Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1023/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 62 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent G lipsă, se prezintă avocat din oficiu, lipsă părțile civile intimate, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 292 Cp, iar în ce privește infracțiunea prev. de art. 215.Cod Penal, aplicarea unei pedepse mai mici cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că din probe rezultă inculpatul a comis infracțiunile în modalitatea reținută, iar revenirea ulterioară asupra declarațiilor nu subzistă. De asemenea, precizează că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu numărul mare de părți vătămate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 82 din 12.03.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, în baza art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru infracțiunea de înșelăciune, a fost condamnat inculpatul G la 1 (un) an închisoare; în baza art. 292 Cod penal, pentru infracțiunea de fals în declarații, a fost condamnat același inculpat, la 3 (trei) luni închisoare; în baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare; în baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, cu excepția dreptului de a alege; în baza art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 160 lei, părții civile suma de 310 lei, părții civile suma de 400 lei și 130 euro, părții civile suma de 40 lei, părții civile suma de 258 lei, părții civile suma de 70 lei, părții civile suma de 610 lei, părții civile suma de 700 lei, cu titlu de despăgubiri civile; în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului d e Justiție și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 1720/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și fals în declarații, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 292, ambele cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că în perioada iunie-septembrie 2008 înșelat mai multe persoane pe raza orașului Oțelu și în localități învecinate solicitându-le anumite sume de bani în schimbul unor bunuri pe care le-ar putea procura la un preț mai mic decât cel real, fapt ce s-a dovedit ulterior, că nu corespundea adevărului. De asemenea, în data de 17.06.2008, s-a prezentat la Serviciul de Evidență a Populației Oțelu, unde a declarat pierdută cartea de identitate, deși în realitate aceasta era lăsată drept gaj martorei, în schimbul unei sume de bani.
S-a reținut că în faza de urmărire penală, prin declarațiile date, părțile vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează: cu suma de 160 lei, cu suma de 310 lei, cu suma de 400 lei și 130 euro, cu suma de 40 lei, cu suma de 258 lei, cu suma de 70 lei, cu suma de 610 lei, cu suma de 700 lei.
La dosar s-au depus înscrisuri: dosarul nr. 1720/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș; s-a audiat inculpatul și martorii și.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a reținut că în data de 20 iunie 2008, în jurul orelor 1100, inculpatul l-a abordat pe partea vătămată din comuna oferindu-i cauciucuri pentru autoturism în schimbul sumei de 160 lei. S-au deplasat la locuința inculpatului, acesta a intrat în locuință și cu toate insistențele părții vătămate nu a mai ieșit din locuință. Ulterior, inculpatul a refuzat să-i restituie banii sau să îi dea cauciucurile părții vătămate.
În data de 17 iunie 2008 inculpatul s-a prezentat la Serviciul de Evidența Populației Oțelu declarând că și-a pierdut cartea de identitate, solicitând eliberarea unui alt act, deși, în realitate, inculpatul a lăsat cartea de identitate drept gaj martorei în schimbul unei sume de bani care nu a mai fost restituită.
În aceeași lună, iunie 2008, inculpatul a acostat partea vătămată propunându-i să-i procure un telefon mobil de marcă în schimbul sumei de 310 lei, sumă pe care a încasat-o fără a-i da în schimb telefonul promis și fără a restitui ulterior această sumă.
În luna iulie 2008, inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 130 euro pentru a-i procura acestuia un navigator și deși nu a primit respectivul bun, în data de 26.08.2008, la solicitarea acestuia i-a mai dat inculpatului suma de 400 lei pentru a-i procura un telefon mobil, deplasându-se împreună în municipiul C, în acest scop, însă și de această dată a încasat suma de bani fără ca partea vătămată să intre în posesia obiectului promis sau să-i fie restituiți banii.
În data de 12 august 2008, inculpatul a luat de la partea vătămată suma de 40 lei promițând că, în schimbul acestei sume, îi va procura un telefon mobil sub prețul din magazin, însă după primirea banilor, motivând că susnumitul avea o datorie mai veche la el nu i-a mai restituit suma.
În data de 14 august 2008, inculpatul a luat suma de 258 lei de la partea vătămată din sat, comuna pentru a-i procura un radiocasetofon, și după ce a primit banii de la partea vătămată a dispărut și nu a mai restituit suma respectivă.
Ulterior, în data de 15 august 2008, același inculpat a solicitat suma de 70 lei părții vătămate, tot pentru procurarea unui telefon mobil. Inculpatul a cheltuit banii, fără a-i mai restitui părții vătămate.
În data de 12 septembrie 2008, inculpatul s-a deplasat cu partea vătămată la un magazin din municipiul C pentru a-i procura 4 cauciucuri auto în schimbul sumei de 250 lei. După ce au văzut cauciucurile și prețul real din magazin inculpatul a încasat suma de bani explicând părții vătămate că cele 4 cauciucuri îi vor fi livrate la domiciliul său de către patronul magazinului, ceea ce ulterior nu s-a mai întâmplat. În data de 16.09.2008, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul care i-a promis că o să-i restituie banii, și în aceeași dată, partea vătămată i-a dat inculpatului și suma de 360 lei în schimbul unui laptop ce urma să-i fie procurat de același inculpat. Din nou inculpatul a plecat cu banii, fără ca partea vătămată să primească bunul promis sau banii.
În data de 18 septembrie 2008, inculpatul a acostat partea vătămată, în magazinul din C, solicitându-i suma de 700 lei pentru a-i procura un telefon mobil și un calculator și promițând că i le va duce la domiciliul său din Oțelu, fapt ce ulterior nu s-a întâmplat.
S-a reținut că audiat în faza de urmărire penală, inculpatul și-a recunoscut faptele, însă în fața primei instanțe, în ședința publică din 26 februarie 2009, declarat că nu a înșelat părțile civile, sumele respective de bani reprezentând simple împrumuturi, iar buletinul de identitate nu l-a lăsat garanție, ci l-a pierdut și nu are cunoștință despre felul în care actul a ajuns în posesia organelor de poliție. A precizat că declarațiile din faza de urmărire penală le-a dat sub amenințare și că a fost lovit de organele de poliție dar, nu a formulat plângere penală ca urmare a acestui fapt.
Din declarația martorei - sora inculpatului -prima instanță a reținut că aceasta a fost prezentă la poliție la data în care inculpatul a fost audiat și că acesta nu a fost lovit de nimeni și nici nu a observat urme de lovituri pe corpul acestuia.
S-a mai reținut din declarația martorei că aceasta a împrumutat numitului Gos umă de bani pentru care acesta i-a lăsat drept gaj cartea de identitate, însă susnumita văzând că inculpatul nu a mai revenit nici pentru a-i restitui suma de bani, nici pentru a-și recupera actul de identitate, l-a predat la poliție.
Instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul G în condițiile precizate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și fals în declarații, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 292, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și sunt dovedite prin probele administrate în cauză.
În vederea unei juste individualizări, a stabilirii și aplicării pedepsei, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale în materie, prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor inculpatului determinat de urmările imediate produse pe de o parte, și de caracterul continuat al infracțiunilor, pe de altă parte, de faptul că prejudiciile cauzate părților vătămate nu au fost recuperate.
Față de considerentele prezentate și apreciind că în vederea atingerii scopului pedepsei nu se pot reține circumstanțe atenuante și nu se poate aplica inculpatului o pedeapsă cu suspendare, în baza art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru infracțiunea de înșelăciune, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, iar în baza art. 292 Cod penal, pentru infracțiunea de fals în declarații, l-a condamnat pe același inculpat, la 3 (trei) luni închisoare, contopind pedepsele stabilite și să aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, cu excepția dreptului de a alege.
Având în vedere că în faza de urmărire penală părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele precizate mai sus, prejudiciile cauzate de inculpat nefiind recuperate, în baza art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 14 Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod Civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apelul nefiind motivat în fapt și în drept.
În susținerea orală a apelului, apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat, a arătat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 Cod penal, iar cu infracțiunea prev. de art.215 Cod penal a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici cu suspendarea condiționată a executării, detaliind aceste susțineri potrivit mențiunilor cuprinse în practicaua hotărârii instanței de apel.
Prin decizia penală nr. 62 din 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins apelul formulat de apelantul-inculpat G, împotriva sentinței penale nr. 82 din 12 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelul inculpatului G este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora, reținându-se în mod just vinovăția inculpatului. Aprecierea în ansamblu a probatoriului a vizat lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, conform dispozițiilor art.62 Cod procedură penală.
Prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corespunzător și exact starea de fapt, depistând întreaga activitate infracțională a apelantului-inculpat și reținând vinovăția sa în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și de fals în declarații,infracțiuni aflate în concurs real. După cum s-a arătat mai sus, ținând cont de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, determinat de urmărire imediate produse, de caracterul continuat al uneia dintre fapte și de prejudiciile produse și nerecuperate, s-a apreciat că prima instanță i-a aplicat inculpatului pentru cele două infracțiuni pedepse orientate spre minimul special, manifestând așadar o suficientă clemență față de el, cu atât mai mult cu cât una dintre infracțiuni a fost săvârșită în formă continuată, iar ambele se aflau în concurs real. Mai mult, s-a considerat că clemența de care a dat dovadă prima instanță este certificată și de neaplicarea sporurilor prevăzute de art.42 și respectiv art.34 Cod penal, cu toate că existau circumstanțe în această privință.
Tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corespunzător că nu se impune aplicarea unei pedepse rezultante cu suspendarea condiționată, constatând neîndeplinită cerința art.81 alin.1 lit.c Cod procedură penală, astfel încât a dispus executarea efectivă a pedepsei principale și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi. În această privință s-a considerat ca nefondat motivul de apel învederat de apărătorul apelantului-inculpat, pe de o parte întrucât oricum pedepsele pentru cele două infracțiuni săvârșite au fost dozate corespunzător, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite cerințele art.81 Cod penal care să permită o altă modalitate de executare a pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a considerat de tribunal ca nefondat și motivul de apel referitor la inexistența infracțiunii prev. de art.292 Cod penal, fiind denotată o necunoaștere a respectivului text de lege, text care incriminează "declararea necorespunzătoare adevărului făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art.145 Cod penal, în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul", fără a distinge ce fel de date intră în respectiva sferă infracțională. S-a reținut că nu există nici un fel de doctrină sau jurisprudență, fără a mai vorbi de prevederi legale, care să ducă la concluzia că s-ar incrimina doar declararea necorespunzătoare adevărului făcută cu privire la numele făptuitorului, fără a fi sancționată aceeași declarare necorespunzătoare adevărului a altor date care ar putea produce unele consecințe juridice. Mai mult, s-a constatat că dacă ar vorba doar de declararea falsă privind numele unei persoane, ar fi vorba de altă infracțiune, anume cea prevăzută de art.293 Cod penal.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul formulat de apelantul-inculpat G, împotriva sentinței penale nr. 82 din 12 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Împotriva deciziei penale nr.62 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul G, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, la data de 22.07.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat.
Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluat în fața instanței de judecată și din care reiese că în perioada iunie-septembrie 2008 inculpatul a înșelat mai multe persoane pe raza localității Oțelul și în localități învecinate solicitându-le anumite sume de bani în schimbul unor bunuri pe care le-ar putea procura la un preț mai mic decât cel real, fapt ce s-a dovedit ulterior, că nu corespundea adevărului. Se mai reține că în data de 17.06.2008 s-a prezentat la Serviciul de Evidență a Populației Oțelu unde a declarat pierdută cartea de identitate, deși în realitate cartea de identitate era lăsată drept gaj martorei, în schimbul unei sume de bani. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei dar ulterior în cursul urmăririi penale inculpatul nu a mai recunoscut comiterea faptei cu explicația că sumele de bani pretinse de părțile vătămate nu aveau ca premisă o activitate de înșelare ci erau împrumuturi nerestituite.
depozițiilor date într-o anumită fază procesuală pentru a produce consecințe juridice trebuie să fie însoțită de argumente suficiente care să conducă la concluzia că declarațiile date în prima fază nu corespund adevărului. Inculpatul nu dovedit temeiurile pentru care recunoașterea sa din cursul urmăririi penale nu mai este valabilă, depozițiile sale potrivit cu care a fost nevoit să recunoască săvârșirea faptei din cauza agresiunilor exercitate de organele de poliție fiind simple afirmații nesusținute de probe. De altfel, sora inculpatului care a fost prezentă în fața organelor de poliție la momentul audierii inculpatului arată că acesta nu a fost supus vreunei presiuni pentru a recunoaște comiterea faptei. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de recurs consideră că s-a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și de periculozitate a infractorului, funcțiile pedepsei așa cum sunt acestea definite de art.52 penal fiind realizate.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la caracterul continuat al activității infracționale, la prejudiciul nerecuperat cauzat părților vătămate care au fost înșelate de inculpat prin promisiuni care s-au dovedit a fi mincinoase, pedepasa aplicată este just individualizată, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 62/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului T, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 62/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului T, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-23.10.2009
Tehnored. -27.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel -, - Tribunalul C-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
