Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA,
Reprezentat prin procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în mun. O,-, jud. B și partea civilă ANAF B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva deciziei penale nr. 379 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2009 și apoi pentru astăzi, când,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 522/P/2003 din 31.03.2003, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11, 12, 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp și art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că prin manopere contabile fictive nu a înregistrat producția de alcool realizată de către societățile sale pentru care urma să plătească bugetului de stat accize, nu a evidențiat în actele contabile producția de alcool etilic obținută la INTERNAȚIONAL SRL, și SRL, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale, iar prin cumpărarea alcoolului de la INTERNAȚIONAL și de la . ȚĂNDĂREI, care reprezintă cheltuieli nereale, a realizat diminuarea TVA datorat bugetului de stat.
Prin sentința penală nr. 341 din data de 11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, n baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. de art. 11 din 87/1994 cu aplicarea art. 41alin.1 Cod penal, art. 12 din Legea 18/1994 cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal în infracțiunile prev. de art. 11 din 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 25 septembrie 1967 în loc., jud. B, domiciliat în B, str. -. - nr. 40, sector 1, cu reședința în O,-, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 din 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal și prev. de art. 12 din 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 alin.4 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu este greșită astfel că în baza art.334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a acestora din infracțiunile prev. de art. 11 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal,în infracțiunile prev. de art. 11,12,13 din Legea 87/1994, fiecare cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și reținerea art. 13 Cod penal.
Referitor la prima infracțiune reținută, respectiv cea prev. de art. 11 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 13 Cod penal instanța de fond a reținut că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel potrivit textului de lege incriminator constituie infracțiune sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării în scopul obținerii de venituri. Elementul material al infracțiunii îl constituie deci neînregistrarea unor activități în scopul sustragerii de la plata impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor datorate statului. Prin operațiunea de înregistrare a " activități " se înțelege obligația de a declara la organele fiscale competente în termenul și forma prevăzută de lege, activitățile pe care le desfășoară un agent economic. Se observă că societățile administrate de inculpat au fost înregistrate la Registrul Comerțului cu menționarea obiectului de activitate, iar din expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești nu rezultă că există contribuții datorate la stat neachitate.
De altfel, chiar textul de lege al art. 11 din Legea 87/ 1994 se referă la neînregistrarea unor activități, fără a face trimitere la neînregistrarea unor operațiuni comerciale (producătoare de venituri).
Numai în situația în care se confundă operațiunea comercială cu activitatea comercială se poate vorbi de existența laturii penale a faptei, însă o astfel de confuzie ar excede textului de lege care se limitează doar la " activități".
Aceste considerente fac ca fapta reținută în sarcina inculpatului să nu constituie infracțiune prev. de art. 11 din Legea 87/1994 cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal, urmând ca în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b Cod procedură penală acesta să fie achitat.
Potrivit art. 12 din Legea 87/1994 constituie infracțiune sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin una din forme - nedeclararea venitului impozabil; ascunderea obiectului sau surse impozabile sau taxabil; efectuarea oricăror operațiuni în acest scop.
Nu există probe la dosar care să ateste faptul că inculpatul ar fi realizat venituri din activități care nu ar fi declarate, ascuns obiectul sau sursa taxabilă sau impozabilă. Raportul de expertiză depus la dosar în cursul cercetării judecătorești arată că firmele inculpatului care aveau obiect de activitate producerea de alcool, au declarat întreaga producție și ceea ce este mai relevant în cauză sub aspectul laturii penale obligațiile datorate statului au fost achitate (sau nu au fost datorate în unele cazuri).
Nu a putut fi reținută susținerea anchetatorilor, potrivit căreia inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăților cantități de alcool care ar fi provenit din producție proprie și astfel ar fi eludat plata accizelor, din moment ce acciza se plătea o singură dată, iar expertiza efectuată în cauză a arătat că societățile inculpatului nu erau producătoare de alcool care să fie supuse unor astfel de obligații fiscale. Supraveghetorul fiscal, mai arată expertiza a avizat documentele contabile ce priveau activitățile enumerate în actul normativ, respectiv art.6 alin. 2 din nr.HG588/ 1998, aplicabil la acea dată.
Societățile SC Internațional SRL O și SRL O nu au avut calitatea de producători de alcool fiind astfel excluși de la obligația de plată a accizei ( raportul de expertiză ).
Drept urmare în baza aceluiași temei legal (art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b Cod procedură penală) a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal.
altă infracțiune reținută în sarcina inculpatului a fost cea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, infracțiune ce presupune o faptă de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, toate acestea numai dacă urmarea a fost neplata ori diminuarea impozitului, taxei sau contribuției.
S-a reținut în primul rând că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi realizat venituri care ulterior care să nu fie evidențiate în acte sau documente legale sau că a înregistrat cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale. Numai în situația în care se dovedea acest aspect se putea cerceta dacă urmarea a fost neplata sau diminuarea obligațiilor către stat.
Ambele expertize contabile au confirmat că operațiunile comerciale pe care le-a desfășurat inculpatul au fost evidențiate în actele contabile.
De altfel din cuprinsul Legii 87/1994 rep. se constată că art. 13 din acest act normativ este abrogat în prezent.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. a Cod procedură penală instanța a fost achitat inculpatul și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu reținerea art. 41alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Latura civilă a rămas nesoluționată conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și ANAF B - prin DGFP S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Procurorul arătând că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală, prev.de art.11, 12 și 13 din Legea nr.87/1994, toate cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 cod penal, pe considerentul că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, în condițiile în care din analiza întregului material probator reiese faptul că inculpatul a desfășurat o laborioasă activitate infracțională având drept scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat, și deși vinovăția acestuia este dovedită, se impune achitarea în baza art.10 lit.g cod proc.penală ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cu precizarea că inculpatul prin apărătorul său nu a cerut continuarea procesului penal. Totodată, arată că sentința apelată este nelegală și pentru faptul că prima instanță nu a dispus cu privire la sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului (672-675, vol.II); nu a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv a facturilor fiscale și protocoalelor de compensare a datoriilor încheiate între SC" INTERNAȚIONAL"SRL și societățile inculpatului; nu s-a pronunțat cu privire la confiscarea ștampilei cu inscripția SC" INTERNAȚIONAL"SRL și a cutiilor conținând litere și cifre ce au fost ridicate de organele de cercetare penală ca fiind bunuri de care inculpatul s-a folosit în săvârșirea infracțiunii și că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la reținerea inculpatului din data de 25.04.2000 și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 26.04.2000, fiind pus în libertate la data de 4.05.2000, precum și cu privire la cheltuielile judiciare care au rămas în sarcina statului, fără a se stabili cuantumul acestora, context în care a solicitat admiterea apelului declarat de parchet astfel cum a fost formulat și precizat astăzi.
Partea civilă ANAF B - prin DGFP S nu a indicat în scris motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 379 din 22.12.2008 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - prin reprezentant legal.
Totodată a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, împotriva sentinței penale nr. 341 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, pe care a desființat-o în parte și în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală,a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.11, 12, 13 din Legea nr.87/1994 toate cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, prev. de art.122 cod penal.
S-a dispus anularea facturilor fiscale nr.-/1.09.1999; -/1.09.1999; -/2.09.1999; -/2.09.1999; -/3.09.1999; -/6.09.1999; -/6.09.1999; -/7.09.1999; -/7.09.1999; -/8.09.1999; -/8.09.1999; -/9.09.1999; -/9.09.1999; -/10.09.1999; -/3.06.1999; -/4.06.1999; -/5.06.1999; -/10.06.1999; -/11.06.1999; -/12.06.1999; -/15.06.1999; -/16.06.1999; -/18.06.1999; -/21.06.1999; -/23.06.1999; -/24.06.1999; -/25.06.1999; -/26.06.1999; -/29.06.1999; -/30.06.1999, împreună cu avizele de însoțire a mărfii aferente acestora, înscrisuri aflate la 162 - 194 din dosar nr.522/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor - vol.
S-a dispus anularea proceselor verbale de compensare încheiate între SC" INTERNAȚIONAL"SRL, SC" "SRL, COM SRL, SRL și SC" INTERNAȚIONAL"SRL
S-a dispus confiscarea ștampilei cu inscripția SC" INTERNAȚIONAL"SRL B, precum și a cutiilor conținând litere și cifre din, în baza art.118 alin.1 lit.b cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut începând cu data de 25.04.2000 și arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26.04.2000, fiind pus în libertate la data de 4.05.2000 (692 vol.II - Ordonanța de reținere nr.1624/2000).
S-a dispus ridicarea măsurii proprii instituită prin Ordonanța nr.1257/2000 din 8.06.2002 de către B - Serviciul de Cercetări Penale, măsură ce va fi comunicată registrelor independente de valori imobiliare din România la data rămânerii definitive a prezentei decizii.
S-a constatat că măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, indicate în procesul verbal de sechestru încheiat la data de 8.01.2002 de B aflat la 675 dosar urmărire penală, vol.II, a fost dispusă în dosar nr.290/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, fiind menținută în dosarul nr-.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei din apel.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a desfășurat o laborioasă activitate infracțională având drept scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Acesta a înființat un număr de 15 societăți comerciale la care avea calitatea de asociat și administrator, sediul acestora fiind schimbat în mai multe rânduri
încercând astfel să înlăture posibilitatea efectuării unui control riguros în ceea ce privește activitatea desfășurată de acestea.
Din conținutul actului de sesizare al instanței reiese că infracțiunea prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, constă în neînregistrarea în evidențele contabile ale societăților comerciale la care avea calitatea de asociat a producției de alcool figurând ca fiind achiziționat de la alți producători, ceea ce a avut drept consecință neplata către bugetul de stat a accizelor datorate, infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 constă în aceea că inculpatul, în calitate de asociat și administrator la SC INTERNAȚIONAL SRL, SC SRL și COM SRL, SRL, a ascuns producția de alcool etilic alimentar obținută de către cele trei fabrici de alcool aflate în proprietatea sa, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale aferente, iar infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 constă în aceea că inculpatul în calitate de asociat și administrator la societățile comerciale mai sus arătate a înregistrat în evidențele contabile cheltuielile privind așa zisele cumpărări de mărfuri de la SC INTERNAȚIONAL SRL și ȚĂNDĂREI SA, aceasta având drept urmare diminuarea TVA datorată bugetului de stat.
Nu a fost primită motivarea instanței de fond conform căreia infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 a fost dezincriminată întrucât textul de lege a fost abrogat având în vedere că prin adoptarea Legii nr. 241/2005 această faptă este reglementată în conținutul art. 9 lit. c din acest act normativ.
Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală a reieșit faptul că SC INTERNAȚIONAL SRL nu era înregistrată în Registrul Comerțului, astfel încât este de înțeles faptul că documentele contabile care atestă efectuarea de operațiuni comerciale între societățile inculpatului și acest agent economic are caracter fictiv.
Din declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală a reieșit faptul că relațiile comerciale cu SC SRL B, le-a desfășurat prin cetățeanul El AA ce avea calitatea de administrator, dar acesta nu figurează în evidențele Direcției Generale pentru și Probleme de și nici nu apare ca intrat sau ieșit din România.
De asemenea, cercetările efectuate în cauză au mai evidențiat faptul că facturile fiscale înregistrate ca provenind de la SC INTERNAȚIONAL SRL au fost atribuite altor societăți comerciale.
Mai mult decât atât, decontările privind plata prețului mărfurilor vândute între SC INTERNAȚIONAL SRL și societățile comerciale administrate de către inculpat s-au efectuat prin procese - verbale de compensare nefiind identificate plăți prin virament bancar, numerar sau obligațiuni comerciale.
Organele de cercetare penală au identificat cu ocazia percheziției unei genți aparținând inculpatului o ștampilă cu inscripția "SC INTERNAȚIONAL B" și un set de litere din
Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală a reieșit faptul că au fost înregistrate în evidențele contabile documente care atestă operațiuni comerciale nereale cu SC ȚĂNDĂREI SA, aceasta nelivrând alcool sau alte produse societăților comerciale aparținând inculpatului.
Din declarațiile date de către inculpat în faza de urmărire penală a reieșit faptul că legăturile comerciale cu aceasta din urmă firmă le-a realizat prin intermediul numitului, dar cercetările efectuate au stabilit că acesta era decedat în acea perioadă.
Operațiunile fictive efectuate de către inculpat au fost evidențiate în raportul de expertiză contabilă dispus în faza de urmărire penală pe care instanța de fond nu 1-a înlăturat din probatoriu, în condițiile în care nu a făcut referire în nici un fel la acesta.
Prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru toate cele 3 infracțiuni deduse judecății deși cu ocazia soluționării în fond a cauzei, la termenul din 30.05.2008 procurorul de ședință a invocat în ceea ce privește fapta prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, prescripția răspunderii penale, iar apărătorul inculpatului a solicitat achitarea lui, aspect ce nu a fost pus în discuție cu respectarea principiului contradictorialității. Prin concluziile scrise depuse de către inculpat ulterior, la 11.06.2008 (422-430) s-a solicitat atât achitarea pentru infracțiunea mai sus menționată cât și încetarea procesului penal conform dispozițiilor art. 10 lit. g Cod procedură penală, situație ce echivalează cu solicitarea de continuare a procesului penal, problema fiind clarificată în acest stadiu procesual.
Având în vedere cele arătate mai sus, Tribunalul a constatat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea corect reținută de prima instanță, dar că, nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia în condițiile în care - ținând cont de data săvârșirii infracțiunilor a intervenit prescripția răspunderii penale în raport de termenele prev. de art.122 cod penal, împrejurare în care în temeiul art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. g Cod procedură penală, se va dispune încetarea procesului penal.
S-a considerat că sentința penală este greșită întrucât instanța de fond nu a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv a facturilor fiscale și protocoalelor de compensare a datoriilor încheiate între SC INTERNAȚIONAL SRL și societățile aparținând inculpatului, având obligația de a dispune din oficiu anularea înscrisurilor false, indiferent dacă acțiunea penală a fost soluționată prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, conform art.170 Cod procedură penală rap. la art.348 Cod procedură penală.
Totodată, în mod greșit instanța de fond a omis a se pronunța, cu privire la confiscarea specială a ștampilei cu inscripțiunea SC" INTERNAȚIONAL"SRL și a cutiilor conținând litere și cifre ce au fost ridicate de către organele de cercetare penală ca fiind bunuri de care inculpatul s-a folosit în săvârșirea infracțiunii.
Sentința penală este nelegală pentru că inculpatul a fost reținut începând cu data de 25.04.2000 și arestat preventiv în legătură cu infracțiunile deduse judecății pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.04.2000 (695) (conform ordonanței de la fila 692, voi. II ds. ), fiind pus în libertate la 04.05.2000, fără însă ca instanța de fond să facă referire la această situație în sentința pronunțată.
Sub aspectul laturii civile, s-a observat că, Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței de judecată, situație în care eventualele pretenții bănești urmează a fi clarificate în fața instanței civile.
În aceste împrejurări, apelul declarat de partea civilă, care nu a fost motivat, a fost considerat neîntemeiat și respins ca atare, conform art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Sentința penală a fost considerată nelegală și pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un mod asupra sechestrul asigurător, măsură ce a fost instituită în cursul urmăririi penale ( 672-675, voi. II ds ), asupra bunurilor aparținând inculpatului, însă având în vedere modul de soluționare a laturii civile și de faptul că într-o altă cauză penală s-a luat o măsură asiguratorie asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, dar la data de 8.01.2002, Tribunalul va dispune ridicarea măsurii popririi instituite prin Ordonanța nr.1257/2000 din 8.06.2002 de către B - Serviciul de Cercetări Penale, măsură ce va fi comunicată registrelor independente de valori imobiliare din România la data rămânerii definitive a prezentei decizii.
Sentința penală a fost considerată nelegală și în ceea ce privește dispoziția referitoare la plata cheltuielilor judiciare, instanța de fond dispunând ca acestea să rămână în sarcina statului, fără însă a stabili cuantumul lor, dar ținând cont de soluția pronunțată sub aspectul laturii penale și a laturii civile, tribunalul în temeiul art.192 pct.3 lit. b Cod procedură penală și respectiv art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei de la instanța de fond și pe partea civilă, tot statului, aceiași sumă reprezentând cheltuieli judiciare din apel.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpatul și partea civilă Statul Român -, prin reprezentantul
Nici inculpatul și nici partea civilă nu au motivat recursul declarat, astfel încât acestea vor fi analizate numai prin prisma motivelor care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Astfel, față de inculpat s-a dispus încetarea procesului penal pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cele prev. de art. 11,12 și 13 din Legea nr. 87/1994, toate cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Față de această decizie, dacă inculpatul ar fi solicitat continuarea procesului penal prin motivele de recurs, s-ar fi putut lua în considerare disp. art. 3859pct. 16 Cod procedură penală. Acest caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu nici chiar când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
În consecință, deși decizia instanței de apel este nelegală în ce privește dispoziția de încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, întrucât această infracțiune nu a mai fost incriminată prin Legea nr. 241/2005, Curtea nu poate lua în considerare din oficiu un astfel de motiv de casare.
Curtea constată că nu sunt date nici celelalte motive de casare care pot fi luate în considerare din oficiu în ceea ce-l privește pe inculpat.
Cu privire la recursul declarat de către partea civilă, care de asemenea nu a fost motivat, el va fi analizat ca și în cazul inculpatului, numai prin prisma motivelor de casare prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Deși în mod nelegal prin decizia penală criticată s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în temeiul art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât în cazul încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției trebuia soluționată acțiunea civilă, Curtea nu poate lua în considerare din oficiu acest motiv de casare întrucât se încadrează în disp. art. 3859pct. 16 Cod procedură penală, care poate fi pus în discuție numai la cererea părților.
Neexistând alte cauze de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, dată fiind soluția de încetare a procesului penal, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentant și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 379 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă recurenții să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președinte aflat în
Semnează președintele
Instanței,
Red.
Dact.
Ex. 2/10.04.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
