Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 878/

Ședința publică din 17 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 361/PI din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul recurent, în stare de arest, asistată de avocat ales din cadrul Baroului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al contestatorului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială, iar contestatorul-recurent depune la dosar un memoriu însoțit de decizia penală nr. 447 din 11.07.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia penală nr. 185/A din 10.05.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, minuta deciziei penale nr. 185/A și bilet de liberare nr. 10722 din 24.07.2006 privind pe condamnat, toate în xerocopie.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al contestatorului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună întreruperea executării pedepsei, arătând că recurentul nu a fost citat din - Germania, prin urmare nu a fost legal citat.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 461 Cpp.

Contestatorul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate, întrucât nu a încălcat nici o lege.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361/PI/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza prevederilor art. 460 alin. 4, raportat la prevederile art. 461 lit. d a C.P.P. fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 23.04.2009, condamnatul a contestat executarea pedepsei de 15 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 243/10.09.2003 pronunțată de Tribunalul Arad.

În motivarea contestației, contestatorul arătat că în anul 2006, prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nr.185/A/2006, deci în timpul executării pedepsei, i-a fost întreruptă executarea pedepsei până la momentul însănătoșirii sale.

Contestatorul a mai arătat că anul acesta a revenit în România, a fost luat de pe stradă și reîncarcerat, fără ca să existe o dispoziție de reîncarcerare sau să fie cumva anunțat că trebuie să se întoarcă pentru a executa pedeapsa, deși în cuprinsul deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA nu rezultă data la care trebuie să revină în penitenciar pentru executarea pedepsei, astfel că, în opinia sa ar fi trebuit să se examineze starea de sănătate și a se stabili dacă aceasta s-a îmbunătățit sau nu. Întrucât acest lucru nu s-a făcut, condamnatul a apreciat că reîncarcerarea sa s-a făcut în mod abuziv, fără a exista o nouă dispoziție în acest sens sau un nou mandat de executare a pedepsei.

În probațiune, prima instanță a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.7796/2002 al Tribunalului Arad.

Examinând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr.243/10.09.2003 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin nr.76/A/03.03.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, numitul - a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare în urma contopirii unei pedepse de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.176 lit.d Cod Penal, cu o pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și Cod Penal cu o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.279 alin.3 lit.a

Cod Penal

S-a reținut că executarea pedepsei a început la data de 27.07.2002, dar în cursul executării, prin nr.147/PI/01.03.2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nr.4447/11.07.2006 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, a fost admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, instanța dispunând întreruperea executării pedepsei pe motive medicale. În consecință, numitul a fost pus în libertate la data de 24.07.2006. De la data liberării din penitenciar, condamnatul nu s-a mai prezentat la instanța de executare pentru a fi verificată starea sa de sănătate, astfel că instanța de executare a solicitat organelor de poliție luarea măsurilor necesare pentru reîncarcerarea condamnatului, acesta fiind depistat pe raza municipiului T la data de 12.02.2009 și reîncarcerat la aceeași dată în Penitenciarul Timișoara.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.457 alin.2¹raportat C.P.P. la art.454 alin.2 C.P.P. în cazul în care s-a dispus întreruperea executării pedepsei fără a fi stabilit vreun termen de întrerupere, judecătorul delegat al instanței de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat întreruperea executării, iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru aducerea mandatului de executare la îndeplinire.

Ținând seama de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că instanța de executare, în speță Tribunalul Arad, și-a executat obligațiile ce-i reveneau. De la data liberării sale din penitenciar, condamnatul, deși a fost citat în repetate rânduri pentru a se prezenta în fața judecătorului delegat (26.01.2007, 16.02.2007, 02.09.2008, 10.10.2008, 12.12.2008) nu s-a conformat acestei obligații.

Deși condamnatul a susținut că nu a fost legal citat întrucât locuia în Germania, Tribunalul Timișa constatat că aceste apărări sunt nefondate. Astfel, s-a reținut că la data de 18.04.2007 condamnatul a depus la dosar o cerere prin care arăta că domiciliul său se află în T, Bv. nr.38,.1,.3. De asemenea, s-a observat de prima instanță faptul că ulterior depunerii acestei adrese pentru zilele de 02.09.2008, 10.10.2008 și 12.12.2008 condamnatul a fost citat de instanța de executare la aceste adrese fără ca Tribunalul Arad să primească vreun răspuns.

De asemenea, prima instanță a reținut că numitul a mai precizat că el locuiește în Germania, unde nu a fost legal citat. Nici această susținere nu este confirmată, în opinia tribunalului, de probatoriul administrat în cauză. Astfel, așa cum s-a reținut din procesul verbal încheiat la data de 12.12.2008 de Tribunalul Arad, la data respectivă s-a prezentat în fața judecătorului delegat mandatarul condamnatului ( ) care a învederat instanței de executare faptul că numitul a părăsit România la data de 05.11.2008. În consecință, prima instanță a constatat că numitul avea cunoștință de împrejurarea că a fost citat pentru zilele de 02.09.2008 și 10.10.2008 la Tribunalul Arad, fără însă a se conforma obligației de a se prezenta pentru verificarea stării sale de sănătate.

După cum s-a arătat deja, judecătorul delegat al instanței de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat întreruperea executării. Or, în prezenta cauză, conformându-se acestei obligații și constatând că persoana condamnată nu s-a prezentat niciodată la instanța de executare și a trimis, prin mandatar, mai multe acte medicale din care rezultă aceeași situație medicală avută în vedere și în momentul întreruperii executării pedepsei, condamnatul neefectuând nici un demers pentru a se supune intervenției chirurgicale în vederea căreia i s-a întrerupt executarea pedepsei, s-a apreciat de către tribunal că în mod corect instanța de executare, la data de 05.02.2009, după aproximativ 3 ani de la data întreruperii executării pedepsei, a luat măsuri pentru executarea mandatului.

Raportându-se la prevederile art.454 alin.2 C.P.P. Tribunalul Timișa apreciat că în cauză nu era necesară emiterea unui nou mandat de executare, dispozițiile legale amintite stabilind că în situația în care a fost deja emis un mandat de executare, judecătorul delegat ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire.

Prima instanță a înlăturat și apărările condamnatului potrivit cărora, în lipsa unei dispoziții exprese a instanței, nu îi revenea nici o obligație pe durata întreruperii executării pedepsei. Reținându-se că întreruperea executării pedepsei a fost dispusă în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale într-o clinică de urologie, s-a apreciat că, în consecință, condamnatul avea obligația să se supună acestei intervenții. În condițiile în care nu a respectat această obligație și timp de 3 ani nu s-a supus acestei intervenții, deși afirma că este urgentă, Tribunalul Timișa constatat că, în mod corect, instanța de executare a apreciat că împrejurările care au determinat întreruperea executării nu mai subzistă, luând măsuri pentru aducerea la îndeplinire a mandatului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.460 alin. 4.C.P.P. raportat la art. 461 lit. d contestația C.P.P. la executare formulată în cauză a fost respinsă ca nefondată, de către prima instanță, iar condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit contestația a fost respinsă.

Recursul declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 461 Cpp, contestația contra executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nici unul din aceste motive nu primește aplicabilitate și a respins contestația la executare.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat, iar pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. recurentul-condamnat va fi obligat la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 361/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul contestator la plata sumei de 60 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 17 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.-21.09.209

Tehnored -24.09.2009

Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș