Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 827/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.827/R/ Dosar nr.3581/197/R/P/2008
Ședința publică din data de: - 02 2009
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de inculpatul, împotriva Deciziei penale nr.254/5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția penală, în dosarul nr.-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales pentru recurentul inculpat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită a se lua act de încetarea delegației de acordare a asistenței juridice din oficiu emisă pentru avocat și stabilirea onorariului parțial.
Întrebați fiind, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al recurentului inculpat arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă părților cuvântul la dezbateri, asupra recursului promovat de inculpatul.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită în temeiul art.38515pct.2 Cod procedură penală admiterea recursului astfel cum a fost promovat de către acesta, pentru motivele prevăzute de art.3859pct.14 și pct.17 Cod procedură penală, casarea deciziei Tribunalului Brașov atacată prin prezentul recurs și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov.
În susținerea motivelor de recurs, arată că în mod greșit a apreciat instanța de apel că în speță ar fi îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal, având în vedere împrejurarea că prin Legea nr.246/1996 s-a stabilit pedepsirea falsului intelectual în înscrisuri sub semnătură oficială, nemaifiind astfel incriminate infracțiunile de fals intelectual în acte sub semnătură privată.
De asemenea, arată că în mod greșit instanța de apel a individualizat pedepsele, raportat la criteriile de individualizare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, apreciind că în mod corect instanța de apel a individualizat pedepsele, în speță fiind vorba despre 57 de acte materiale pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151Cod penal și de 16 acte materiale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, prejudiciul parțial recuperat fiind în valoare de 40.000 lei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin Decizia penală nr.254/5 octombrie 2009 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr.785/07.05.2009 a Judecătoriei Brașov, care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, al reținerii în favoarea inculpatului a prevederilor art.74 lit.a și lit.c Cod penal, al cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat acesta și al aplicării pedepselor accesorii și, rejudecând în aceste limite:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal, de la 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A fost majorat termenul de încercare al suspendării condiționate de la 2 ani și 8 luni la 4 ani.
S-au aplicat dispozițiile art.13 Cod penal cu privire la neaplicarea pedepselor accesorii.
Au fost majorate cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul în baza art.191 Cod penal de la 600 lei la 2200 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, inclusiv partea din onorariul avocatului din oficiu ce i se cuvine în baza Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, de 50 lei, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin Sentința penală nr.785/07.05.2009 Judecătoria Brașova hotărât următoarele:
În baza art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, lit.b și lit.c Cod penal, art.76 lit.d Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul fiul lui si, născut la data de 11.05.1972 în B, domiciliat în B,-,.20,.71, jud.B, cetățean român, fără antecedente penale, posesor al CI seria - nr.-, CNP - la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și lit.c Cod penal, art.76 lit.e Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b a contopit pedepsele mai sus aplicate, stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate mai sus pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b pe durata executării pedepsei, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.998, art.999 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile " Serv" suma de 35.653.85 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.07.2000 inculpatul a fost angajat al " Serv"-B în calitate de agent vânzări, funcție pe care a îndeplinit-o până în luna iulie 2005. Atribuțiile de serviciu ale inculpatului prevăzute în fișa postului erau: efectuarea de comenzi (preluarea de la clienții societății și predarea la șeful de depozit în vederea eliberării mărfurilor comandate), încasarea din piață a creditelor restante în termenele stabilite (încasarea sumelor de bani reprezentând plata mărfurilor livrate către clienți) și predarea încasărilor în cursul zilei respective la persoana autorizată din cadrul societății.
În perioada cât a fost angajat la societatea parte civilă, inculpatul, profitând de atribuțiile sale de serviciu, și-a însușit mai multe sume de bani acționând în următoarele modalități:
În calitatea sa de agent de vânzări, inculpatul avea ca și atribuție de serviciu așa cum s-a arătat mai sus încasarea sumelor reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate clienților și respectiv întocmirea chitanțelor constatatoare a plăților făcute de către aceștia. Cu prilejul întocmirii chitanțelor inculpatul a menționat pe exemplarul 1 al chitanței (ce era predat societății în cauză) suma reală primită de la client, iar pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe, o suma mai mică, diferența fiind însușită de către acesta.
O asemenea modalitate de acțiune inculpatul a adoptat în cazul următoarelor chitanțe:
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-B suma de 1.435,6958 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 57,6180 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-B suma de 1.962,2555 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 235,0288 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-B suma de 1.130,4739 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 91,3920 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""-C suma de 658,6856 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 330,5758 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-B suma de 2.315,6020 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 100 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-B suma de 1.770,1582 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 175,9768 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la."" suma de 399,36 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 50 RON ca fiind încasată de la." ", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la."" B suma de 905,2516 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 90,835 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""-B suma de 180 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 180 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""-B suma de 1.210 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 210 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""- B suma de 960,5953 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 482,285 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-C suma de 671,8907 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 671,8907 RON ca fiind încasată de la." ", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la." "-C suma de 535,3640 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 691,608 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie. În acest caz învinuitul a predat către casierie o sumă mai mare decât cea încasată în mod real, pentru a acoperi datoria acestei ultime societăți către " ", evitând astfel riscul ca societatea debitoare să fie somată pentru plata datoriei, ceea ce ar fi făcut astfel vizibilă activitatea infracțională a învinuitului. La fel a procedat și în cazul chitanței nr.-, cu care a încasat în mod real de la.""-C suma de 439,59 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 585,87 RON, ca fiind încasată de "", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""- B suma de 943,74 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 50 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la."" B suma de 176,38 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 50 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la.""-B suma de 234,53 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 234,53 RON ca fiind încasată de la."", sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 106,51 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 106,51 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 158,18 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 158,18 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL C suma de 200 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 200 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC - SRL B suma de 648,12 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 648,12 RON ca fiind încasată de la SC - sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 97,618 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 57,618 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr.- a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 200 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 200 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 107,83 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 107,83 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 412,69 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 412,69 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC COST SRL B suma de 1.086,52 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 1.086,52 RON ca fiind încasată de la SC COST sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 650 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 100 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 77,8426 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 77,8426 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
- chitanța seria - - nr. - a încasat în mod real de la SC SRL B suma de 246,9739 RON, pe exemplarul 2 al aceleiași chitanțe menționând suma de 246,9739 RON ca fiind încasată de la SC sumă predată la casierie.
Suma rezultată din diferențele existente pe cele doua exemplare ale chitanțelor mai sus menționate, însușită de către inculpat este de 17.165.57 lei.
O a doua modalitate în care inculpatul a acționat a constat în aceea că acesta, folosindu-se de faptul că avea între atribuțiile de serviciu preluarea comenzilor de la clienți, a predat societății comenzi nereale (din partea unor societăți inexistente sau a unor societăți cliente), iar mărfurile au fost livrate ulterior altor societăți comerciale, sumele astfel obținute fiind însușite integral de către acesta.
Inculpatul a acționat în maniera mai sus descrisă în cazul facturilor seria - - nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -( mărfurile au fost livrate către SC SRL B deși fuseseră emise către alte societăți), facturilor seria - - nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - ( mărfurile au fost livrate către alte societăți comerciale decât cele înscrise la rubrica cumpărător) suma însușită de acesta fiind de 27.075.33 lei.
Față de situația de fapt reținută în cauza pe baza probelor administrate instanța a constatat că fapta inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de agent de vânzări (funcționar cu atribuții de încasare a plăților efectuate de clienți), în cadrul SC SRL și-a însușit în 57 de rânduri sumele de bani pe care le gestiona, fie prin nedepunerea sumelor de bani încasați fie prin depunerea parțială a acestora, creând un prejudiciu de 43.259,85 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151 Cod Penal cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal și
fapta aceluiași inculpat de a falsifica un număr de 16 chitanțe doveditoare ale încasărilor prin modificarea datelor înscrise pe exemplarul 2 al chitanței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 (1) Cod Penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal, respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, împrejurările în care au fost comise faptele precum și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal.
Având în vedere atitudinea inculpatului care a colaborat cu organele de urmărire penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a achitat SC Serv SRL o parte din prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii precum și conduita acestuia înainte de săvârșirea faptei (din fișa de cazier rezultă că acesta nu a mai săvârșit fapte de natură penală), instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. art.74 lit. a, b și Cod Penal, art. 76 lit. d Cod Penal referitoare la circumstanțele atenuante.
Față de aceste criterii instanța a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură private și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81alin.1 lit. a și Cod Penal în sensul că pedeapsa aplicată este de 2 ani și că inculpatul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța a suspendat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 5 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod Penal și a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 și art.84 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că partea vătămată SC Serv SRL s-a constituit parte civilă în cauză inițial cu suma de 40.509,85 lei reprezentând despăgubiri civile. Ulterior aceasta și-a precizat cererea în sensul obligării inculpatului la suma de 35.653, 85 lei. Având în vedere probele administrate în cauză precum și recunoașterea inculpatului instanța, față de prevederile art. 998,999 Cod Civil a obligat inculpatul să plătească părții civile SC Serv SRL suma de 35.653.85 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a realizat cu valorificarea greșită a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod Penal, impunându-se majorarea pedepsei față de numărul actelor materiale ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și greșita reținere a circumstanțelor atenuante în beneficiul inculpatului. S-a subliniat că atitudinea sinceră nu a contribuit în nici un fel la bunul mers al anchetei penale, iar recuperarea prejudiciului nu s-a realizat integral, deși s-au scurs 4 ani de la comiterea faptei. S-a mai arătat că nu au fost incluse în cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul întreaga sumă a cheltuielilor avansate de stat în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul legalității sentința a fost criticată pentru neaplicarea art. 13 Cod Penal în ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere modificările legislative intervenite în materie de la comiterea faptei și până la judecarea ei.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și sub toate aspectele în limitele efectului devolutiv al apelului, potrivit art. 371 al. 2 Cod Procedură Penală tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor constatate; de altfel, sub acest aspect nu s-au formulat critici de către nici unul dintre participanții la procesul penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei criticile sunt parțial fondate.
Tribunalul constată că reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și b Cod Penal în favoarea inculpatului este nejustificată. Lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un temei pentru reținerea de circumstanțe atenuante și nici un element probatoriu nu permite concluzia că inculpatul s-a evidențiat printr-o atitudine pozitivă care să justifice un regim sancționator de excepție; de asemenea, faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei nu a contribuit în nici un fel la derularea urmăririi penale și cercetării judecătorești, în condițiile în care probatoriul administrat dovedește mai presus de orice îndoială comiterea faptei de către inculpat. Apreciem, însă, că atitudinea pozitivă a inculpatului, care a despăgubit, chiar parțial, partea vătămată, nu poate fi ignorată și trebuie să fie valorificată prin menținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b Cod Penal, cu atât mai mult cu cât se manifestă constant, prin achitarea periodică a unei sume de bani cu titlul de despăgubiri. Este adevărat că de la comiterea faptei au trecut 4 ani și prejudiciul nu a fost integral recuperat însă în măsura în care inculpatul va manifesta în continuare aceeași atitudine există posibilitatea efectivă a acoperirii prejudiciului.
Ținând seama de numărul mare al actelor materiale comise de inculpat într-un interval de timp relativ redus, de cuantumul prejudiciului creat, și în contextul înlăturării unora dintre circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, tribunalul apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului peste minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 80 Cod Penal. Va fi avut în vedere și timpul scurs de la comiterea faptei, care a determinat diminuarea pericolului social concret al faptei și nevoia de represiune din partea societății, pentru restabilirea echilibrului social încălcat prin comiterea faptei. În concluzie tribunalul constată că se impune majorarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea de delapidare de la 8 luni închisoare la 2 ani închisoare și a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod Penal cele două pedepse astfel majorate vor fi contopite inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Va fi menținută modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, cu majorarea termenului de încercare de la 2 ani și 8 luni la 4 ani. Nu se impune stabilirea unei alte modalități de executare având în vedere timpul scurs de la comiterea faptei și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul acestui interval, convingerea instanței de apel fiind aceea că scopul și funcțiile pedepsei pot fi îndeplinite prin suspendarea condiționată a pedepsei.
Având în vedere faptul că art. 71 Cod Penal a suferit modificări prin adoptarea L 278/2006, instanța va face aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului potrivit art. 13 Cod Penal și nu va aplica pedepsele accesorii, întrucât anterior intrării în vigoare a legii sus menționate aplicarea pedepselor accesorii era incompatibilă cu modalitatea de individualizate a executării pedepsei sub forma suspendării condiționate.
Este fondată și critica formulată de Ministerul Public în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare datorate statului în baza art. 191 al. 1 Cod Procedură Penală. Astfel instanța de apel constată că prin rechizitoriu s-a menționat cuantumul cheltuielilor judiciare din faza de urmărire penală ca fiind 1 600 lei. Contrar susținerilor inculpatului, această sumă nu este stabilită prin raportare la timpul scurs de la momentul declanșării urmăririi penale și până la finalizarea acestei faze procesuale, ci își găsește justificarea în cheltuielile efectuate cu administrarea probatoriului, (care este complex, ținând seama de numărul actelor materiale ale infracțiunilor comise și natura acestora. incluzând și un raport de constatare tehnico științifică de natură grafică) și întocmirea actelor procedurale. Aceste cheltuieli nu au fost incluse în cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpat, contrar prevederilor art. 189 Cod Procedură Penală. prin urmare se impune majorarea sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în baza art. 191 Cod Procedură Penală de la 600 la 2200 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat casarea deciziei, menținerea sentinței ca legală și temeinică, invocând dispozițiile art. 385/9 pct. 14 și 17 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs susținute oral (recursul nefiind motivat potrivit art. 385/10 Cod procedură penală) inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de apel a majorat pedepsele la care a fost condamnat și că greșit s-a apreciat că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal față de împrejurarea că prin Legea nr. 246/1996 s-a stabilit pedepsirea falsului intelectual în acte înscrisuri sub semnătură privată, nemaifiind astfel incriminate infracțiunile de fals intelectual în acte sub semnătură privată.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, la cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, se constată că recursul este fondat, dar pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunile comise; este de necontestat faptul că inculpatul a delapidat sumele de bani astfel cum s-a stabilit prin probele administrate în cauză și cum au fost recunoscute de inculpat.
Referitor la critica inculpatului că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal, instanța are a obser5va că această critică este total lipsită de suport juridic; în speță nu se pune problema unei infracțiuni de fals intelectual, inculpatul neavând calitatea cerută de lege pentru aceasta, respectiv aceea de funcționar care falsifică un act cu prilejul întocmirii acestuia, ci este vorba de un fals în înscrisuri sub semnătură privată prin intermediul căruia inculpatul a delapidat sumele menționate anterior.
Prin urmare, corect a fost stabilită încadrarea juridică de către instanțe.
Este întemeiată însă, critica privind individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel raportându-se doar la circumstanțele reale ale comiterii faptelor și la numărul mare de acte materiale, precum și la împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit doar parțial, înlăturând beneficiul reținerii circumstanțelor atenuante, fără a avea în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret față de faptele comise, că a depus eforturi pentru acoperirea chiar parțială a prejudiciului și că acoperirea totală nu a fost posibilă față de precaritatea mijloacelor materiale ale acestuia.
Din această perspectivă, instanța de recurs are a observa că Tribunalul Brașova avut în vedere în procesul individualizării tratamentului penal doar o parte din criteriile instituite de art. 72 Cod penal și nu totalitatea acestora, așa cum ar fi trebuit și așa cum corect a procedat prima instanță care a subliniat și valorificat toate aceste criterii, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele ușurătoare prevăzute de art. 74 lit. a, b, c Cod penal.
Tribunalul Brașova reținut că recunoașterea inculpatului nu a contribuit cu nimic la derularea urmăririi penale și cercetării judecătorești însă, trebuie subliniat faptul că nu există o asemenea condiție impusă pentru aplicarea acestei circumstanțe; a reține o asemenea condiție, ar echivala cu agravarea răspunderii penale, ceea ce este inadmisibil, chiar dacă inculpatul ar refuza să facă orice declarație, deoarece legea nu prevede că negarea faptei ori refuzul de a da declarații (ceea ce reprezintă un drept și nu o obligație) ar reprezenta o circumstanță agravantă, ci numai recunoașterea acesteia are valența unei circumstanțe atenuante și în aceste condiții este inadmisibil a se agrava răspunderea penală a inculpatului care săvârșirea faptei ori că recunoașterea nu a contribuit cu nimic la derularea procesului penal.
De altfel, legiuitorul, prin modificarea art. 70 Cod procedură penală a înțeles să armonizeze dispozițiile procesual penale cu respectarea și garantarea drepturilor și libertăților persoanei conform Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel încât chiar atitudinea de negare a comiterii faptei rămâne lipsită de eficiență, în sensul că nu poate agrava răspunderea penală.
Tribunalul Brașova reținut doar circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b Cod penal și a majorat astfel pedepsele aplicate inculpatului însă, Curtea are a observa că în speță se impunea valorificarea tuturor circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b, c Cod penal așa cum a arătat Judecătoria Brașov cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, astfel încât pedepsele aplicate de prima instanță sunt suficiente și de natură a conduce la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
Față de cele mai expuse, se constată că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal ceea ce impune reducerea pedepselor aplicate, în sensul menținerii pedepselor aplicate de instanța de fond, și admiterea recursului în condițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală față de critica mai sus formulată, cu prilejul rejudecării în aceste limite Curtea va proceda la menținerea acestora astfel cum au fost aplicate prin sentința penală nr. 785/7 mai 2009 Judecătoriei Brașov, cu menținerea aplicării art. 13 Cod penal privind neaplicarea pedepsei accesorii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva Deciziei penale nr.245/5 octombrie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o casează în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite pentru judecata în primă instanță și, rejudecând în aceste limite:
Menține pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr.785/7 mai 2009 Judecătoriei Brașov, precum și modalitatea de executare.
Menține aplicarea art.13 Cod penal cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul în primă instanță, de la suma de 2.200 lei la suma de 1.200 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- C - - - -
Grefier,
-
Red.:-/30.12.2009
Dact.:- /2 ex./30.12.2009
Jud.apel:-; -;
Jud.fond:-
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Elena Barbu, Simona
