Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1040/R
Ședința publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173/A/10.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales din cadrul Baroului C-S, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, partea responsabilă civilmente u, Primăria comunei - Autoritatea tutelară, părțile vătămată intimate - și și curatorul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat depune la dosar motive de recurs, împuternicire avocațială și copia livretului militar al inculpatului. Susține oral motivele de recurs depuse la dosar și solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există. În subsidiar solicită să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului întrucât acesta are 53 ani, nu are antecedente penale, intelectul la limită al inculpatului, care rezultă din expertiza medico-legală de la dosar, faptul că acesta este pensionar gr. II de invaliditate. Ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Inculpatul are discernământul ușor diminuat, iar fapta acestuia a fost dovedită.
Inculpatul recurent arată că nu este vinovat, că a fost în comă, a băut otravă, nu știe ce a declarat, totul fiind pus la cale pentru bani de către concubina sa.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 63/01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 201 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală în formă continuată, față de partea vătămată -.
În baza art. 201 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală în formă continuată, față de partea vătămată -.
În baza art. 34 lit. b Cod penal, rap. la art. 33 lit. "a" Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând a se aplica pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 201 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnată inculpata, la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la perversiune sexuală în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal, rap. la art. 110 Cod penal - s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei.
În baza art. 110 Cod penal - s-a stabilit în sarcina inculpatei un termen de încercare cu durata de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă pentru minora -.
În baza art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil, au fost obligați inculpații, respectiv inculpata minoră, în solidar cu partea responsabilă civilmente, și inculpatul, să plătească părții civile pentru minora - câte 2500 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile pentru minora - suma de 5000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei, din care 500 lei reprezintă cheltuielile avansate de stat cu ocazia primei judecăți în fond, iar 100 lei onorariul de avocat cu ocazia rejudecării.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 800 lei, din care 500 lei reprezintă cheltuielile avansate de stat cu ocazia primei judecăți în fond, iar 100 lei onorariul de avocat cu ocazia rejudecării, iar restul reprezintă cheltuieli potrivit art. 189 Cod procedură penală.
În temeiul art. 189 alin. 2.C.P.P. s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 600 lei cu titlul de onorarii avocați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta cu nr. 697/P/30 martie 2007, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 201 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 201 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 201 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
S-a reținut că în cursul anului 2006 inculpata - s-a mutat cu inculpatul în satul la imobilul cu nr. 184. Cei doi au trăit în relație de concubinaj și, pe perioada conviețuirii au întreținut atât relații sexuale normale, cât și orale.
În perioada august-septembrie, la locuința acestora, a sosit și sora inculpatei minora -, în vârstă de 8 ani. Aceasta a locuit o perioadă cu cei doi inculpați și a dormit cu aceștia în același pat. În aceste împrejurări, minora a asistat la momentele în care cei doi întrețineau relații sexuale orale.
La solicitarea inculpatului, fiind încurajată de către sora sa, minora a întreținut și ea relații sexuale orale cu învinuitul.
În perioada septembrie-octombrie 2006, minora - s-a deplasat la domiciliul învinuitului împreună cu minora -, în vârstă de 9 ani. La solicitarea inculpatului, cele două minore au întreținut relații sexuale orale cu acesta de mai multe ori.
Fiind audiat în legătură cu faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a recunoscut în prima fază că a întreținut relații sexuale orale cu cele două minore însă, ulterior, a revenit asupra acestora și a precizat că a întreținut relații sexuale orale doar cu minora -.
Partea civilă, căreia minora i-a fost dată în plasament prin hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului T, a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale, iar numita și ulterior, (numită curator în cursul procesului) a precizat că se constituie parte civilă cu aceeași sumă reprezentând tot daune morale, pentru minora.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale minora - a fost reprezentată de mama sa, care este și mama inculpatei, având astfel dublă calitate procesuală, respectiv și de parte responsabilă civilmente, pentru a evita conflictul de interese, la termenul din 12 iunie 2007, s-a dispus instituirea curatelei pe seama minorei parte vătămată, în temeiul art.152 lit."c" Codul familiei. Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei, a numit curator în cauză pentru minora sus menționată în persoana numitei.
Asupra cauzei de față, prin sentința penală nr. 22 din 29 ianuarie 2008, s-au pronunțat hotărâri de condamnare pentru ambii inculpați, hotărâre care a fost desființată prin decizia penală nr. 148/A din 5 mai 2008 Tribunalului Timiș - Secția penală, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe, deoarece s-a constatat că cei doi inculpați au beneficiat de asistență juridică din oficiu în persoana aceluiași avocat, cei doi având interese contrare.
Instanța de fond în rejudecare a procedat la reaudierea inculpaților, fiecare fiind asistat de către un alt avocat din oficiu, precum și la reaudierea celor trei martori, propuși prin rechizitoriu.
Inculpata, fiind reaudiată, a arătat că-și menține declarațiile din faza de urmărire penală, precum și cele date în fața instanței cu ocazia primei judecăți. Inculpata a recunoscut că sora ei, - a asistat la acte sexuale între cei doi inculpați, iar ulterior, și aceasta a întreținut relații sexuale orale cu inculpatul, însă nu a recunoscut să fi asistat personal la asemenea relații dintre inculpat și partea vătămată -, deși a recunoscut că această parte vătămată frecventa casa inculpatului.
Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală învinuirile ce i se aduc, însă în fața instanței de judecată nu a recunoscut că ar fi întreținut relații sexuale orale cu nici una dintre minorele părți vătămate, a recunoscut însă că declarația dată în faza de urmărire penală la paginile 18 - 21 este scrisă și semnată de mâna lui. De asemenea, inculpatul a arătat că sora concubinei sale, în vârstă de 8 ani, obișnuia să doarmă în casa lui, și că împreună cu concubina făcea perversiuni sexuale în prezența minorei, susținând că aceasta dormea. Inculpatul a mai arătat că obișnuiește să stea în totalitate dezbrăcat în casă, dar a negat că s-ar fi expus vederii celor două minore, care obișnuiau să se joace la el acasă.
Tot inculpatul a arătat că deși locuința sa este compusă din mai multe încăperi, iar sora inculpatei putea dormi și în altă cameră, aceasta și-a petrecut nopțile în aceeași cameră cu cei doi inculpați, fiind adormită în tot timpul cât cei doi întrețineau relații sexuale.
Față de minora, inculpatul, deși a arătat că aceasta obișnuia să se joace în casa lui cu cealaltă parte vătămată, nu a recunoscut săvârșirea faptei față de aceasta.
Deși legal citate, părțile vătămate nu s-au prezentat pentru a fi reaudiate în cauză, astfel că, instanța de fond a ținut seama de declarațiile acestora date în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, cu ocazia primei judecăți.
Din declarațiile acestora a rezultat că cele două părți vătămate au întreținut relații sexuale orale cu inculpatul, acesta îndemnându-le la sfârșitul actului să se ungă cu lichidul seminal pe picioare. Partea vătămată a arătat că sora ei, -, a încuviințat uneori aceste acte, iar alteori nu.
Partea civilă, deși legal citată, nu s-a mai prezentat în fața instanței, în acest ciclu procesual, astfel că, instanța de fond a ținut seama de declarația dată cu ocazia primei judecăți (fila 92). Aceasta a relatat că a aflat de la nepoata ei, partea vătămată, că inculpatul se plimba dezbrăcat în fața ei și i-a solicitat să facă același lucru pe care el îl făcea cu inculpata -. Minora i-a relatat că același lucru i s-a întâmplat și minorei -.
Fiind reaudiați martorii, și, aceștia au arătat că-și mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, satul în care s-au petrecut faptele fiind o comunitate mică, acestea au avut un ecou negativ în rândul locuitorilor, cele două fetițe fiind supuse batjocorii celorlalți copii din școală.
În cursul urmăririi penale, la solicitarea procurorului, s-a efectuat o expertiză psihiatrico-legală inculpatului, față de prevederile art. 117 alin. 1 Cod procedură penală și s-a stabilit că acesta a avut discernământul ușor diminuat în raport de faptele imputate.
Coroborând toate mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, respectiv: plângerea reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, raportul de expertiză psihiatrico-legală, declarații de martori, declarațiile părților civile, ancheta socială, referate ale, instanța de fond a reținut în fapt că, în perioada august-septembrie 2006, inculpata - a întreținut, în mod repetat, împreună cu sora ei în vârstă de 8 ani, minora -, relații sexuale orale cu inculpatul, iar în perioada septembrie-octombrie 2006, cel din urmă a întreținut, în mod repetat, relații sexuale orale cu minorele și, în vârstă de 8 ani, respectiv 9 ani.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de perversiune sexuală (două fapte în formă continuată) fapte prevăzute și pedepsite de art. 201 aliniat 1, 2.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal (de două ori), totul cu aplicarea art. 33 litera a
Cod PenalÎn drept, fapta inculpatei - minoră la data săvârșirii faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de perversiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26.Cod Penal rap. la art. 201 alin. 1, 2.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, cu aplic. art. 99 și urm.
Cod PenalLa stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare.
La individualizarea pedepsei, față de inculpatul, instanța de fond a apreciat că fapta acestuia are un grad de pericol social crescut, deoarece, fiind o persoană adultă, în vârstă de 54 de ani, având ascendentul vârstei asupra unor copii de 8,9 ani, a adus o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la protejarea vieții sexuale a minorilor.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont de faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă față de fapta comisă, recunoscând-o în totalitate în faza de urmărire penală pentru ca mai apoi să retracteze declarațiile făcute.
Potrivit raportului psihiatrico - legal, inculpatul a avut discernământul ușor diminuat, raportat la faptele comise, ceea ce nu îl exonerează de răspunderea penală.
Instanța de fond a reținut și aspectul că fapta a produs scandal public în comunitate, ceea ce va avea urmări asupra dezvoltării psihice ale celor două părți vătămate, în viitor.
Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei, precum și reeducarea inculpatului pot fi realizate numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru fiecare infracțiune în parte.
Apoi, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea, la care însă a adăugat și un spor, întrucât față de gravitatea infracțiunilor, s-a apreciat că doar astfel se poate realiza reeducarea inculpatului.
Ca o consecință a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, acestuia i s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatei s-a avut în vedere persoana acesteia care a fost minoră la data săvârșirii faptei și comportamentul bun al acesteia înainte de săvârșirea infracțiunii, gradul de pericol social al faptei, precum și conduita sinceră adoptată pe întreg parcursul procesului penal.
Totodată, s-au avut în vedere și concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul inculpatei care locuiește în prezent în comuna, sat, împreună cu mama sa și sora sa - într-o locuință compusă din două camere, bucătărie și anexe.
Instanța de fond a avut în vedere și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în care se menționează perspectivele de integrare ale inculpatei în societate, cu referire la relațiile dintre minoră și familia sa, precum și la conștientizarea conduitei sale infracționale.
Față de aceste criterii, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea, orientată însă înspre limita minimă.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia și persoana inculpatei, s-a apreciat că reeducarea acesteia, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Prin urmare, văzând că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării.
Totodată, în temeiul art. 110 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatei un termen de încercare, și i s-a atras atenția că în situația în care în cursul acestui termen va săvârși vreo altă infracțiune, cu intenție, sau nu-și va îndeplini obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, potrivit art. 83 și art. 84 Cod penal, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării.
Procedând la soluționarea acțiunii civile, în conformitate cu prevederile art. 346 alin.1 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, pentru minora -, iar în temeiul art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil, a obligat inculpații, respectiv pe inculpata minoră, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, și pe inculpatul să plătească părții civile pentru minora - câte 2500 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul art.14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile, pentru minora - suma de 5000 lei cu titlu de daune morale, și a luat act de faptul că această parte civilă a renunțat la solicitarea de daune morale față de inculpata -.
În speță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, deoarece s-a stabilit vinovăția inculpaților, în raport cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fapte care au produs părților vătămate atât un prejudiciu fizic, cât și psihic.
Întrucât inculpații au fost găsiți vinovați și condamnați, în temeiul art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpata -, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile avansate de stat cu ocazia primei judecăți în fond, iar 100 lei reprezintă onorariu avocat cu ocazia rejudecării.
În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli avansate de stat cu ocazia primei judecăți în fond, iar 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, cu ocazia rejudecării, iar restul reprezintă cheltuieli potrivit art. 189 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul. Apelul nu a fost motivat în scris.
Oral, în fața instanței, prin apărător, inculpatul a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că prima instanță în mod eronat a analizat probele administrate și a stabilit vinovăția inculpatului apreciind că faptele nu sunt dovedite. În acest context, a apreciat că soluția corectă în cauză este achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a raportat C.P.P. la art. 11 pct. 2 lit. a În C.P.P. ceea ce privește condamnarea, apărătorul a arătat că inculpatului i s-a agravat situația în propriul apel, deoarece cauza s-a rejudecat de instanță în apelul inculpatului și a fost condamnat la o pedeapsă mai mare.
Prin decizia penală nr. 173/A/10.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 63/01.04.2009 a Judecătoriei Deta, pronunțată în dosar -.
A fost desființată sentința apelată numai cu privire la latura penală și la inculpatul apelant și, rejudecând pe fond:
În baza art. 201 al. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală în formă continuată față de partea vătămată
În baza art. 201 al. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală în formă continuată față de partea vătămată.
În baza art. 34 lit. b pen. raportat la art. 33 lit. a pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza II și lit. b, d, e penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.pen.
În baza art. 65 alin 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. d și e penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, reținând săvârșirea de către acesta a 2 infracțiuni prev, de art. 201 alin, 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. constând în aceea că inculpatul a întreținut în mod repetat relații sexuale cu minorele și. Prima instanță a acceptat încadrarea juridică indicată în rechizitoriu, calificând aceste acte repetate ale inculpatului ca fiind acte cu caracter de perversiune sexuală, în sensul prev. de art. 201.pen.
Tribunalul a apreciat că sentința este nelegală sub acest aspect, întrucât acțiunea ilicită a inculpatului, descrisă mai sus, se încadrează în conținutul noțiunii de act sexual astfel cum a fost definit acesta de textul art. 197 alin 1.pen.
În explicitarea acestui text, prin decizia III/2005, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că "prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art. 197.pen. se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de același sex sau de sex diferit, prin constrângerea sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-si exprima voința".
Instanța de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul art. 197 alin 1.pen, deoarece raportat la vârsta victimelor, de 8 și respectiv 9 ani, acestea se aflau în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, motiv pentru care sentința judecătoriei este nelegală, dar această neegalitate nu se poate îndrepta în calea de atac promovată de inculpat, acesta fiind apărat de prevederile textului 372.pr.pen, care stipulează că "instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apelul".
În ce privește motivele de apel invocate de inculpatul apelant, tribunalul a reținut că acestea nu sunt întemeiate.
administrat, respectiv declarațiile celor două minore, a inculpatei, precum și a martorilor, dovedesc vinovăția inculpatului, iar întreg materialul probator de mai sus înlătura orice posibilitate de a interpreta drept nesincere sau simulate susținerile minorelor.
Prin urmare, solicitarea inculpatului de a fi achitat motivând că faptele nu sunt dovedite este nesusținută, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată de probele administrate în faza de urmărire penală și pe timpul cercetării judecătorești
Apelul inculpatului este însă admisibil sub un singur aspect. Instanța de apel a constatat că în privința inculpatului a fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
S-a observat că inculpatul a fost condamnat inițial prin sentința penală nr. 22 din 29.01.2008, dosar - al Judecătoriei Deta, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel doar inculpații, cauza trimițându-se spre rejudecare prin decizia penală nr. 148/A din 05.05.2008 a Tribunalului Timiș.
Cauza fiind rejudecată în urma admiterii apelului inculpaților, acestora nu li se putea crea o situație mai grea.
Cu toate acestea, s-a observat că inculpatei intimate i s-a stabilit o pedeapsă mai blândă, însă inculpatul apelant a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, mai mare comparativ cu cea din primul ciclu procesual.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a considerat că, față de modalitatea de săvârșirea a faptei, de vârsta minorelor, precum și față de conduita procesuala a inculpatului, modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin executare efectivă, este în măsură să corespundă scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52.pen
De asemenea în mod corect s-a considerat că se impune obligarea inculpatului la plata unor daune morale în favoarea părților civile.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, arătându-se în motivele scrise că solicită achitarea sa în baza art. 10 lit. a C.P.P. deoarece din probele administrate nu rezultă că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar s-a solicitat reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante și aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării, sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceste motive fiind susținute și oral în fața instanței de către apărătorul ales al inculpatului.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța constată că pe baza materialului probator existent în cauză, Tribunalul Timișa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, menținând pe cea conturată la Judecătoria Deta, și l-a condamnat în mod corect pe inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni de perversiune sexuală, prev. de art. 201 alin. 1 și 2.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, față de părțile vătămate și, recurgând la o nouă rejudecare a cauzei, făcând corecțiile necesare cu privire la cuantumul pedepselor pentru a fi respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
În mod judicios s-a arătat că nici încadrarea juridică a faptei nu se mai poate schimba într-una mai gravă în propria cale de atac, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile pentru acest lucru, în sensul reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii de viol, prev. de art. 197.
Cod PenalCu toate acestea, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, care urmează a fi executată în regim de detenție, este de natură să conducă la realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52.
Cod PenalInculpatul, în principal, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a arătând C.P.P. că nu sunt suficiente probe pentru a se pronunța condamnarea sa, însă instanța apreciază că din coroborarea tuturor probelor existente la dosar, rezultă vinovăția acestuia cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat, neputându-se concluziona că am fi în situația în care să existe un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Astfel, nu se poate vorbi de o hotărâre netemeinică, deoarece vinovăția inculpatului a fost suficient de bine probată prin mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, recunoaștere din grup, probe cu înscrisuri, expertiză medico-legală etc. solicitarea de achitare a inculpatului în acest sens fiind neîntemeiată.
În subsidiar s-a solicitat reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei mai blânde decât cea cu executarea în detenție efectivă.
Nici această solicitare nu poate fi satisfăcută, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu a făcut nici un demers prin care să reducă consecințele faptelor sale, simplul motiv că nu are antecedente penale sau că este o persoană cu un discernământ diminuat nu pot constitui circumstanțe atenuante facultative.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei în detenție este una de natură să conducă la reeducarea inculpatului, modalitatea de individualizare a executării pedepsei a fost corect aleasă, aplicarea dispozițiilor art. 81 și urm. sau Cod Penal 861și urm. nefiind Cod Penal suficiente pentru a se atinge scopul pedepsei, iar în consecință se va menține modalitatea de executare a pedepsei în detenție.
Văzând că hotărârea Tribunalului Timiș este temeinică și legală, în limitele arătate mai sus, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173/A/10.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
încetat activitatea prin pensionare,
PREȘEDINTE,
G -
GREFIER,
- -
Red. Gh./10.11.2009
Tehnored./2 ex./11.11.2009
Prima instanță: -
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1040/R
Ședința publică din 26 octombrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173/A/10.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
