 la zi și în continuare până la expirarea pedepsei.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe marginea formelor de executare inițiate în baza sentinței penale nr. 323 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași, conform prezentei sentințe.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 de lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (delegația Baroului I nr. 4316/2009), s-a plătit din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
În termen legal hotărârea primei instanțe a fost recurată de con damnatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că soluția de anulare în parte a mandatului de executare a pedepsei închisorii este greșită, împrejurarea că la data la care acest mandat a fost pus în executare hotărârea de condamnare nu era definitivă impunea anularea în totalitate a mandatului.
Curtea, verificând sentința recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Prin contestația formulată, condamnatul a invocat faptul că la data emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 401/2007-4.06.2007 - hotărârea de condamnare - sentința penală nr. 323 din 14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași nu era definitivă.
Procedând la soluționarea contestației în raport de motivul invocat în cererea condamnatului, prima instanță a apreciat în mod corect că se încadrează în cazul prev. de dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. "c" Cod procedură penală, în ipoteza nelămuririi cu privire la hotărârea care se execută.
Înscrierea în mandatul de executare a pedepsei închisorii a mențiunilor referitoare la data și modul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, precum și la perioadele deduse din pedeapsă constituie motiv de contestație la executare pe considerentul existenței unei nelămuriri în sensul dispozițiilor legale menționate.
În raport de această situație constatată, prima instanță a dispus în mod corect anularea în parte a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis față de condamnatul sub aspectul mențiunilor referitoare la data și modul rămânerii definitive a sentinței penale nr. 312 din 14 mai 2007 Tribunalului Iași și a deducerii din pedeapsă a perioadei executate, din data de 9 iunie 2007 la zi și în continuare până la expirarea pedepsei.
Solicitarea contestatorului privind anularea în totalitate a mandatului de executare a pedepsei închisorii determinată de punerea în executare a unei hotărâri nedefinitive - reiterată prin recursul declarat - nu poate fi primită în condițiile în care de la data pronunțării Deciziei nr. 5787 din 4.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa este definitivă, nefiind incidente dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul promovat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 480 din 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE NOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.480 din 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
