Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 258
Ședința publică din data de 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Burghelea Ioana Vorniceasa vicepreședinte instanță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, reprezentat legal prin procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 488/A din 16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. - apărător ales pentru recurentul inculpat și av.Finică - apărător ales al intimatei părți civile, SC " " B, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului sub aspectul laturii penale cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și sub aspectul laturii civile, cu privire la suma stabilită.
În latură penală solicită a se aprecia asupra declarațiilor inculpatului, care a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de anchetă și a se corobora declarația inculpatului cu declarațiile reprezentantului societății și casierul societății.
Expertiza tehnică efectuată în cauză, care a verificat sumele încasate de inculpat pe borderou, nu a avut ca obiectiv modul de înregistrare a chitanțelor în contabilitate, iar instanța de fond a declarat false chitanțele scrise de inculpat - exemplarul 2. Consideră că trebuiau anulate ca false chitanțele - exemplarul 1, pe care erau trecute sumele mai mari și nu exemplarul 2 unde erau menționate sume mai mici, iar verificările trebuiau făcute strict în contabilitate.
Față de aceste motive, s-ar impune casarea hotărârii și verificarea raportului de expertiză contabilă în ce privește intimata parte civilă SC SRL B, care s-a înregistrat cu "plus" și verificarea compensărilor care s-au făcut între societăți, prejudiciul nefiind stabilit în mod real întrucât acesta se stabilește din contabilitate.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare pentru că au fost anulate chitanțe care dovedesc să societatea a operat în contabilitate și au existat și sume depuse în cont.
De asemeni, solicită să se constate că nu se poate reține în sarcina inculpatului suma stabilită ca și despăgubiri civile întrucât au existat și sume depuse în cont.
Av.Finică - având cuvântul pentru intimata parte civilă " " B - solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat întrucât motivarea recursului este contradictorie cu susținerile inculpatului până în această fază a judecății.
Inculpatul a recunoscut falsificarea chitanțelor, însă spune că nu și-a însușit suma de bani, susținând că i-a dat-o lui, iar acum se fac alte susțineri, recunoaște fapta în tot, însă contestă suma la care a fost obligat.
Nu este de acord cu efectuarea expertizei tehnice, susținerile inculpatului fiind nefondate, în celelalte faze procesuale - fond și apel - inculpatul a fost asistat de apărător ales și nu a fost contestată expertiza tehnică efectuată în cauză.
În concluzie, consideră că raportul de expertiză este corect și își însușește suma stabilită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că s-a stabilit o situație de fapt corectă, inculpatul fiind gestionar, după ce elibera chitanța - exemplarul 1, trebuia să depună banii la casierie cu exemplarul 2 al chitanței.
De asemeni, raportul de expertiză a stabilit corect suma trecută în exemplarul l și exemplarul 2, care are trecută o altă sumă.
Apreciază că în cauză s-a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul aplicării pedepsei accesorii și a suspendării acesteia întrucât faptele au fost săvârșite în anul 2005, iar modificările în materie au intervenit în anul 2006. Sub acest aspect, solicită admiterea recursului și înlăturarea dispozițiilor privitoare la pedeapsa accesorie.
Av. - în replică - precizează că inculpatul trecea pe exemplarul 2 suma mai mică, care era conformă cu realitatea, iar pe exemplarul 1 suma mai mare, de aceea consideră că trebuiau anulate chitanțele - exemplarul 1 și nu 2.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3331/19.12.2006 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Bacău, în baza art.2151alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin 2 Cp a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, ns. la 09.03.1953 în mun., jud. B, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit,. în mun.,- 4/B/18, jud. B, fără antecedente penale, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare.
În baza art.290 cu aplic art. 41 alin 2Cpen a fost condamnat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de l(un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a-c Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81.Cod Penal și art. 71 alin. 5 Cp s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.
Cod PenalÎn baza art. 359.pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 și art. 346 alin 1.C.P.P. art. 998.civ a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.878 lei către partea civilă SC SRL B, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 348.C.P.P. s-au anulat ca fiind false chitanțele (exemplarul 2), filele 39-72 dup.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 24.03.2005 inculpatul în calitate de agent vânzări la SC SRL Baf ost depistat de organele de poliție în timp ce trecea pe originalul chitanței o sumă mai mare decât pe exemplarul 2 după încasarea sumelor de bani de la beneficiari.
n urma verificărilor efectuate s-a stabilit că începând din anul 2004 inculpatul lucra ca agent comercial la societatea menționată având ca atribuțiuni de serviciu livrarea mărfurilor către diverși agenți economici și încasarea în numerar a sumelor de bani aferente contravalorii acestor mărfuri. De regulă inculpatul depunea încasările în contul BCR - Agenția sau directorului de vânzări, sau conducătorului auto care livra mărfurile. In aceste ultime două cazuri întocmea și borderouri pe un caiet studențesc unde apar semnăturile de predare primire.
n perioada iulie 2004 - februarie 2005 pentru a acoperi întârzierile de plată a unor clienți și compensarea cu plățile făcute de clienți buni platnici, pentru a putea beneficia de comisioane mai mari inculpatul a falsificat operațiunile în sensul că trecea sume diferite pe cele două exemplare ale chitanțelor emise pentru SC SRL cu toate că fuseseră încasate pe parcursul lunii martie 2005 anterior efectuării depunerii de numerar de numerar din încasări în contul deschis de societate la BCR sau către agentul de livrare. De altfel, aceste chitanțe nu au fost trecute nici pe borderoul ținut de inculpat.
În același timp, conform altor 15 chitanțe, din care două sunt datate 04.03.2005 și 05.03.2005, sunt menționate în borderoul întocmit de acesta cu data de 16.03.2005 ce nu este semnat de o altă persoană pentru primire.
Apărările inculpatului, precum că a predat aceste sume de bani numitului, sunt combătute cu probele administrate în cauză. Astfel, așa cum rezultă din declarația martorului și a lui, de fiecare dată în momentul încasării sumei de bani directorul semna de primire și scris numele în clar, precum și data, fapt ce reiese din caietul de borderouri.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia în condițiile amintite anterior.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, în motivarea căruia a susținut că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare întrucât a realizat încasări de sume de bani, pe care le-a predat prin terțe persoane, cu acordul conducerii societății. A mai susținut că la societate nu se întocmeau acte pentru sumele de bani nu se făceau statele de plată al salariilor, iar salariul cuvenit și-l reținea singur din încasări. Drept consecință, pentru aceste motive, apelantul a apreciat că instanța trebuia să dispună achitarea sa pentru această infracțiune. În latură civilă, acesta a susținut că nu a prejudiciat societatea și prin urmare trebuie înlăturată obligația sa la plata de despăgubiri civile.
În temeiul art.378 C.P.P. verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului de la dosarul cauzei și a probelor noi administrate în apel cu declarația luată inculpatului și declarațiile martorilor audiați, apelul formulat a fost admis numai cu privire la greșita interzicere a drepturilor inculpatului, cu motivarea că instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt și calificarea juridică a faptei. Astfel, în motivele de apel, cât și în ultimul cuvânt acordat în apel, apelantul inculpat a arătat că din sumele de bani, rezultate din încasări, își reținea banii necesari pentru plata drepturilor salariale, caz în care lunar sume de bani din gestiune erau folosite în interesul său. Pe de altă parte, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că acesta nu se ocupa niciodată personal de predarea banilor la casierie, unde nu se deplasase niciodată. Pentru sumele de bani încasate acesta ținea o evidență precară pe caiet și nicidecum pe documente de gestiune, iar pentru predarea banilor la casierie folosea alți salariați ai societății care nu aveau această atribuție, de regulă șoferii cărora le dădea pachete cu bani pentru predarea la casierie. Or prin aceste modalități era oricând posibilă folosirea banilor temporar sau definitiv de inculpat sau alte persoane ori traficarea acestora. În fapt, delapidarea s-a produs prin aceste modalități și atât pentru înlesnirea ei cât și pentru ascunderea ei temporară inculpatul a comis infracțiunea de fals pe care nu a contestat- Rezultă așadar că instanța de fond a reținut și apreciat corect întrunirea conținutului constitutiv al ambelor infracțiuni de fals și delapidare și comiterea acestora cu intenție directă de inculpat. Susținerea inculpatului că despre circuitul rudimentar al încasărilor avea cunoștință și conducerea societății nu-l exonerează pe acesta de obligația de a gestiona corect și în condiții legale sumele de bani încasate de la clienți și nu constituie o cauză de îndepărtare a consecințelor traficării ori a folosirii banilor gestionați.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că aceasta a fost corect soluționată atât sub aspectul stabilirii existenței prejudiciului, a mecanismului de producere a acestuia, al evaluării lui cât și sub aspectul acordării de despăgubiri civile și al stabilirii cuantumului acestora.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei însă, se constată că instanța de fonda dat curs tuturor exigențelor art.72 cod penal manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Din oficiu, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prevăzut de art.64 lit.a prima teză Cod penal. Deși art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr.278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit."a-c" "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art.11 alin.2 și art.20 alin.2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, care a criticat atât decizia recurată, cât și sentința primei instanțe ca nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunile deduse judecății.
Pe latura civilă a arătat că prejudiciul reținut în sarcina sa nu există și că în mod greșit s-a dispus anularea exemplarului nr. 2 al chitanțelor completate de inculpat întrucât cele nereale erau cele reprezentând exemplarul nr. 1.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe și pe fond achitarea sa întrucât faptele nu există. A solicitat, de asemeni, exonerarea sa de plata despăgubirilor civile întrucât în cauză nu există prejudiciu.
Recursul formulat este nefondat.
Recurentul inculpat a îndeplinit funcția de agent comercial având ca atribuțiuni încasarea contravalorii mărfurilor livrate de la diverși beneficiari.
Cu ocazia încasării sumelor cuvenite, inculpatul trecea pe exemplarul nr.1 al chitanței suma reală, iar pe exemplarul nr.2 o altă sumă, diminuată însă - în scopul majorării sumelor ce-i reveneau cu titlu de salariu. Situația subliniată rezultă atât din probatoriul administrat în cauză, cât și din expertiza contabilă efectuată în cauză.
În aceste condiții, atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corespunzătoare, dând faptelor o încadrare legală.
În mod corect a fost stabilit. De asemeni, prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptelor deduse judecății, neimpunându-se casarea celor două soluții adoptate în cauză și efectuarea unei noi expertize.
Așa fiind și cum alte motive de casare, din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, nu există, urmează ca - în baza art.38515pct.1 lit.b - să se respingă ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 488/A din 16.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul inculpat a fost reprezentat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - -
- -
GREFIER,
- -
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
14/16.04.2008
Președinte:Florin Burghelea Ioana VorniceasaJudecători:Florin Burghelea Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
