Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 659/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 132/A din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, u și - asistați de avocat, apărător ales, lipsă fiind intimatul inculpat și intimata parte vătămată Compania Națională de Ferate CFR SA
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 385/14 alin.1/1 pr.pen. raportat la art. 70 alin.2 pr.pen. instanța aduce la cunoștință inculpaților dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-le totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație.
Recurentul inculpat u de asemenea declară că nu dorește să fie audiat de instanța de recurs.
Recurentul inculpat - își menține declarațiile date și nu mai dorește să fie audiat de instanța de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursurile declarate de inculpați care vizează două aspecte și anume: greșita condamnare a inculpaților - și la 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare și greșita aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ în sarcina inculpatului u.
Precizează că, motivul de casare în cazul recursurile declarate de inculpații și - sunt cele prevăzute de art. 385/9 pct. 14. pr.pen. apreciind că instanța de apel în mod greșit a dispus condamnarea acestora la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni pentru fiecare inculpat.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 pen, întrucât fapta reținută în sarcina inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
a se avea în vedere că inculpații au fost angajați la CFR și au fost cercetați și trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de delapidare, reținându-se în sarcina inculpatului un prejudiciu de 2635 lei, iar în sarcina inculpatului un prejudiciu de 2688 lei.
Susține că prejudiciile cauzate de inculpați sunt nesemnificative raportat la valoarea gestiunii de care aceștia au răspuns. a se avea în vedere că prejudiciile au fost recuperate, inculpații au avut o atitudine sinceră, nu au antecedente penale, au avut un comportament corespunzător la locul de muncă, fapt atestat de caracterizările depuse la dosar, toate aceste aspecte fiind de natură să formeze convingerea instanței că este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru toate aceste considerente, solicită achitarea inculpaților și aplicarea dispozițiilor art. 18/1 pen.
Recursul declarat de inculpatul u este întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18. pr.pen. Instanța de apel a reținut dispozițiile art. 18/1 pen. aplicând inculpatului o amendă administrativă de 500 lei, în condițiile în care prejudiciul creat este de 1,70 lei, iar obiectul infracțiunii nu are nicio legătură cu siguranța circulației pe căile ferate.
Solicită admiterea recursul și încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit.b raportat la art. 10 lit. i pr.pen. prin înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere ca atrage o sancțiune cu caracter administrativ.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărâri atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanțele au stabilit în mod corect starea de fapt și au făcut o corectă încadrarea juridică a faptelor. Referitor la infracțiunea de delapidare reținută în sarcina inculpaților și susține că nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 18/1 pen, întrucât fapta nu este lipsită de importanță și prezintă trăsăturile unei infracțiuni. Nu este lipsit de importanță nici faptul că valorile prejudiciilor cauzate au fost stabilite la nivelul anului 2005.
Referitor la inculpatul u, apreciază că instanța de apel în mod corect a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 11, pct. 2 lit.b raportat la art.10 lit.i pr.pen. referitoare la încetarea procesului penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului săi.
Recurentul inculpat u, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, fiind de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 1554 din 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Brașov, în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 215/1 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la trei pedepse de câte un an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de instigare la delapidare, cu executarea pedepsei celei mai grele de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 215/1 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, respectiv, în baza art. 248 Cod penal, raportat la art. 258 Cod penal (două fapte) prin schimbarea încadrării juridice, la două pedepse de câte 6 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
În baza art. 215/1 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul u la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
În baza art. 215 /1 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 248 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
A constatat că partea vătămată Compania Națională de Ferate SA - Regionala B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În toamna anului 2005, inculpatul a fost contactat de martorul și de alte persoane din C care erau interesate de achiziționarea mai multor materiale de cale tip 40.
Acesta a căutat la mai multe firme din B astfel de materiale și a găsit la SC "" SA B un schimbător de cale tip 40 de vânzare. Cum acesta necesita schimbări de părți componente, i-a contactat pe inculpații, u și -, șef de districte linii, rugându-i să dea materiale de cale din gestiunea lor la schimb pentru a putea completa schimbătorul de cale care urma să fie achiziționat de martor.
Inculpatul era șef district întreținere linii la secția L1 B și avea ca atribuție principală primirea, păstrarea și eliberarea mărfii din gestiunea districtului.
Ca urmare a solicitării făcute de către inculpatul, la data de 3.03.2006 a înstrăinat din gestiunea sa materiale de cale.
În cuprinsul procesului verbal de răspundere materială întocmit cu privire la secția L1 B s-a constatat că plusurile de inventar în cuantum de 5.117,12 lei au fost create de, precum și minusurile în cuantum de 3.977 lei, iar de paguba nerecuperată, în sumă de 2885,11 lei, reprezentând contravaloarea materialelor date fără forme legale este direct răspunzătoare aceeași persoană.
Având în subordine întreg personalului L1, gestionar al mijloacelor fixe și materiale de cale și a altor bunuri sau valori, inculpatul a înstrăinat din gestiunea sa materiale, folosindu-se la manipularea acestora de un angajat din subordine,de un utilaj și de alți doi din cadrul.
Inculpatul u era șef district întreținere linii la secția L1 B având ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea mărfii din gestiunea acestuia, iar la data de 3.03.2006, urmare a solicitării primite din partea lui, a înstrăinat din gestiunea sa materiale de cale, nu a întocmit acte corespunzătoare, iar în urma inventarului s-a constatat un plus în cuantum de 33,14 lei și un minus de 40,06 lei.
Inculpatul -, în data de 3.03.2006, a înstrăinat din gestiunea sa materiale de cale, folosindu-se la manipularea lor de patru angajați din cadrul districtului, fără a întocmi acte corespunzătoare, înregistrându-se un plus de inventar de 631,40 lei, respectiv un minus de 4.56,53 lei.
Materialele înstrăinate din gestiunile celor trei inculpați au fost încărcate într-un camion condus de G care a ajutat și la încărcarea, descărcarea materialelor de cale.
La individualizarea și dozarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpații u, - și.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie cu referire la cuantumul pedepselor aplicate celor patru inculpați, arătându-se că pericolul social al faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este unul foarte mare față de modalitatea de comitere, disponibilitatea pe care au manifestat-o, materialele înstrăinate fiind specifice căii ferate, care nu se pot achiziționa foarte ușor pentru că sunt fabricate doar la comandă.
De asemenea, s-a mai arătat că pedepsele aplicate celor patru inculpați nu sunt echitabile, deși pentru s-a reținut săvârșirea a trei infracțiuni.
Inculpații au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. pentru infracțiunile prev. de art. 215/1 alin.1 Cod penal, art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția de a-și însuși bunurile aflate în gestiunea lor, piesele de cale ferată pe care le-au dat fiind uzate, vechi, cu valori reduse și urmând să fie restituite în cel mai scurt timp. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal, lipsește atât latura subiectivă,cât și cea obiectivă, între gestiunile inculpaților existând practica ajutorării reciproce cu oameni și utilaje neputându-se afirma că s-au produs prejudicii în gestiunile acestora.
În subsidiar, inculpații, - și au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 li.b/1 pr.pen. deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, prin acțiunile lor aducându-se o atingere minimă patrimoniului unităților unde lucrează.
Inculpatul u, în subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal potrivit art. 11 pct. 2 lit.b raportat la art. 10 lit.i pr.pen. combinat cu art. 90 lit.a Cod penal și art. 91 lit.a sau b Cod penal și înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o răspundere administrativă.
Inculpații apelanți au arătat că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, fără să se țină seama de criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 132/1 din 28.04.2009, Tribunalul Brașova admis apelurile declarate de inculpații u, și - și, în baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen. raportat la art. 10 lit.b/1 pr.pen. a achitat pe u pentru infracțiunea prev. de art. 215/1 alin.1 Cod penal, pentru infracțiunile prev. de art. 248.penl, raportat la art. 258. penal (două fapte) și pe - pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, fiecăruia aplicându-i-se câte o amendă administrativă de 500 lei.
Prin reținerea de circumstanțe atenuante, a redus pedepsele aplicate inculpaților și - pentru infracțiunile de delapidare de la câte 1 an închisoare la câte 3 luni închisoare, fiind reduse corespunzător și termenele de încercare.
A obligat la cheltuieli judiciare către stat, respingând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută și s-a realizat o analiză temeinică a probelor administrate, însă în cauză nu sunt dovedite apărările inculpaților, - și cu referire la primul motiv de apel, respectiv lipsa laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 215/1 Cod penal, iar pentru infracțiunea prev. de art. 248 raportat la art. 258 alin. Cod penal lipsa atât a laturii subiective cât și a celei obiective.
Față de starea de fapt reținută în cauză, Tribunalul a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunea de delapidare sub forma traficării de bunuri pe care le-au gestionat în interesul altei persoane, ca atare susținerile lor în sensul că nu și-au însușit bunurile sunt netemeinice, modalitatea de comitere nefiind însușirea, ci traficarea.
Cu referire la infracțiunea prev. de art. 248 raportat la art. 258 Cod penal, Tribunalul a reținut că este întrunită atât latura subiectivă, cât și cea obiectivă.
Totodată, Tribunalul a constatat temeinicia motivului de apel privind infracțiunea de delapidare reținută în sarcina inculpatului u, precum și a infracțiunilor prev. de art. 248 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal reținute în sarcina celorlalți.
Astfel, față de cuantumul redus la prejudiciilor, persoana inculpaților - infractori primari, de împrejurarea că piesele date din gestiune erau caracterizate fier vechi și că prin folosirea de către ceilalți inculpați a angajaților și a unui utilaj pentru a încărca materialele nu s-a afectat în mod semnificativ activitatea unităților în care lucrau, s-a constatat că faptele reținute nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Motivul de apel al inculpatului u care a solicitat încetarea procesului penal nu este temeinic.
În ceea ce privește infracțiunile de delapidare reținute în sarcina inculpaților și -, Tribunalul a apreciat că acestea prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și prin reținerea de circumstanțe atenuante a coborât pedeapsa aplicată fiecăruia sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașova fost respins ca nefondat.
Împotriva hotărârii susmenționate au declarat recurs inculpații, - și u și, în conformitate cu prevederile art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.pen. combinat cu art. 385/9 pct. 14. pr.pen. și art. 385/9 pct. 18. pr.pen. au solicitat primii doi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.pen pentru infracțiunile prev. de art. 215/1 Cod penal, iar pentru cel de-al treilea încetarea procesului penal și înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune administrativă.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpații și - au arătat că au gestiuni evaluate la sute de mii de lei, prejudiciile reținute în sarcina fiecăruia sunt derizorii, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut comiterea faptelor, iar partea vătămată a declarat că nu are pretenții civile.
Inculpatul uac onsiderat că instanța de apel i-a aplicat greșit o amendă administrativă de 500 lei pentru infracțiunea săvârșită cu un prejudiciu de 1,70 lei.
Fiind îndeplinite condițiile legale cerute de art. 90. pen. instanța trebuie să dispună înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune administrativă.
Recursurile sunt nefondat.
Potrivit art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar alin. 2 al aceluiași articol arată criteriile în funcție de care se stabilește în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, faptele comise de inculpații și - și pentru care au fost condamnați la pedepse de câte trei luni închisoare prezintă pericolul social al unei infracțiuni având în vedere modalitatea concretă de săvârșire.
Astfel, la solicitarea inculpatului, cei doi inculpați și-au manifestat întreaga disponibilitate și au înstrăinat materiale specifice căii ferate - ce sunt fabricate doar la comandă - aflate în gestiunea lor, fără documente justificative.
De precizat că, înstrăinarea pieselor respective ar fi putut conduce la consecințe grave deoarece, într-o situație de urgență, procurarea ar fi fost anevoioasă și de lungă durată. De altminteri și inculpatului i-a fost necesară o perioadă de timp pentru completarea piesei incomplete de la SC "" SA, pe de o parte, iar pe de altă parte, componentele acesteia au fost găsite abia între trei gestiuni
Mai mult, cuantumul prejudiciilor cauzate nu este deloc de neglijat, iar inculpații au dat dovadă de nesinceritate pe parcursul desfășurării procesului penal.
Lipsa antecedentelor penale și recuperarea prejudiciilor în integralitatea lor, de altfel aspecte evidențiate și în hotărârile pronunțate, au fost valorificate în procesul de individualizare judiciare a pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, faptele comise de inculpații și - și pentru care s-a dispus condamnarea la pedepse de câte trei ani închisoare prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,astfel că nu pot fi primite apărările acestora în sensul achitării potrivit art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen. raportat la art. 10 lit.b/1 pr.pen.
Prin urmare, în baza art. 385/15 alin.2 pct. 1 lit.b pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de cei doi inculpați.
Analizând hotărârea instanței de apel cu privire la inculpatul, prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 385/9 pct. 18. pr.pen, dar și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, instanța reține următoarele:
Spre deosebire de apel, unde instanța investită cu soluționarea căii de atac examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, nefiind limitată la temeiurile invocate, la cererile formulate de apelant, recursul are o devoluție limitată la lipsurile hotărârii atacate care se pot încadra în cazurile de casare acceptate de lege.
Astfel, în baza art. 385/6 pr.pen, se prevede că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385/9 pr.pen.
Așadar, instanța de recurs examinează cauza în limita cazurilor de casare prevăzute de lege, pe de o parte, se referă preponderent la erorile de drept, iar pe de altă parte, nu la toate erorile pe care le cuprinde hotărârea recurată.
În legătură cu aceste cazuri de casare se prevede că recursul trebuie motivat în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu care trebuie depus la instanță cu cel puțin cinci zile înaintea termenului de judecată.
Chiar și atunci când instanța de recurs are dreptul să ia în considerare din oficiu un caz de casare se aplică aceste limite de casare,întrucât numai o parte din cele 21 de cazuri pot fi luate în considerare din inițiativa instanței.
În memoriul depus la dosar, inculpatul uai ndicat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18. pr.pen.
În literatură și jurisprudență, cazul de casare privind eroarea gravă de fapt este interpretat în sensul incidenței sale ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor, ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Așadar, există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanței de fond se susține că la dosar există probe de nevinovăție, când în realitate acestea nu există, sau când nu există probe deși acestea există, ori când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, raport de expertiză ar demonstra existența sau inexistența unei împrejurări când din aceste mijloace de probă rezultă contrariul.
Pentru a fi în prezența acestui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să aibă influență bine precizată asupra soluției.
O eroare este evidentă când situația de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată.
În speță, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.b pen Cod Penal raportat la art. 10 lit.i pr.pen și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Analizând hotărârea recurată prin cele arătate mai sus, instanța constată că starea de fapt este în acord cu materialul probator administrat, astfel că hotărârea de achitare a inculpatului nu se întemeiază pe o stare de fapt greșită.
Instanța de recurs nu poate să procedeze la o reinterpretare a probelor, iar stabilirea gradului de pericol social redus al faptei nu poate fi analizat prin acest motiv invocat, nefiind vorba despre o eroare gravă de fapt.
Ca atare, cum motivele invocate nu pot încadrate nici în vreunul dintre cazurile de casare care sunt luate spre examinare din oficiu, față de cele arătate mai sus, în baza art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul formulat.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate potrivit art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 132/28.04.2009 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Dată și citită în ședință publică azi 9 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AM/23.10.2009
Dact.BD/26.10.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Constantin Epure
