Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.692/
Ședința publică de la 24 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurenta-inculpată, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 187/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenta-inculpată, care a fost reprezentată de avocat, apărător desemnat din oficiu 4908 emisă de Baroul Galați la data de 24.10.2008, și intimata parte civilă SC Mixt Com SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru lipsa de apărare a recurentei-inculpate, după care;
Apărătorul recurentei-inculpate nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-inculpată, prin apărător, critică decizia penală nr.187/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind netemeinică și nelegală.
Motivele de recurs, formulate pe larg în scris, au în vedere faptul că soluția pronunțată de instanțele de fond și apel sunt bazate pe o gravă eroare de fapt, în sensul reținerii că fapta săvârșită de inculpată este prevăzută de legea penală.
În dovedirea vinovăției inculpatei, instanțele s-au folosit de prezumția simplă și nu de probe concludente, în sensul celor prev. de art.64 Cod procedură penală.
Învederează că activitatea inculpatei este prevăzută în Legea civilă nr.22/1969 iar eventualele despăgubiri civile pot fi recuperate în cadrul unui proces civil.
Față de motivele de recurs prezentate in scris de inculpată, solicită admiterea recursului, conform art.38515alin.2 lit.b Cod procedură penală, casarea Deciziei penale nr.187/2008 a Tribunalului Vrancea și a Sentinței penale nr.779/2007 a Judecătoriei Focșani și achitarea inculpatei, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de Legea penală.
În conformitate cu art.346 alin.4 Cod procedură penală solicită a fi lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpata este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză de Judecătoria Focșani și Tribunalul Vrancea fiind legale și temeinice.
Apărarea constantă a inculpatei și motivul de recurs privește un singur aspect, respectiv aceea că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Ambele instanțe au motivat că în cauză probele administrate au dovedit existența infracțiunii și a săvârșirii cu vinovăție de către inculpată.
Este cert că inculpata avea calitatea de gestionar la societatea părții civile, că în această calitate avea anumite atribuțiuni, respectiv aceea de primire a mărfurilor, pe bază de facturi, de vânzare a produselor și, respectiv de predare a banilor rezultați din vânzări. Insă, la momentul la care inculpata este angajată în funcția de gestionar, a avut loc un inventar, în urma căruia inculpata nu a avut nimic de obiectat.
Inculpata era cea care vindea, pe o tură, iar cealaltă coinculpată pe cealaltă tură.
Ulterior, după o anumită perioadă de timp, la un inventar, s-a constatat lipsa banilor.
Deci, atât timp cât s-a stabilit în mod clar care era valoarea gestiunii care a fost preluată la momentul în care și-a inceput activitatea de gestionar, faptul că nu s-au constatat nereguli cu privire la modalitatea în care mărfurile au fost primite, recepționate iar inculpatele au arătat că existau situații în care mărfurile erau date pe datorie, inclusiv inculpatele luau mărfuri din magazin și că totuși ar fi fost achitate, dar nu au făcut dovada că s-au achitat acești bani; cum nu avea nimeni acces la acest magazin, instanțele corect au concluzionat că banii respectivi au fost însușiți din gestiunea părții civile.
Apreciază că fapta există, că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpată, că în mod corect s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă care a fost just individualizată de către instanță, potrivi art.72 Cod penal.
De asemenea, în mod corect instanțele au dispus soluționarea corectă a laturii civile.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpata a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.187/02.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr-.
Prin decizia penală nr.187/02.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr.779/06.04.2007 a Judecătoriei Focșani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 779/06.04.2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Focșani inculpatele - și au fost condamnate pentru comiterea infracțiunii de delapidare prev.de art.2151Cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și art. 74 lit.a Cod penal, art. 76 lit.d Cod penal, la câte 6 luni închisoare fiecare.
S-a interzis inculpatelor drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
In baza art. 81 și art. 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni față de ambele inculpate.
In temeiul art. 71 al.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev.de art. 64 lit.a,b,c Cod penal.
S-a atras atenția fiecărei inculpate asupra diosp.art. 83 cod penal privind condițiile de revocare a suspendării.
Inculpatele au fost obligate în solidar la 8690,6 RON către partea civilă SC Mixt Com SRL
Inculpatele au fost obligate la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de câte 100 lei ( în total 200 lei) să fie avansate din fondul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatele au fost angajate cu contract de muncă la SC Mixt Com SRL F în lunile martie și, respectiv, mai 2005.
In perioada 8 mai - 15 august 2005 s-au efectuat două inventarieri privind modul de gestionare a bunurilor și valorilor de către inculpate și s-a constatat o lipsă în gestiune de 8.690,6 lei RON.
Instanța a mai reținut că cele două inculpate lucrau în ture și, de fiecare dată, la sfârșitul programului de lucru își predau gestiunea, inclusiv banii realizați din vânzări, fără însă a întocmi vreun act în acest sens. La sfârșitul zilei gestionara care era de serviciu, întocmea monetarul și preda sumele realizate din vânzările întregii zile administratorului societății. In ce privește inventarierea efectuată, instanța a apreciat că în ambele cazuri, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale întrucât ambele inculpate au participat la desfășurarea inventarierii și au semnat listele de inventar. Din declarațiile inculpatelor instanța a reținut că marfa era adusă în magazin pe bază de factură după care se întocmeau -urile și Registrul de casă, că nicio altă persoană nu avea acces la produsele din magazin și la banii obținuți din vânzări, că, uneori, inculpatele își mai însușeau din produse achitând ulterior contravaloarea acestora și că mai vindeau bunuri pe datorie însă de fiecare dată a încasat banii de la cumpărători.
Inculpata - a declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică întrucât din probele administrate nu rezultă că și-a însușit, folosit sau traficat bani sau valori din gestiunea societății. Apelanta a invocat că simplul fapt că a recunoscut existența unei lipse în gestiune, pe care de altfel nu și-o poate explica, nu conduce la concluzia că și-a însușit bani sau alte valori din gestiune.
Prin urmare, apelanta a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată. De asemenea, a invocat faptul că, potrivit Legii 22/1969 și Codului muncii lipsa în gestiune atrage răspunderea materială și nu penală iar legea penală nu încriminează ca infracțiune lipsa în gestiune.
Apelanta a criticat sentința și sub aspect probatoriu în sensul că este rezultatul unei prezumții de vinovăție dată fiind constatarea lipsei în gestiune și că se bazează pe același material probator administrat în primul ciclu de judecată apreciat ca fiind insuficient de instanța de control judiciar care a și dispus de altfel efectuarea unei expertize contabile. Apelanta a mai arătat că nu s-a dovedit nici reaua-credință și intenția sa de a produce un prejudiciu părții civile.
In concluziile orale, apelanta prin apărător a învederat instanței că inventarierea făcută nu respectă normele privind inventarierea cuprinse în art. 47 din Normele privind inventarierea aprobate prin 1753/2004 și că la preluarea gestiunii nu au fost evidențiate stocurile de marfă pentru a se putea stabili existența vreunui prejudiciu imputabil.
A solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă și, în fond admiterea apelului, desființarea sentinței, achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.b și art. 10 lit.b Cod proc.penală și nesoluționarea acțiunii civile.
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art. 371 al.2 cod proc.penală, Tribunalul Vranceaa constatat că nu este fondat.
Ambele inculpate în declarațiile date în cursul urmăririi penale au susținut că la momentul angajării la SC Mixt Com SRL F s-a efectuat un inventar în vederea preluării gestiunii. Prin urmare, situația stocului de marfă stabilit în baza listelor de inventar din 14.08.2005 s-a făcut prin raportare la inventarele efectuate la data preluării gestiunii de către inculpate aspect confirmat și de expertiza tehnică contabilă (răspuns 3, pag. 4).
Inventarierea din data de 14.08.2005, s-a făcut prin numărare și cântărire bucățică cu bucățică a produselor de către inculpate (declarațiile date la urmărirea penală) care au și semnat listele de inventar și au declarat că nu au obiecțiuni asupra modului în care a decurs operațiunea. Mai mult, inculpata - a declarat că nu are obiecțiuni nici cu privire la valorificarea inventarului din 14.08.2005 adică asupra modului în care s-a stabilit stocul de marfă.
Faptul că la momentul preluării gestiunii pentru întocmirea inventarului nu s-au folosit liste de inventariere nu face inoperabil rezultatul inventarului întrucât a fost însușit de ambele inculpate și a constituit punctul de plecare pentru inventarul din 14 august 2008.
Inculpatele au susținut că nu își explică lipsa din gestiune, dar, în condițiile în care evidența intrărilor și ieșirilor de marfă a fost corect ținută (expertiza contabilă) iar accesul la marfă îl aveau doar inculpatele este evident că lipsa în gestiune nu poate fi decât rezultatul însușirii de produse din magazin sau a banilor rezultați din vânzarea produselor.
La această concluzie se ajunge având în vedere și concluziile expertului contabil care verificând documentele contabile a stabilit că lipsa în gestiune este de 8.673,41 RON și nu este rezultatul unor erori comise în întocmirea actelor primare ci a însușirii de bunuri sau bani.
Considerând că vinovăția inculpatului este dovedită legal și temeinic instanța a dispus condamnarea lor.
Inculpata-apelantă - a invocat în cererea de apel că fapta nu constituie infracțiuni pentru că în conformitate cu Legea nr. 22/1969 și Codul muncii lipsa în gestiune atrage răspunderea materială și nicidecum răspunderea penală.
Apărarea inculpatei nu a putut fi primită întrucât răspunderea materială nu exclude răspunderea penală iar norma de drept penal incriminează fapta de însușire de bani sau bunuri care fac obiectul gestionării, în interes personal, de către persoanele prev.în art. 147 al.2 Cod penal. Ca infracțiune de delapidare.
Cum prejudiciul nu este rezultatul unor erori în actele contabile primare ci a acțiunii de însușire din gestiune care poate fi comisă numai cu intenție nu s-a putut reține nici apărarea inculpatei - că nu s-a dovedit reaua sa credință în gestionarea bunurilor.
Împotriva deciziei penale nr.187/02.06.2008 a Tribunalului Vranceaa formulat recurs inculpata criticând soluția ambelor instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
A arătat inculpata că cercetările efectuate până în prezent nu au stabilit intenția sa, ca element constitutiv al infracțiunii de delapidare, precum și faptul că verificarea gestiunii sale s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale.
A solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea sa, conform prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală și art.10 lit.b Cod procedură penală, precum și lăsarea nesoluționată a laturii civile a cauzei, conform art.346 Cod procedură penală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Inculpata avea calitatea de gestionar și a preluat gestiunea părții civile, conform normativelor în vigoare.
de preluare a gestiunii și de verificare a acesteia prin care s-a constatat lipsa în gestiune au fost efectuate conform dispozițiilor legale.
Inculpata nu a recunoscut că și-a însușit bunuri sau valori din gestiune în mod direct.
și doctrina de specialitate sunt însă unanime în a aprecia că în situația persoanelor care au în primire o gestiune și lucrează ca gestionari, fiind pregătite și instruite în acest scop, lipsa unor bunuri sau valori în gestiune, instituie o prezumție judecătorească irefragabilă că aceste bunuri sau valori au fost însușite de gestionar, cu intenție.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr.187/02.06.2008 a Tribunalului Vrancea și va obliga pe recurenta-inculpată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 17.07.1984 în comuna Andreiașu, județul V, domiciliată în comuna Andreiașu de, județul V, fără forme legale în F,-, apartament 2, județul V) împotriva deciziei penale nr.187/02.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.779/06.04.2007 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Galați, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /08.12.2008
Tehnored. -/2 ex./17.12.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Ion Avram
