Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 108
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,
Reprezentat prin procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 22 februarie 1958 în mun. B, împotriva deciziei penale nr. 213 A din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2009 și apoi pentru astăzi, când,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3269 din 06 decembrie 2004, Judecătoria Botoșania dispus achitarea inculpatului - fiul lui G și, născut la data de 22 februarie 1958, în comuna, județul B, cu domiciliul în municipiul B,-, -.8,. B,. 12, studii 12 clase, administrator la SC SRL, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal și de art. 19 din Legea nr. 130/1999.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:
- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal (pct. 1 din rechizitoriu);
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal (pct. 3 din rechizitoriu);
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal;
5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 din Legea nr. 130/1999;
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 111 din Legea nr. 76/2002;
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate pedepsele stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 din Legea nr. 130/1999, art. 111 din Legea nr. 76/2002 și art. 292 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din lege.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, a contopit pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare rămase de executat și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind săvârșirea unei infracțiuni în cadrul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B cu sediul în comuna, județul B, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 3.851.727.535 lei ROL, la care se vor adăuga penalități, dobânzi și majorări conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a debitului.
A dispus anularea înscrisurilor false aflate la dosar: facturile fiscale nr. - din 16 septembrie 2001, - din 09 septembrie 2001, - din 13 septembrie 2001, - din 16 septembrie 2001, - din 25 septembrie 2001, - din 29 septembrie 2001, chitanțele nr. - din 14 septembrie 2001, - din 17 septembrie 2001, - din 09 septembrie 2001, - din 06 septembrie 2001 și adresa nr. 186 din 15 ianuarie 2001.
A dispus comunicarea unui exemplar de pe hotărârea rămasă definitivă către Oficiul Registrului Comerțului.
A dispus confiscarea celor 79.265 banderole de marcaj folosite la săvârșirea infracțiunii de la punctul 3 rechizitoriu.
A obligat inculpatul să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 10.000.000 lei ROL cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din 02 aprilie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.1 3 din Legea nr. 87/1994 (pct. 1 și 3 rechizitoriu); art. 290 Cod penal și art. 31 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal (pct. 1 rechizitoriu); art. 19 și 20 din Legea nr. 130/1999 și art. 111 din Legea nr. 76/2002 (pct. 2 rechizitoriu); art. 292 Cod penal și art. 13 din Legea nr. 87/1994 (pct. 3 rechizitoriu), toate cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a fost administrator la SC SRL B, cu sediul în comuna, județul B, activitatea de bază a societății constând în producerea, îmbutelierea și comercializarea de băuturi alcoolice în sisteme en-gros și cu amănuntul, punctul de lucru al societății aflându-se în municipiul B,--16.
La data de 16 ianuarie 2002, cu ocazia unui control efectuat de Garda Financiară B, s-au descoperit un număr de 11 facturi fiscale prin care se menționa că, în perioada 06 septembrie 2001 - 08 octombrie 2001, inculpatul a aprovizionat cu Ť. vrac de la SC SRL I (facturile nr. - din 06 septembrie 2001, - din 09 septembrie 2001, - din 13 septembrie 2001, - din 16 septembrie 2001, - din 25 septembrie 2001, - din 29 septembrie 2001 și - din 30 septembrie 2001) și de la SC SRL I facturile cu nr. (- din 22 septembrie 2001, - din 01 octombrie 2001, - din 03 octombrie 2001 și - din 08 octombrie 2001).
Din verificările efectuate la. Iar eieșit că societății comerciale SRL Iis -au anulat autorizațiile de producere și comercializare a băuturilor alcoolice pe baza de distilat din băuturi naturale la data de 29 august 2001 iar SC SRL Iac esionat părțile sociale către cetățeanul pakistanez din data de 07 august 2001. Prin urmare, la datele menționate în cele 11 facturi fiscale, cele două societăți nu mai existau.
Garda Financiară Bac onstatat astfel că cele 11 facturi nu au fost procurate pe căi legale iar prin înregistrarea lor în contabilitate statul a fost prejudiciat cu suma de 1.777.066.488 lei ROL din care 1.007.992.300 lei ROL impozit pe profit și 766.074,148 lei ROL TVA.
S-a mai reținut de către prima instanță că inculpatul a întocmit fictiv și mai multe avize de însoțire a mărfii unele dintre acestea nefiind datate și neavând semnătura și ștampila cumpărătorului.
Pentru a ascunde proveniența și circuitul băuturilor alcoolice, inculpatul a afirmat că, din cantitatea de Ť. achiziționată de la cele două societăți, a dat în custodie la SC SRL, cantitatea de 38. vodca vrac și 15.200. rom vrac, susținând că nu putea tine această cantitate de băutură în depozitul societății din lipsă de spațiu. Aceste cantități de băutură apar ca fiind achiziționate în perioada 06 septembrie - 08 octombrie 2001, iar predarea în custodie la data de 30 noiembrie 2000, interval în care implicit au și fost depozitate la societate.
În cauză, au fost efectuate expertize contabile care au concluzionat că inculpatul nu ar fi cauzat vreun prejudiciu bugetului de stata, invocându-se faptul că acesta ar fi avut la rândul lui de încasat anumite sume de bani de la buget, precum și faptul că, prin modul în care a procedat, acesta n-ar fi încălcat dispozițiile legale.
Din întregul material probator administrat, a reieșit însă în mod cert că inculpatul a acționat cu intenția de a prejudicia bugetul de stat și că prejudiciul este cel reținut de Garda Financiară Faptul că acesta urma să beneficieze de deduceri de TVA nu-l îndreptățea să rețină aceste sume din cele datorate bugetului.
S-a mai reținut de către prima instanță că, în perioada 29 aprilie - 07 mai 2002, organele de control ale Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială B au efectuat verificări la SC SRL B cu privire la constituirea și încasarea veniturilor, precum și cu privire la efectuarea cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În urma acestor verificări, s-a constatat că, în perioada martie 2000 - martie 2002, SC SRL B avea un număr de 21 salariați, cărora inculpatul le-a plătit salariile, le-a oprit ajutorul de șomaj, contribuția individuală la asigurări sociale, contribuția la pensie suplimentară și contribuția pentru asigurări sociale, însă nu a virat aceste sume în termen de 15 zile. Este vorba de suma de 50.964.436 lei ROL contribuție CAS, suma de 4.170.000 lei ROL reprezentând contribuție pentru pensie alimentară, suma de 44.051.720 lei ROL reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale și suma de 4.213.179 lei ROL reprezentând contribuția individuală la fondul de șomaj, în total suma de 104.100.000 lei ROL.
În cursul urmăririi penale și a judecății, inculpatul recuperat mare parte din acest prejudiciul.
S-a mai reținut că, cu facturile fiscale seria - nr. - și nr. - din 18 decembrie 2000, același inculpat s-a aprovizionat de la imprimeria națională cu 400.000 banderole (50.000 banderole cu seria - nr. - emise de Cod penal - H și 350.000 banderole seria - - cod emise CP-G) banderole ridicate de martorul, conducător auto la societatea acestuia, care s-a deplasat la B cu autoturismul marca Cielo -. În ziua de 18 decembrie 2000, după ce a ridicat cele 400.000 banderole, martorul le-a pus în portbagajul autoturismului iar, la întoarcere, a oprit în comuna pentru cumpărături. În aceste împrejurări, s-a reclamat faptul că persoane necunoscute ar fi sustras din portbagaj toate banderolele, sens în care s-a depus o plângere la Postul de Poliție.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea din 18 iunie 2001, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de un presupus autor pe nume, care în cursul cercetărilor a decedat.
În urma unor verificări efectuate de Garda Financiară B, s-a constatat că banderolele din cele declarate ca fiind furate au fost folosite de către inculpat în procesul de producție, motiv pentru care s-a solicitat infirmarea soluției date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
Faptul că inculpatul a înscenat furtul banderolelor cu scopul de a le folosi în procesul de producție la marcarea băuturilor alcoolice pe care le introducea în societate ilegal, a rezultat din următoarele împrejurări:
Furtul reclamat a fost anterior întocmirii în fals a celor 11 facturi fiscale la care s-a făcut referire mai sus iar, în timpul controlului, s-au găsit în gestiunea acestuia banderole de marcaj din cele declarate ca fiind sustrase iar, în urma confruntării stocului de banderole inventariate în decembrie 2000 și a confruntării cu decontul privind evidența achiziționării, utilizării și returnării banderolelor, s-a constatat că societatea înregistra un stoc scriptic de banderole, respectiv 503.628 bucăți la data de 31 decembrie 2000. La data de 30 noiembrie 2000, stocul de banderole era de 75.875 bucăți iar, conform decontului depus la. B, stocul scriptic declarat a fost 175.857 bucăți.
Cu ocazia controlului efectuat, au fost descoperite în cadrul secției de producție, un număr de 79.981 banderole, despre care inculpatul susține că nu știa și că ar fi fost gestionate de către numita care ulterior a decedat.
Reținându-se această situația de fapt în sarcina inculpatului, s-a apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, pct. 1 și 3 din rechizitoriu), art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, art. 20 din Legea nr. 130/1999, art. 111 din Legea nr. 76/1992 și de art. 292 Cod penal, infracțiuni comise în concurs real.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 13 Cod penal, motivat de faptul că cele două infracțiuni prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 au fost comise înainte de modificările date prin Legea nr. 161/2003.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, s-a avut în vedere că unitatea rezoluției infracționale este pusă în evidență de numărul actelor materiale săvârșite de intervalul scurt de săvârșire și de modul de falsificare.
S-a mai reținut că, prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 130/1999.
Analizând probatoriul administrat, a reieșit că inculpatul a încredințat altor persoane întocmirea unor facturi fiscale false, fără însă a le determina pe acestea într-un mod la completare.
Prin urmare, s-a constatat că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal, dispunând achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 19 din Legea nr. 30/1999, prin care se prevede încălcarea repetată de către angajator a prevederilor respectivei legi, încălcare ce constă în neîndeplinirea obligațiilor referitoare la încadrarea în muncă a persoanelor, la transmiterea obligatorie a unor date către inspectoratul teritorial d e muncă, prin care s-a urmărit acordarea unor venituri sub nivelul venitului minim garantat pe țară și sustragerea de la plată a obligațiilor privind plata contribuțiilor la fondul de asigurări sociale sau fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
În speța de față, s-a constatat că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile referitoare la încadrarea în muncă a persoanelor și la transmiterea obligatorie a datelor necesare către Inspectoratul Teritorial d e Muncă, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, dispunându-se achitarea inculpatului și pentru această faptă.
În ceea ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că, inițial, s-au constituit părți civile atât Direcția Generală a Finanțelor Publice B cât și Agenția Județeană de Ocupare și Profesională B, ulterior, în urma intrării în vigoare a Codului d e procedură fiscală în cauză fiind introdusă ca parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală care reprezintă Ministerul Finanțelor Publice ca subiect de drepturi și obligații privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte activități atât în litigiile civile cât și în litigiile penale.
Având în vedere raporturile prepus - comitent dintre inculpat și SC SRL B, prima instanță a dispus introducerea în cauză a acestei societăți în calitate de parte responsabilă civilmente.
În ce privește întinderea prejudiciului cauzat prin infracțiunile săvârșite de inculpat, s-a apreciat că acesta este cel stabilit prin rechizitoriu, ținându-se cont de suma achitată de inculpat în cursul judecății.
Astfel, în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 3.851.727.535 lei ROL, la care se vor adăuga penalități, dobânzi și majorări, conform dispozițiilor legale.
S-au dispus anularea facturilor fiscale și chitanțe false aflate la dosar, precum și adresa nr. 186 din 15 ianuarie 2001 și comunicarea unui exemplar de pe hotărârea rămasă definitivă Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea celor 79.265 banderole de marcaj folosite la săvârșirea infracțiunii de la pct. 3 din rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, partea responsabilă civilmente SC SRL B și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 130/1999 și pentru netemeinicie sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, solicitând, în esență, înlăturarea dispozițiilor art. 81 Cod penal și aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
Partea responsabilă civilmente a susținut că, în mod greșit, a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, întrucât s-a făcut dovada că toată cantitatea de marfă a fost cumpărată, a fost înregistrată apoi revândută cu un adaos iar TVA-ul a fost vărsat la bugetul de stat. A mai arătat că nu a existat nici o probă a faptului că societatea a vândut 399.000 sticle de băuturi fără a înregistra în contabilitate vânzarea.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, susținând că facturile incriminate sunt reale.
- greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, întrucât nu s-a dovedit că el ar fi completat vreo factură în fals;
- greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 20 din Legea nr. 130/1999 motivat de faptul că nevirarea sumelor datorate bugetului de stat în termenul legal s-a datorat incapacității de plată, determinată de împrejurarea că, deși avea de primit de la buget peste 350.000.000 lei, nu le-a primit până în prezent.
- greșita condamnare pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994 (pct. 3 din rechizitoriu), cele 39.000 bucăți banderole nefiind folosite efectiv în procesul de producție.
Investit cu soluționarea apelurilor, Tribunalul Botoșani, prin decizia penală nr. 293 din 15 iunie 2005, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani împotriva sentinței penale nr. 3269 din 06 decembrie 2004 Judecătoriei Botoșani.
A fost desființată în parte sentința, în sensul că:
A fost înlăturate dispozițiile privitoare la achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 130/1999, precum și cele privitoare la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76/2002.
A fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 130/1999.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 130/1999;
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 111 din Legea nr. 76/2002;
Au fost descontopite pedepsele contopite prin sentința apelată și recontopindu-le cu pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 250.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare din apel.
Verificând încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și faptele pentru care acesta a fost condamnat ori, după caz, achitat, Tribunalul, la pronunțarea deciziei a avut în vedere următoarele:
În ce privește apelul declarat de parchet, s-a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 Cod penal, constituie participație improprie determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator, a dat unor angajați facturi fiscale pe care aceștia le-au completat cu mențiunile dictate de inculpat, fără a cunoaște că aceste mențiuni sunt false.
Chiar dacă prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune, cu motivarea că, din activitatea acestuia nu a rezultat desfășurarea unor activități de convingere a unei anumite persoane, s-a apreciat că, funcție de calitatea de administrator a inculpatului, de raporturile dintre inculpat și angajați, o asemenea activitate se subînțelege și nu presupune un proces de pregătire prealabilă.
Constatând întemeiat motivul de apel declarat de parchet, s-au înlăturat dispozițiile privitoare la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal, dispunându-se condamnarea acestuia și pentru această faptă.
S-a mai reținut că, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 19 din Legea nr. 130/1999 pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Verificând cele două acte normative, s-a constatat că atât dispozițiile art. 19 din Legea nr. 130/1999 cât și dispozițiile art. 111 din Legea nr. 76/2002 reglementează sustragerea de la obligația privind contribuția la plata asigurărilor de șomaj, diferența dintre cele două legi fiind aceea că, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 130/1999 cuprind și plata obligațiilor la fondul de asigurări sociale. Mai este de observat faptul că Legea nr. 76/2002 este apărută ulterior săvârșirii faptelor de către inculpat.
În această perioadă, s-a avut în vedere că SC SRL B avea un număr de 21 salariați cărora inculpatul le-a plătit salariile, le-a oprit ajutorul de șomaj, contribuția individuală la asigurări sociale, contribuția la pensie suplimentară și contribuția pentru asigurări sociale, nevirând aceste sume în termen de 15 zile, în total suma de 104.100.000 lei ROL.
Pentru acest considerent s-a apreciat și sub acest aspect întemeiată critica parchetului, înlăturându-se atât dispozițiile referitoare la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 130/1999, precum și cele privitoare la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 111 din Legea nr. 176/2002, condamnându-l pentru infracțiunea prev. de art. 198 din Legea nr. 130/1999 iar pentru fapta prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002 dispunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Totodată, instanța de apel a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 19 din Legea nr. 130/1999, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Referindu-se la celelalte motive de apel ale parchetului, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a constata că, prima instanță, în mod corect a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi atinse și fără privarea de libertate.
În ce privește apelurile declarate de către inculpat și partea responsabilă civilmente, la respingerea acestora, s-a avut în vedere că, din probele și lucrările dosarului de fond, a reieșit vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pe cale de consecință, câtă vreme s-a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de evaziune fiscală, răspunderea părții responsabile civilmente este absolut legală, obligațiile sale la plată decurgând din dispozițiile art. 998 raportat la art. 1003 Cod civil.
Împotriva deciziei tribunalului, au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC SRL B care a criticat hotărârile pronunțate de ambele instanțe întrucât instanța nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv acele de stabilire a existentei ori inexistentei prejudiciului, încălcându-se dispozițiile art. 19 din Legea nr. 87/1994.
De asemenea, s-a criticat faptul că prima instanță a determinat ea însăși impozitele și taxele datorate depășindu-și competenta și promițând un exces de putere.
Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs și inculpatul, care a criticat ambele hotărâri pentru faptul că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Investită cu judecarea recursurilor, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 124 din 20 februarie 2006, admis recursurile declarate, a casat în totalitate sentința penală nr. 3269 din 06 decembrie 2004 Judecătoriei Botoșani și, în parte, decizia penală nr. 293 din 15 iunie 2005 Tribunalului Botoșani (menținând doar dispozițiile privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală) și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoria Botoșani.
S-a avut în vedere la pronunțarea soluției faptul că instanțele nu au motivat latura civilă reținând doar că întinderea prejudiciul este cea reținută prin rechizitoriu, făcând abstracție de expertizele întocmite în timpul cercetării judecătorești.
S-a mai constatat, totodată, că se impune completarea probatoriului atâta sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul stabilirii existenței sau inexistenței prejudiciului în baza reglementărilor legale, incidente în cauză, respectiv nr.OG 17/2000 și a întinderii acestuia precum și sub aspectul laturii penale, infracțiunea de evaziune fiscală fiind condiționată de existența prejudiciului.
De asemenea, s-a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea depusă la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2004 de către reprezentantul părții civile B, care a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 360 din 14 februarie 2008, respins cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală cu aplicarea art. 122 alin. 2 lit. e Cod penal, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui G și, născut la data de 22 februarie 1958 în municipiul B, studii superioare, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, director comercial la SC SRL B, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul B, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 19 din Legea nr. 130/1999 și art. 20 din Legea nr. 130/1999.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 31 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (pct. 1 din rechizitoriu);
- art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (pct. 3 din rechizitoriu);
- art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- art. 292 Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal și, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni sau al neachitării obligațiilor civile.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, să plătească părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B suma de 207.466 lei, pretenții civile, la care s-au adăugat penalități, dobânzi și majorări, conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a debitului.
Au fost respinse, ca nefondate, restul pretențiilor civile.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor false aflate la dosar, respectiv facturile fiscale nr. - din 16 septembrie 2001, - din 09 septembrie 2001, - din 13 septembrie 2001, - din 16 septembrie 2001, - din 25 septembrie 2001, - din 29 septembrie 2001, chitanțele nr. - din 14 septembrie 2001, - din 17 septembrie 2001, - din 09 septembrie 2001, - din 06 septembrie 2001 și adresa nr. 186 din 15 ianuarie 2001.
S-a dispus comunicarea unui exemplar de pe hotărârea rămasă definitivă la Oficiul Registrul Comerțului.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea a 79.265 banderole de marcaj folosite la săvârșirea infracțiunii descrisă la punctul 3 din rechizitoriu.
Totodată, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului situația de fapt reținută de instanța de fond înainte de casare, respectiv faptul că în perioada 06 septembrie 2001 - 08 octombrie 2001, inculpatul în calitate de administrat al SC SRL B, a procurat pe căi ilegale cantitatea de 209.194 litri Ť. de la SC I și SC SRL I întocmind în fals un număr de 11 facturi fiscale și chitanțe de plată, ulterior vânzând aceste cantități de alcool, prejudiciind astfel statului cu suma de 1.777.066.448 lei ROL.
S-a mai reținut faptul că, în perioada martie 2000 - martie 2002, odată cu plata salariilor, inculpatul a oprit suma de 104.000.000 lei ROL reprezentând contravaloarea ajutorului de șomaj, contribuții individuale la asigurările sociale, contribuție la pensia suplimentară și contribuție pentru asigurările sociale, sumă pe care a folosit-o în alte scopuri, fără aov ira la bugetul statului.
S-a mai reținut că, la data de 18 decembrie 2001, inculpatul s-a aprovizionat cu 400.000 banderole de marcat sticlele de băuturi, banderole pe care le-a declarat furate, însă în realitate furtul a fost simulat iar inculpatul a marcat cu aceste banderole sticle de băutură pe care le-a distribuit la furnizori fără acte legale, prejudiciind statului cu suma de 2.061.563.625 lei ROL. Totodată, inculpatul a sesizat în fals DGFP B cu scrisoarea nr. 186 din 15 ianuarie 2001, că i s-au furat 400.000 banderole de marcaj, fără să facă cunoscut că 1.000 din aceste banderole s-ai recuperat și au fost introduse în procesul de producție.
Situația de fapt a fost dovedită cu notele de constatare întocmite de Garda Financiară B, facturi și chitanțe întocmite în fals, documente contabile, procesul verbal de control întocmit de B, adresa nr. 186 din 15 ianuarie 2001, către DGFPS B, procesele verbale întocmite de Garda Financiară B, declarațiile martorilor, și.
S-a apreciat în cauză întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în privința acestei infracțiuni reținându-se aplicarea art. 13 Cod penal, ale infracțiunii prev. și ped. de art. 290 Cod penal, în formă continuată, a infracțiunii prev. de art. 20 din Legea nr. 130/1999 și a infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, instanța de fond a reținut că, prin decizia penală nr. 124 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel a menținut achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei fapte, aceasta intrând în puterea lucrului judecat.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 31 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, motivat de faptul că, din probatoriul administrat a reieșit faptul că, inculpatul doar a încredințat altor persoane să întocmească unele facturi false fără însă a le determina pe acestea în vreun mod să le completeze, determinarea presupunând desfășurarea unei activități de convingere, de presiune a unei persoane, activități pe care acesta nu le-a desfășurat, motiv pentru care a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 19 și 20 din Legea nr. 130/1999, s-a constatat în cauză aplicarea dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit. e Cod penal, respectiv întrunirea termenului special de prescripție a răspunderii penale, motiv pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
Cu privire la infracțiunea prev. și ped. de art. 292 Cod penal, s-a constatat că aceasta beneficiază de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că inițial au fost constituite părți civile atât Direcția Generală a Finanțelor Publice B cât și AJOFP B, însă ulterior intrării în vigoare a Codului d e procedură fiscală, în cauză a rămas în calitate de parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B acesta fiind singurul subiect de drepturi și obligațiile privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte activități atât în litigiile civile cât și în litigiile penale.
Urmând indicațiile instanței de recurs, în cursul cercetării judecătorești, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile pentru determinarea cuantumului real al prejudiciului. Din această expertiză a reieșit că pentru săvârșirea primei infracțiuni de evaziune fiscală nu există iun prejudiciu, inculpatul procedând la înregistrarea în contabilitate a societății, a facturilor fiscale, ce fuseseră falsificate. Deși nu are influență asupra laturii penale, infracțiunea realizându-se prin înregistrarea unor acte fictive în contabilitate, prejudiciul urmând a se produce ulterior, s-a apreciat că, pentru punctul 1 din rechizitoriu, pretențiile civile urmează a fi respinse.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiunea fiscală, prima instanță a înlăturat concluziile expertizei financiar contabile, apreciind că s-a pornit de la premise eronate, menținându-se prejudiciul cu privire la această faptă. Instanța de fond a procedat la anularea înscrisurilor false aflate la dosar, dispunându-se confiscarea celor 79.265 banderole de marcaj folosite la săvârșite la săvârșirea infracțiunii descrise la pct. 3 din rechizitoriu.
Totodată, s-a dispus comunicarea unui exemplar al sentinței, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului comerțului
Împotriva acestei sentințe, au formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor publice B și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșania criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal.
Partea civilă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul rezolvării laturii civile de către instanța de fond, cu motivarea că, în mod greșit s-au respins pretențiile civile de la pct. 1 din rechizitoriu, instanța de fond dând o interpretare eronată probatoriului administrat din care reieșea cu certitudine prejudiciul creat bugetului de stat de către inculpat, în sumă totală de 383.563 lei RON prin fapta de a introduce în contabilitate facturi fiscale fictive în care erau trecute diferite cantități de băuturi alcoolice care, în realitate au fost procurate pe căi nelegale, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor, impozitului pe profit și a TVA-ului.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni de evaziune fiscală, aceste fapte neexistând. Motivează inculpatul că cele 11 facturi fiscale înregistrate în perioada 06 septembrie - 08 octombrie 2001 au la bază operațiuni reale care au constat în aprovizionarea de către societate cu bunuri alcoolice. Mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că și-ar fi trecut în facturi cantități de alcool pe care le-ar fi procurat pe căi ilicite, reieșind că, în realitate el a procurat Ť. și nu alcool.
Precizează că nu este culpa sa în faptul că pe facturi nu este aplicată semnătura și ștampila vânzătorului și nici că cele două societăți de la care a cumpărat țuica ar fi fost desființate, la data derulării operațiunilor comerciale, desființarea celor două societăți nu era publicată în Monitorul Oficial, ci dimpotrivă ele funcționau în baza autorizației de funcționare.
În consecință, atâta timp cât a existat în contabilitate toate tranzacțiile comerciale pe baza facturilor existente și a plătit taxele și impozitele datorate, apreciază că nu a cauzat nici un prejudiciu statului și nici nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.
De asemenea, precizează că, în cauză, nu a fost dovedită nici existența infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, chiar și instanța de fond, prin sentință recunoscând că nu a produs nici un prejudiciu bugetului de stat, fapta comisă constând doar în intenția producerii acestui prejudiciu ulterior.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală reținută la pct. 3 din rechizitoriu, arată inculpatul apelant că, în mod greșit instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei financiar contabile, stabilind în sarcina sa un prejudiciul pentru banderolele găsite la firmă și fără a fi folosite în procesul de producție, expertul calculând un prejudiciu ipotetic în situația în care aceste banderole ar fi fost folosit pentru timbrare.
Pentru motive expuse, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute în sarcină, exonerarea sa și a părții responsabile civilmente de la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Botoșani - secția penală, prin decizia nr. 213 din 31 octombrie 2008, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și partea civilă B, desființează în parte sentința, în sensul că:
Descontopește pedepsele aplicate și le repune în individualitatea lor și condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 rap. la art. 290 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, contopește pedepsele aplicate prin sentința apelată cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 31 rap. la art. 290 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate cu privire la rezolvarea laturii penale.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, prin lichidator LICHIDATOR MN. SRL I, să plătească părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, suma de 383.563 lei pretenții civile (în loc de 207.466 lei acordate de prima instanță) la care se adaugă penalități, dobânzi și majorări conform dispozițiilor legale până la achitarea integrală a debitului.
Admite cererea formulată de partea civilă Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă B și dispune scoaterea acesteia din cauză, în calitate de parte civilă.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul-apelant să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare din apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Împotriva deciziei inculpatul a formulat recurs, reiterând motivele din apel și solicitând casarea ambelor hotărâri în sensul achitării sale pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Criticile nu sunt întemeiate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține aceeași situație de fapt expusă în decizia atacată cu încadrarea juridică respectivă dată faptelor.
În mod just tribunalul a apreciat că inculpatul a comis și infracțiunea prev. de art. 31 raportat la art. 290 Cod penal, pentru care l-a condamnat la o pedeapsă just individualizată.
S-a dovedit în cauză că inculpatul a determinat o salariată să completeze în fals facturi fiscale și chitanțe de plată, acesta necunoscând împrejurarea că datele pe care le consemnează nu sunt corespunzătoare realității, acționând deci fără vinovăție, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 31 rap. la art. 290 Cod procedură penală.
materialului probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, astfel cum a fost analizat anterior, a demonstrat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Deși inculpatul a solicitat a fi achitat pentru infracțiunile reținute la pct. 1 și 3 rechizitoriu, pe motiv că niciuna din fapte nu există, nu a dovedit cu niciun mijloc de probă lipsa de netemeinicie a probelor de vinovăție administrate în cursul urmăririi penale.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, reținută la pct. 1 rechizitoriu, există și situația în care se înregistrează în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Chiar dacă acesta a reținut că cele 11 facturi au fost evidențiate în contabilitate, s-a dovedit în cauză că ele au fost procurate pe căi ilegale, reieșind faptul că societățile SRL I și SRL I, la datele menționate în cele 11 facturi nu mai existau.
Fiind o infracțiune de prejudiciu, a fost justificată în cauză și obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata prejudiciului cauzat.
De asemenea, rezultă cu certitudine în sarcina aceluiași inculpat și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, verificările efectuate de Garda Financiară B evidențiind clar că există discordanțe între datele înscrise în facturile fiscale și cele înscrise în chitanțele fiscale. Inculpatul nu a probat în niciun mod lipsa de temeinicie a acestor probe ce confirmă fără dubii existența acestei infracțiuni.
Inculpatul a criticat sentința și sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (pct. 3 rechizitoriu), precizând că, în mod greșit, instanța a înlăturat concluziile expertizei financiar contabile stabilind în sarcina sa un prejudiciu ipotetic.
Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de concluziile raportului Gărzii Financiare care a constatat că banderolele din cele declarate ca fiind furate au fost folosite de inculpat în procesul de producție. S-a dovedit în cauză faptul că acesta a înscenat furtul celor 400.000 banderole, furt ce a fost declarat anterior întocmirii în fals a celor 11 facturi fiscale.
Fapta inculpatului de a folosi un număr de 308.126 banderole din cele 400.000 declarate furate în luna decembrie 2000, prin marcarea sticlelor de băutură, votcă și rom, fără a se întocmi facturi fiscale, întrunește elementele constitutive prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar fapta de a întocmi în fals adresa nr. 186 din 15 ianuarie 2001, prin care acesta a sesizat B, fără a face mențiuni despre găsirea celor 1000 banderole întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
În ce privește prejudiciul cauzat la fapta de la pct. 3 din rechizitoriu, este de observat că, la calcularea acestuia, corect s-a reținut de către instanță valoarea stabilită de către Garda Financiară prin procesul-verbal nr. 244 din 29 ianuarie 2001, plecându-se de la premisa că cele 400.000 banderole declarate pierdute nu au fost pierdute în realitate, dat fiind că, la controlul din data de 18 ianuarie 2001, s-au găsit un număr de 79.991 de banderole cu seria G care puteau face parte din cele declarate ca fiind pierdute.
Prin urmare, cum motivele invocate de către inculpat în recurs nu sunt întemeiate, iar în cauză nu sunt date motive de casare din oficiu, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul de față se va respinge, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 22 februarie 1958 în mun. B, domiciliat în comuna, jud. B, CNP - -, împotriva deciziei penale nr. 213 A din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Tr.
Dact.
Ex. 2/07.04.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
