Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.187/R/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor vicepreședintele instanței
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.200/A din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care desființează în totul sentința penală nr.27 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul penal rn-, privind pe inculpatul intimat,. în C, str.-.-, nr.2, județul S M, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.566/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor, lipsă fiind partea civilă intimată - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate ca nelegală și netemeinică, menținerea sentinței instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1 Cod penal.
Se apreciază că, în mod legal și temeinic a fost condamnat inculpatul de prima instanță, în speță fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de verificare, procesul-verbal de verificare a stocului, balanța de verificare, prejudiciul cauzat prin infracțiune fiind cert și rezultând din probele arătate.
Apărătorul inculpatului recurent avocat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
Se susține că infracțiunea de delapidare presupune existența unei pagube și a unei valori, în speță însă nu s-a dovedit paguba efectivă. Pe de altă parte, întinderea pagubei dovedește gravitatea infracțiunii dacă aceasta ar exista, dar în cauză nu a fost dovedită latura obiectivă a infracțiunii astfel că, față de inculpat nu poate fi pronunțată o soluție de condamnare, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică solicită a fi menținută.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27/23.01.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza art.74 și 76 lit.d Cod penal raportat la art.215 ind.1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal "delapidare", parte vătămată - SRL C, fapte din perioada februarie - iunie 2005, fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, la 7 ( șapte ) luni închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art.82 Cod penal termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
A fost obligat inculpatul la 17.340 lei, despăgubiri civile către partea civilă - SRL C și în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada februarie - iunie 2005, în calitate de maistru la - SRL C, inculpatul a efectuat mai multe lucrări de tâmplărie PVC, respectiv fabricare și montare de geamuri și uși PVC din materialele aparținând societății părții vătămate, la mai mulți clienți de la care a încasat diferite sume de bani, pe care apoi și le-a însușit, respectiv un total de 17.340 lei, sumă care nu a fost recuperată nici până în prezent, motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, în cadrul urmăririi penale.
Situația de fapt redată mai sus nu a fost recunoscută de către inculpat, care în declarația sa a arătat că a efectuat aceste lucrări la persoanele menționate în actul de sesizare, dar că toți acești bani i-a dat patroanei sale, fiind de față și băiatul acesteia. A menționat că, în cadrul firmei, atâta timp cât a lucrat la această firmă nu s-au eliberat niciodată facturi dar întotdeauna banii încasați îi dădea patroanei sau băiatului acesteia, în multe cazuri fiind chiar la măsurători sau încasarea banilor. A mai arătat că, nu i-a spus numitei să nu declare, în cazul în care va fi întrebată, că a executat lucrarea de tâmplărie PVC.
În ceea ce privește lucrările efectuate la locuința sa personală, a menționat că are un contract în scris, dar acest contract nu a fost depus la dosarul cauzei.
Deși s-a încercat audierea martorului din acte precum și a administratoarei la firma părții vătămate, acest lucru a rămas fără rezultat, aceștia neprezentându-se în fața instanței fiind plecați din țară.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, martorii audiați în cauză au confirmat situația reținută în actul de sesizare, respectiv faptul că, inculpatul a efectuat lucrări din tâmplărie PVC, a încasat contravaloarea acestor lucrări, dar în nici un caz nu a eliberat chitanță sau factură, astfel fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare în formă continuată" prev. și ped. de art.215 ind.1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.42 alin.2 Cod penal, texte de lege la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 și 76 lit.d Cod penal privind circumstanțele atenuante, texte de lege enunțate în ședința publică și în baza cărora a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.82 Cod penal termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Deoarece prejudiciul cauzat nu a fost acoperit, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale, instanța de fond în temeiul art.14 Cod de procedură penală și art.998 cod civil a obligat inculpatul la 17.340 lei, despăgubiri civile către partea civilă - SRL
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel în termenul legal inculpatul apelant solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate ca fiind netemeinică și nelegală și, în rejudecare, să se dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. Cod procedură penală.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că a lucrat anterior judecării la - SRL, în calitate de maistru. Administratorul acestei firme a fost numitul, fiul patroanei firmei, iar toate lucrările erau angajate și plătite acestuia.
În lipsa administratorului, plățile erau făcute către apelant care preda imediat banii către acesta.
Apelantul arată că nu a însușit nici o sumă de bani din contravaloarea lucrărilor, ci toate au fost încasate de către administratorul .
Apelantul a precizat că el nu a deținut chitanțier și ștampilă, ca urmare nu putea să încaseze contra chitanței vreo sumă de bani. Toate lucrările angajate s-au efectuat la punctul de lucru al firmei în prezența patroanei și administratorului, condiții în care nu putea să însușească materiale sau contravaloarea lucrărilor efectuate.
În drept nu s-au invocat alte dispoziții legale.
În suplimentarea probațiunii apelantul inculpat a solicitat reaudierea de martori și efectuarea unei expertize contabile.
Prin decizia penală nr.200/Ap din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale care a fost desființată în întregime și în rejudecarea cauzei:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de delapidare, prev. de art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.346 Cod procedură penală, a respins în totalitate pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă - SRL
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală a obligat partea civilă - SRL C la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că, societatea la care a fost angajat inculpatul - SRL, nu a condus nici un fel de evidență contabilă pe baza căreia să poată fi analizată eventualitatea unor lipsuri în gestiune.
Stabilirea existenței unei pagube în patrimoniul societății comerciale se poate realiza doar în baza unei inventarieri a gestiunii ținând seama de toate documentele contabile.
Deși inventarierea poate fi făcută ori de cate ori este nevoie datorită unor împrejurări speciale ( cum ar fi lipsuri în gestiune ), partea civilă a omis să întocmească un astfel de act constatator prin care să dovedească eventualele pagube cauzate în patrimoniul său.
Mai mult, pentru ca prejudiciul creat să poată fi în mod just evaluat, era necesar ca în actul încheiat cu ocazia inventarierii societatea să fi specificat fiecare bun care lipsește din gestiune, nefiind suficientă doar menționarea sumei totale a presupusei lipse în gestiune.
De asemenea, nu se va putea accepta ideea stabilirii pagubei doar ținând seama de listele lunare de stoc, fiind necesar ca acestea să fie confruntate cu stocul faptic rezultat din inventariere și cu consumurile efectuate.
Astfel, la operațiunea de inventariere trebuiau avute în vedere toate facturile pe baza cărora s-au efectuat lucrările de către societate și bineînțeles chitanțele care probează încasarea contravalorii acestor lucrări.
Drept consecință, se constată că în cauză partea civilă nu a fost în măsură să producă probe în sensul dovedirii existenței vreunei pagube produse ca urmare a activității inculpatului.
Pe baza rațiunilor mai sus expuse, tribunalul a reținut că faptei inculpatului îi lipsește unul din subelementele laturii obiective a infracțiunii de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.1 Cod penal, în ce privește fiecare act de executare din cadrul infracțiunii continuate, și anume consecința prejudiciabilă în patrimoniul părții civile ca rezultat a acțiunii inculpatului, motiv pentru care, întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penală, acesta a fost achitat de sub acuzația săvârșirii infracțiunii arătate mai sus.
Ca o consecință a achitării inculpatului, tribunalul a procedat la respingerea în totalitate a pretențiilor civile formulate în cauză de către partea civilă - SRL, întemeiat pe dispozițiile art.346 Cod procedură penală.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recursParchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, apreciind că soluția instanței de control judiciar este netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului casarea și modificarea deciziei recurate, în sensul de a se menține soluția pronunțată de prima instanță.
În motivarea recursului declarat învederează că soluția de achitare pronunțată de instanța de apel este eronată, axându-se în exclusivitate pe declarația expertului, audiat în cauză și a cărui declarație se regăsește în motivarea hotărârii.
Se apreciază, în recurs că s-a dovedit fără putință de tăgadă, că inculpatul folosind materialele societății la care a fost angajat, a executat lucrări de montare uși și ferestre PVC la diferiți clienți de la care incasa și-și însușea prețul, fără să le elibereze chitanțe și fără ca patronul firmei, sau fiul acesteia să aibă cunoștință despre aceste activități ale inculpatului.
Se apreciază că în mod greșit s-a reținut că partea civilă nu a fost în măsură să producă probe în sensul dovedirii existenței unei pagube ca urmare a activității inculpatului, în contextul în care nu părții civile îi revenea sarcina probei în dovedirea activității infracționale a inculpatului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub aspectul constatării nevinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215 indice 1 alin. 1 Cod penal, reținută fiind în condițiile art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut, cu considerente și la depoziția expertului, că societatea la care a fost angajat inculpatul SRL, nu a condus vreo evidență contabilă pe baza căreia să poată fi analizată și evidențiată existența eventuală a unor lipsuri în gestiune, lipsind inventarierile care ar trebui să aibă la bază acte contabile.
Hotărârea instanței de apel reține faptul că partea civilă nu a fost în măsură să producă probe în sensul dovedirii existenței vreunei pagube ca urmare a conduitei culpabile a inculpatului. Această sarcină îi revine exclusiv, nu cea a dovedirii activității infracționale cum greșit se susține în recursul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Satu Mare.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că nevinovăția inculpatului recurent a fost dovedită, iar instanța de apel în mod corect a apreciat că faptei inculpatului, îi lipsește unul din subelementele laturii obiective a infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art.215 indice 1 alin. 1 Cod penal, privind fiecare act de executare din cadrul infracțiunii continuate, așa cum s-a reținut în rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, respectiv consecința prejudiciabilă în patrimoniul părții civile.
Astfel fiind în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva sus arătatei decizii penale, pe care o menține în întregime privind pe inculpatul.
În baza art. 189 Cod de procedură penală, dispune virarea onorariului de avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B, pe seama apărătorului desemnat în condițiile art.171 alin. 3 Cod de procedură penală, av., delegație nr. 566/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE împotriva deciziei penale nr.200 din 4 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr.1080/P/2006 de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime, privind pe inculpatul.
Suma de 100 lei va fi avansată din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B pe seama avocat, delegație nr.566/2008.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 10.04.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./14.04.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Pantea Nistor
