Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 7/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 7/A/2008
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 526/08.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.374/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și dare de mită, fapte prev.de art.78 alin.1 din Codul rutier și art.255 alin.1 penal rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-au depus procesele verbale de executare a mandatelor de aducere din care rezultă că inculpatul este la muncă în Spania.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului susține memoriul depus în scris la dosar și în esență solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii. De asemenea, solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.pen. și art. 181Cod penal pentru infracțiunea la legea circulației prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002 întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită să se rețină că poliția de frontieră nu poate face activitate de control a circulației decât în zone strict delimitate, lucrătorul de poliție desemnat a efectua activitate de cercetare penală acționează numai când "competența nu este dată în sarcina altor organe de cercetare penală", iar constatările și aplicarea sancțiunilor se fac "numai în condițiile legii".
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului și în mod judicios a individualizat pedeapsa aplicată. Din probele dosarului rezultă că denunțătorul se afla în executarea atribuțiilor de serviciu specifice și a constat că inculpatul se află în trafic conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere și a procedat conform art.213 Cod pr.pen. care prevede că în cazuri urgente organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui. Potrivit OUG nr.104/2001 acesta avea competența de a efectua verificări specifice în zona de frontieră.
CURTEA
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul fiul lui și născut la 16.02.1981 în localitatea de sub M, județul M domiciliat în comuna nr. 211 județul M pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 78 alin. 1 din Codul rutier și dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1.penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, fiind depistat de polițiștii de la Politia de Frontieră, care erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar cu ocazia cercetărilor pentru întocmirea dosarului penal referitor la infracțiunea comisă la legea circulației, a promis și a dat sumă în valută, polițistului de frontieră, pentru a nu-și realiza sarcinile de serviciu.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpatul și martorii,.
Inculpatul a recunoscut faptele ce i s-au reținut în sarcină prin actul de sesizare al instanței.
Din cuprinsul probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 30 octombrie 2007 în jurul orei 22,00, inculpatul a condus pe drumul public DJ 187, pe raza comunei autoturismul Renault Laguna înmatriculat în Spania sub nr. 1783 și a fost oprit de o patrulă de poliție de la Inspectoratul Poliției de Frontieră M - sector de sub M, care efectua controlul traficului autovehiculelor și persoanelor în zona de frontieră, conform sarcinilor de serviciu.
Din verificările efectuate, organul de control a constatat că inculpatul nu avea permis de conducere, astfel că a fost condus la sediul sectorului din de sub M, unde martorul lucrător cu atribuții de poliție judiciară, a întocmit acte premergătoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
În timpul audierii inculpatului de către martorul, i s-a propus de acesta și de însoțitorul lui să nu-i întocmească dosar penal pentru infracțiunea comisă la legea circulației, astfel că fiind ora 1,00 noaptea, martorul nu a mai continuat discuția cu aceștia și a acceptat să-și schimbe numerele de telefon la sugestia inculpatului.
La insistențele telefonice ale inculpatului, martorul a informat conducerea unității unde lucrează, care a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, organizându-se o acțiune de prindere în flagrant, astfel că s-a procedat la înregistrarea audio-video ambiental, când inculpatul i-a dat martorului suma de 300 euro și i-a promis un telefon mobil în valoare de 100 euro pentru a nu i se întocmi dosar penal.
Fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și actualizată ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din același act normativ, care nu a fost calificată legal prin actul de sesizare.
Fapta inculpatului care a promis, oferit și dat suma de 300 de euro unui funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru a face acte contrare acestor îndatoriri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Apărarea inculpatului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 pe motivul că martorul nu avea atribuții de control nu poate fi primită.
Astfel, martorul respectiv a avut calitatea de lucrător cu sarcini de poliție judiciară la întocmirea actelor premergătoare pentru infracțiunea la legea circulației, potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare, astfel că a efectuat acte de cercetare penală potrivit art. 23 alin. 5 și art. 24 alin. 1 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 81/2002.
În raport de cele arătate, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 cu referire la alin. 1 din același articol, prevăzut de Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere împrejurările concrete în care s-au comis faptele, gradul de pericol social al acestora, că inculpatul a recunoscut faptele pe care le-a regretat sincer și că nu are antecedente penale, astfel că s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute potrivit art. 76 lit. d și respectiv art. 76 lit. e teza I Cod penal, stabilindu-se pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere fără permis și pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită.
Deoarece inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a penal referitor la concursul real de infracțiuni.
In condițiile art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut prin ordonanța din 31.10.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 374/P/2007 în intervalul 31.10.2007 ora 18,00 -1.11.2007 ora 18,00 și arestat preventiv în perioada 1.11.2007-5.11.2007.
Raportat la atitudinea și comportamentul inculpatului, existența indiciilor că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, s-a dispus în temeiul art. 81 și 82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni și s-a atras atenția acestuia asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b penal potrivit art. 71 alin. 5.penal a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In raport de pedeapsa rezultantă care a fost suspendată condiționat și pentru că nu se mai justifică măsura obligării de a nu părăsi țara luată în temeiul art. 1451.pr.penaIă față de inculpat prin încheierea penală nr. 92 din 5.11.2007 a Curții de APEL CLUJ, s-a revocat această măsură.
Deoarece suma de 300 euro dată de inculpat a făcut obiectul dării de mită, care a fost achitată prin ordinul de încasare nr. - din 2.11.2007 emis de BCR - Sucursala M, în temeiul art. 255 alin. 4.penal raportat la art. 254 al. 3.penal a fost confiscată.
Referitor la compact discurile CD-R "" inscripționat cu 2 foldere FOTO BANCNOTE și VIDEO și CD-R " "inscripționat cu 1 folder. 374-P-2007 care conține 2 fișiere - ambiental. avi-video și discuție telefonică. mp3 - audio privind înregistrările audio-video ambiental, care au fost înregistrate la pozițiile 4/2007 și 5/2007 în registrul privind evidența CD-urilor al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 913 alin. 7 și art. 343 alin. 3.pr.penaIă s-a dispus păstrarea acestora până la soluționarea definitivă a cauzei și s-a dispus arhivarea lor după soluționarea definitivă la sediul instanței.
In raport de soluția de condamnare a inculpatului potrivit art. 191 alin. 1.pr.penaIă a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de acesta în fazele de urmărire penală, din care suma de 100 lei reprezentând avocat desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, și de cercetare judecătorească.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.d pr.pen. pentru infracțiunea de dare de mită prev.de art.255 pen, arătând că în speță lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv legătura de cauzalitate și achitarea în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. pentru infracțiunea de conducere fără permis, fapta fiind în mod vădit lipsită de periculozitate socială, cu consecința și a restituirii sumei de 300 euro consemnată la BCR Sucursala M la data de 2.11.2007.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că polițiștii de frontieră au făcut o constatare ce excede atribuțiilor lor legale, astfel că activitatea desfășurată de inculpat și recunoscută nu poate face parte din latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită, deoarece nu s-a referit la un "funcționar" și nici la un "act privitor la îndatoririle sale de serviciu". Martorii și, agent de poliție de frontieră, nu aveau competența generală și specială a controlului de circulație, care este atributul exclusiv al lucrătorului de poliție rutieră. Polițiștii de frontieră pot efectua activitatea de control a vehiculelor numai în punctul de trecere a frontierei. Din moment ce actul de control este nelegal, consideră că organele de cercetare penală nu au fost sesizate legal. Inculpatul nu contestă conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără permis, dar consideră că în situația dată își pot găsi aplicabilitate prevederile art.18/1 pen.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 pr.pen. curtea constată că apelul inculpatului nu este fondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
A rezultat din probele aflate la dosar că la data de 30.10.2007, în jurul orei 22, inculpatul apelant a condus pe drumul public, pe raza comunei, județul M, autoturismul marca Renault Laguna, cu nr.de înmatriculare 1783, valabil în Spania, fiind surprins de o patrulă a Poliției de Frontieră, formată din martorii agenți de poliție și, din cadrul Sectorului de sub M al Poliției de Frontieră, care efectuau controlul traficului și al persoanelor din zona de frontieră.
Cei doi martori l-au anunțat pe ofițerul din cadrul poliției judiciare a Sectorului de Poliției de Frontieră de sub M, din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, care s-a deplasat la sediul unității la care lucrează, unde a fost condus și inculpatul.
Inculpatul a insistat să îi dea ofițerului suma de 400 euro pentru ca acesta să nu îi întocmească dosar penal pentru infracțiunea de conducere fără permis.
Văzând insistența inculpatului și a martorului, care se afla în mașină cu inculpatul, în momentul surprinderii în trafic și l-a însoțit la sediul de sub M, martorul a amânat pe a doua zi "rezolvarea" problemei, după care a informat conducerea unității la care își desfășoară activitatea și s-a procedat la organizarea flagrantului, inculpatul fiind surprins la data de 31.10.2007 în jurul orei 17, când i-a dat martorului suma de 300 euro, ocazie cu care s-au efectuat și înregistrări audio-video ambiental.
Inculpatul a recunoscut în fața procurorului și a martorului asistent, cu ocazia prinderii sale în flagrant, că i-a dat martorului suma de 300 euro pentru a nu-i înainta dosarul la Parchet.
Apărarea inculpatului apelant în sensul că martorii agenți de poliție și nu aveau atribuții de control și că nu au acționat în zona de competență a poliției de frontieră nu are susținere nici legală și nici faptică.
Localitatea, pe raza căreia a fost surprins inculpatul conducând fără permis se află în competența Sectorului Poliției de Frontieră de sub M, fiind situată la nord de localitatea de sub M, în apropierea graniței cu Ucraina, 98 % dintre locuitorii acestei așezării fiind de etnie ucraineană.
Potrivit art.21 lit.j din OUG nr.104/2001 poliția de frontieră are în competența sa generală atribuția de organiza acțiuni pentru descoperirea și identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se dețin date că intenționează să încalce normele regimului juridic al frontierei de stat, precum și alte prevederi legale stabilite in competență și desfășoară activități pentru constatarea faptelor penale si efectuează cercetări în legătura cu acestea, conform legii.
Art.27 din OUG nr.104/2001 prevede că polițistul de frontieră are dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale privind frontiera de stat ori a căror prezență în zona de frontieră este suspectă și să ia măsurile legale ce se impun.
Art.28 din OUG nr.104/2001 dispune că polițistul de frontieră este obligat, în domeniul său de activitate, să ia masurile necesare de înlăturare a pericolelor care amenință ordinea publică sau siguranța persoanelor, în toate situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre acestea.
Când ia cunoștință de existenta unei infracțiuni flagrante polițistul de frontiera este obligat sa intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor de serviciu și a competenței sale, pentru încheierea actelor prevăzute în Codul d e procedura penala.
Când situația impune să acționeze în afara competenței sale polițistul de frontieră procedează ca și acea autoritate în a cărei competență intră soluționarea cauzei. Despre acțiunea sa polițistul de frontieră informează de îndată autoritatea competentă. Dacă autoritatea competentă nu poate să intervină în timp util, polițistul de frontieră îndeplinește toate actele și faptele prevăzute de lege în competenta acelei autorități. Acțiunea acestuia încetează în momentul în care intervine autoritatea competenta.
Raportat la aceste prevederi legale, curtea apreciază că agenții de poliție și aveau dreptul de a efectua controlul mașinii și a actelor inculpatului, că martorul avea calitatea de funcționar în sensul art.255 pen, iar oferirea și darea de bani acestuia s-a făcut în scopul de a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lui de serviciu.
OUG nr.195/2002 invocată de inculpatul apelant în apărarea sa reglementează modul de acțiune al poliției rutiere, însă toate structurile din cadrul poliției, nu doar polițiștii de la poliția rutieră, au dreptul de a constata și de a sesiza organele competente în legătură cu comiterea faptelor penale, inclusiv la regimul circulației.
În consecință curtea constată că sesizarea organelor de urmărire penală a fost legală.
Fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis este una de pericol. Chiar dacă în cazul concret nu s-a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea sănătății, integrității corporale ori chiar cu moartea vreunei persoane, acțiunea de conducere fără permis a inculpatului putea să aibă astfel de consecințe, pericolul pe care acesta l-a prezentat pentru ordinea publică prin fapta comisă fiind înlăturat numai datorită intervenției organelor poliției de frontieră.
În acest context curtea apreciază că nu se poate reține incidența prevederilor art.18/1 pen. pentru infracțiunea de conducere fără permis comisă de inculpatul.
Pedepsele stabilite de către instanța de fond au fost în mod corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 pen. iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante dispusă corespunde scopului prevăzut în art.52 pen.
Ca urmare, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr.526 din data de 8 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.//
25.01.2008 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei
