Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.158/R/2009
Ședința publică din 02 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți domiciliat în O,-, -4,.1, jud.B, domiciliat în O,-, -.F,.17, jud.B și partea civilă recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,- B, județul B, împotriva deciziei penale nr.218/A din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.1368 din 15 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.10 al.1 și 2 din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, art.20 Cod penal rap. la art.11 lit.b din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, art.297 Cod penal, art.288 al.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurenți, lipsă, avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1632 din 27.03.2009, emisă din oficiu de Baroul Bihor, pentru inculpatul recurent, lipsă, se prezintă avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 116 din 10.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și consilier juridic R pentru partea civilă recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta părții civile recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice O susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, obligarea inculpaților la plata sumei de 220.876. lei în favoarea ANAF B, cu titlu de obligații față de bugetul de stat, plus majorările de întârziere aferente acestor obligații, calculate la data stingerii sumei datorate, conform codului d e procedură fiscală. În subsidiar, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea ANAF B, ca fiind nefondate și a fi obligate aceste părți la plata a câte 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Conform articolului 17 aliniatul 3 din nr.OG 92/2003, cu modificările ulterioare, respectiv G nr. 495/2007, privind organizarea și funcționarea ANAF, " Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale", din această prevedere legală rezultă că statul nu poate fi obligat să-și achite sie însuși cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond în parte, a se dispune achitarea inculpatului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor ce i se rețin în sarcină. Solicită a se constata că nu există prejudiciu, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni de pericol, nu au produs nici un rezultat. Organul constatator a stabilit că prejudiciul nu s-a produs.
Solicită a se dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea civilă recurentă.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, a se dispune casarea deciziei recurate și în parte a sentinței instanței de fond, a se dispune achitarea inculpatului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedură penală. Solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă recurentă.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate și a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că în mod just s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților și a fost înlăturată hotărârea de achitare a acestora. Cu privire la recursul părții civile arată că este vorba de infracțiuni neproducătoare de consecințe.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1368 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 10 alin.1 din Legea 87/1994, modificată prin Legea 161/2003.
În baza art. 10 alin.2 din legea 87/1994 modificată prin legea 161/2003 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c, Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea 87/1994, modificată prin Legea 161/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 291 alin.1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 42 cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 297 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inc. La o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. c cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, alături de care, în temeiul art. 35 alin. 1 cod penal execută pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 10 alin.1 din legea 87/1994, modificată prin Legea 161/2003.
În baza art. 10 alin. 2 din Legea 87/1994 modificată prin legea 161/2003 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003.
În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 42 Cod penala fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 297 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, alături de care, în temeiul art. 35 alin.1 cod penal execută pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal iar în baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 168 Cod de procedură penală s-a respins contestația formulată împotriva ordonanței din 5 noiembrie 2003 B - dosar nr. 0379/2003, prin care s-a dispus indisponibilizarea cantității de 73.590 kg. și 88.902 litri produs petrolier.
În baza art. 118 lit. a Cod penal s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 73.590 kg. și 88.902 litri produs petrolier aflat în custodia SC. SA lui (conform procesului-verbal de lăsare în custodie din 5 septembrie 2003, fila 25) sechestrat în baza ordonanței din 5 noiembrie 2003
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-au confiscat în favoarea statului chitanțele seria B - nr. -, avizele de însoțire a mărfii seria - - nr. - - -, seria - - nr. - - -, seria - - nr. - - -, - - nr. -, -, -, -, -, -.
În baza art. 118 lit. a Cod penal s-au confiscat în favoarea statului avizele de însoțire a mărfii seria - - nr. -, -, -, - și declarațiile de conformitate nr. 110/25 iulie 2003 emise de SC. SRL aflate la filele 106 - 122 din dosar de urmărire penală, precum și CD--ul și cele două dischete aflate la fila 504 în dosar.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală s-au respins pretențiile părții civile B, ca neîntemeiate.
În baza art. 191 alin.2 Cod de procedură penală inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.000 lei fiecare, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL la plata cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa.
În baza art. 7 și art. 21 din legea 26/2001 o copie a sentinței penale pronunțată în cauză s-a dispus a fi comunicată Oficiului Registrului Comerțului, după rămânerea definitivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 31 august 2003, lucrători din cadrul B au efectuat un control la depozitul din incinta SC. SRL din localitatea lui, depozit ce era închiriat societății AK SRL, administrată de inculpatul. În incinta depozitului a fost găsit inculpatul, care și-a declinat calitatea de gestionar al depozitului. În incinta depozitului se găseau și două autocisterne cu nr. de înmatriculare - și -, care erau conduse de martorii G și, cu ocazia descinderii stabilindu-se că autocisterna condusă de martorul G era încărcată la capacitate. Conducătorul auto a prezentat documentele de însoțire pentru transportul pe care urma să îl efectueze, organele de poliție constatând că acesta are ca și documente justificative următoarele acte: aviz de însoțire a mărfii seria - - nr. -/ 31 august 2003 emis de SC. SRL către SC. L-C SRL A pentru benzină fără plumb și declarația de conformitate emisă de SRL la data de 21 august 2003.
Tot cu ocazia controlului, s-a stabilit, pe baza declarației inculpatului și faptul că, în rezervoarele din incinta depozitului sunt depozitate 150.000. benzină fără plumb, acesta nefiind însă în măsură să prezinte acte de proveniență, motiv pentru care s-a și procedat la sigilarea rezervorului și a compartimentelor autocisternei.
Două zile mai târziu, în prezența inculpatului, lucrătorii din cadrul B au efectuat un control în interiorul autoturismului Jeep, care de asemenea a fost găsit în incinta depozitului, din autoturism ridicându-se blocuri de avize de însoțire a mărfii, facturi fiscale, chitanțiere, un CR-rom și 2 dischete, un ele documente reflectând desfășurarea unor relații comerciale între T, SC. SRL B DE C, SC. SRL B, SC. SRL O, SC. SRL O, etc.
În aceeași zi de 2 septembrie 2003, inspectori din cadrul au prelevat din bazin și autocisternă probe de combustibil care au fost analizate constatându-se că încărcătura nu îndeplinește caracteristicile benzinei fără plumb sau al motorinei, fiind un amestec de fracții petroliere.
Audiat fiind, inculpatul a declarat că toată cantitatea de marfă din incinta depozitului aparține societății sale SRL, fiind achiziționată de la SC. SRL P, SC. SRL B și SC. SRL De la aceste societăți inculpatul a achiziționat și benzină de extracție care au fost însă amestecate deoarece a primit o comandă pentru un astfel de amestec de la SC. SRL Inculpatul susține că nu avea intenția de a valorifica acel amestec ca benzină fără plumb și intenționa să livreze amestecul conform comenzii primite. Efectuându-se cercetări cu primire la SC. SRL s-a constatat că această societate nu are activitate, administratorul fiind plecat din România de aproximativ 5 ani, fiind astfel foarte greu de crezut că a existat o comandă reală pentru amestec, comandă care să fie onorată de către inculpat.
Inculpatul recunoaște însă totuși că i-a dispus inculpatului să întocmească două avize de însoțire a mărfii către L-C A și SRL în care să se consemneze la rubrica "marfă vândută" benzină fără plumb, deoarece urma să achiziționeze o astfel de marfă de la SC. SRL, pe care să o livreze ulterior, celor două societăți dar tranzacția nu s-a mai realizat.
La data de 31 august 2003 în incinta depozitului au fost găsite și 2 autocisterne, una dintre ele fiind condusă de către martorul G care avea asupra sa avizul seria - nr. - pe care era menționat "benzină fără plumb" deși în compartimentele cisternei se găsea amestec de produse petroliere.
C de-al doilea aviz de însoțire al mărfii a fost înmânat lucrătorilor de poliție către inc., în document fiind menționată la rubrica "marfă" benzină fără plumb, cu toate că în urma analizelor de specialitate s-a stabilit că în rezervoarele depozitului nu există această marfă, ea neexistând nici în gestiunea scriptică a societății. Privitor la acest aviz, martorul declară că a fost completat în prezența sa de către inculpatul în dimineața zilei de 31 august 2003 autocisterna sa urmând a fi încărcată cu combustibilul din rezervor iar transportul să fie însoțit de avizul de însoțire al mărfii - nr. -, aviz cu privire la care s-a stabilit că nuc orespundea încărcăturii reale a autocisternei.
Cele două avize la care s-a făcut referire anterior au fost emise din blocul de avize găsit în Jeep, bloc care cuprinde avizele - - - -. efectuându-se cercetări cu privire la bloc de avize as-a constatat că a fost ridicat de numitul în numele societății SRL de M, societate cu privire la care s-a stabilit că nu desfășoară nici o activitate la sediul declarat, fiind o societate fantomă.
Cu privire la cel de-al doilea bloc de avize găsit în autoturismul Jeep s-a constatat că acestea nu sunt completate (cu excepția a două avize), fiind însă ștampilate cu ștampila SC. SRL, aceeași ștampilă fiind aplicată și pe chitanțele ce se găseau pe chitanțierul seria B - nr. - - -, documente pe care inculpații le dețineau fără drept.
Referitor la cele două avize care erau completate, s-a constatat că acestea sunt emise în numele SC SRL pentru SC petrol SRL și SC SRL, completarea în fals a acestora făcându-se de către inculpatul, care a recunoscut acest fapt și împrejurarea că operațiunile nu au avut loc în realitate.
Pe CD--ul și cele două dischete ridicate din autoturism s-au găsit 4 fișiere care conțineau două declarații de conformitate în alb emise în numele SC SRL pentru benzină cu plumb și fără plumb, astfel de declarații completate însă pe numele mai multor furnizori au fost găsite completate, SC SRL comunicând că nu a emis acele declarații de conformitate, singura declarație pe care a emis-o fiind în favoarea SC SRL B de C, declarația având nr.110/27.10.2003.
În sarcina inculpaților s-a reținut prin rechizitoriu că ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 al.1 din L 87/1994. Din cuprinsul rechizitoriului nu reiese în ce anume a constat fapta reținută în sarcina inculpaților, respectiv care sunt documentele primare care au fost întocmite incomplet sau necorespunzător și nici dacă inculpații au acceptat astfel de documente, aceste împrejurări nereieșind nici din probele administrate în cauză. Tot ceea ce rezultă din dosar este faptul că, inculpatul, la indicația inculpatului a întocmit două avize pe care a menționat împrejurarea necorespunzătoare a adevărului cum că, încărcătura din cisterne ar fi benzină fără plumb, când în realitate aceasta era un amestec de fracții petroliere.
Avizele de însoțire a mărfii nu sunt documente primare, astfel cum prevede legea contabilității 82/1991.
Prin "întocmirea incompletă" se înțelege elaborarea, alcătuirea, pregătirea unor documente contabile oficiale cu lipsuri, omisiuni, necomplete, care nu corespund adevărului, adică nu corespund cu operațiunile patrimoniale efectuate în realitate și care sunt supuse regimului de înregistrare. Întocmirea incompletă poate privi registrele contabile dar și balanțele de verificare lunare ori bilanțul contabil cu anexele sale.
În schimb, " întocmirea necorespunzătoare" a aceluiași tip de documente desemnează elaborarea, alcătuirea, pregătire, fără a respecta normele contabile, adică pe alte formulate decât cele aprobate de Ministerul Finanțelor, pe formulare corespunzătoare, dar cu încălcarea normelor de utilizare a acestora, cu încălcarea principiilor înscrise în Regulamentul Legii contabilității.
Prin regulamentul de aplicare a Legii nr.82/1991 au fost declarate " documente contabile oficiale": registrul de casă, registrul inventar, cartea mare, documente justificative, bilanțul contabil și anexele sale, contul de profit și pierderi, registrele și actele care permit controlul operațiunilor patrimoniale ale agenților economici.
Infracțiunea prevăzută în art. 10 al.1. din Legea nr. 87/1994 modificată este o infracțiune de rezultat deoarece, se prevede ca și rezultat diminuarea veniturilor sau surselor impozabile, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, nereținându-se că inculpații prin fapta de a întocmi în mod necorespunzător a două avize de însoțire a mărfii, ar fi diminuat veniturile sau sursele impozabile ale SC SRL.
Întrucât în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada că inculpații ar fi întocmit incomplet sau necorespunzător documente primare, instanța de fond în baza art.11 pct. 2 lit a raportate la art. 10 lit d Cod de procedură penală a dispus achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.10 al.1 din L 87/1994 modificată.
Din starea de fapt reținută în cauză, reiese că inculpații au deținut fără drept documente financiare și fiscale care aparțineau altor societăți, acestea constând în avize de însoțire și chitanțiere fiscale, care potrivit comunicatului DGFP aparțin societăților SRL și SC SRL, două societăți care nu desfășurau nici un fel de activitate. Inculpații au pus în circulație două astfel de documente, care au fost găsite cu ocazia controlului efectua în interiorul autoturismului, cu intenția de a le pune în circulație, dovadă fiind tocmai faptul că, unele dintre avizele ce făceau parte din blocurile de avize, fuseseră completate și deci puse în circulație.
Fapta inculpaților de a pune în orice mod, fără drept sau deținerea în vederea punerii în circulație, fără drept a avizelor de însoțire a mărfii și a chitanțelor fiscale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 10 al.2 din L 87/1994, instanța condamnându-i la o pedeapsă de câte 2 ani închisoare cu aplic art 64 lit a,b și c Cod penal pe o durată de 5 ani.
În sarcina inculpatului prin rechizitoriu s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de tentativă la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 11 lit. b din L 87/1994 modificată. Din starea de fapt reținută în rechizitoriu, nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale și că ar fi încercat să nu declare veniturile impozabile sau că ar fi încercat să ascundă obiectul sau sursa impozabilă, deoarece depunerea declarației de impunere sau de taxare era scadentă în data de 25 lunii următoare, fiind prematur a se aprecia dacă inculpatul, în luna septembrie, cu ocazia depunerii declarațiilor nu va menționa veniturile obținute și cheltuielile aferente lunii august.
Întrucât în cursul lunii sept.2003, nu s-a procedat de către organul de urmărire penală la verificarea declarațiilor de impunere sau de taxare, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu există, motiv pentru care în baza art 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit. a Cod de procedură penală a dispus achitarea acestuia.
Pentru același raționament instanța l-a achitat și pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit b din Legea nr. 87/1994 modificată.
Ambii inculpați au fost trimiși în judecată și pentru tentativă la înșelăciune cu privire la calitatea mărfii, reținându-se în sarcina acestora că, au încercat să vândă benzină falsificată, prin contrafacere. Inculpații au amestecat mai multe tipuri de efracții petroliere obținând un amestec, cu calități asemănătoare benzinei fără plumb, dar care nu îndeplinește calitățile acestui carburant, deoarece pentru realizarea benzinei fără plumb trebuie folosite alte materii prime.
În susținerea acestei idei potrivit căreia, inculpații intenționau să valorifice amestecul ca și benzină fără plumb, este și faptul că, în cisterna găsită încărcată în data de 31.08.2003, în incinta depozitului din lui, se găsea amestec de fracții petroliere și nu benzină fără plumb, cu toate că, pe avizul de însoțire a mărfii aflat în posesia șoferului, era menționat că cisterna conține o încărcătură de benzină fără plumb.
Infracțiunea nu îmbracă o formă consumată, deoarece, executarea a fost întreruptă datorită intervenției organelor de poliție, consumarea ar fi avut loc în momentul în care, vânzarea ar fi luat sfârșit, ceea ce în cauză nu s-a realizat deoarece marfa nu a ajuns la cumpărător și nu a fost întocmită factura fiscală.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, text în baza căruia instanța de fond i-a condamnat pe o pedeapsă de câte 2 ani închisoare.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals materiale în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de art.288 al.1 cu 41 al.2 Cod penal, fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 Cod penal cu aplic. art 41 al.2 pe3n, și uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal.
Instanța de fond a reținut din actele administrate în cauză faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals materiale în înscrisuri oficiale în formă continuă, prevăzută și pedepsită de art. 288 al.1 cu 41 al.2 Cod penal.
Din starea de fapt reținută și din probele administrate în cauză, instanța a reținut că inculpatul a falsificat avizele de însoțire a mărfii. Aceste fapte ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.289 al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, dacă inculpatul ar avea calitatea de subiect calificat pe care trebuie să o aibă autorul acestei infracțiuni, dar întrucât acesta nu are calitatea de funcționar, nu poate fi reținută în sarcina sa această infracțiune, dar fapta nu întrunește nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals material, deoarece acțiunea de falsificare a înscrisului oficial, nu s-a realizat prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii și nici prin alterarea înscrisului, acțiunea de falsificare realizându-se prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Întrucât fapta inculpatului de a falsifica avizele de însoțire a mărfurilor și declarațiile de conformitate, nu întrunește sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, instanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală achitarea inculpatului.
Instanța de fond a reținut că acesta înscrisuri sunt false, motiv pentru care, folosirea lor de către inculpat pentru a produce consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că prin infracțiunile săvârșite de inculpați nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului de stat, motiv pentru care a respins pretențiile solicitate cu titlu de despăgubiri civile de către civilă p. ANAF
Împotriva hotărârii instanței de fond în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă judecătoria Oradea, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, inculpații și precum și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Parchetul a critica hotărârea instanței de fond în primul rând sub aspectul greșitei achitări a celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 10 al.12 din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003, apreciind că cei doi inculpați au avut o activitate infracțională dovedită, în sensul unei participații la falsificarea facturilor fiscale emise de SC SRL, cunoscând și caracterul lor fals. Această activitate fiind desfășurată în scopul împiedicării verificărilor financiar contabile și având drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile, soluția nu era cea de achitare ci de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 11 alin.1 lit. e din Legea 87/1994 modificată.
Probațiunea administrată în cauză a confirmat faptul că marfa transportată de conducătorii auto ai autovehiculelor ce transportau produse petroliere a trecut în mod scriptic prin patrimoniul a trei societăți comerciale în aceeași zi. În aceste condiții este evident, susține parchetul, că societățile comerciale folosite în operațiunile vizate au fost de fapt intermediari utilizați pentru a îngreuna traseul produselor achiziționate și diminuarea surselor impozabile. Facturile și avizele de însoțire a mărfii emise de acele societăți "fantomă" au fost prezentate organelor de poliție de cei doi inculpați, aflându-se în posesia lor, iar în autoturismul inc. a fost găsit un bloc de avize de însoțire a mărfii în alb, ștampilate cu ștampila unității SC, firmă ce are un sediu fictiv, astfel că este pe deplin dovedită activitatea de sustragere de la plata impozitelor datorate către stat. În acest context s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 10 alin.2 - Legea 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 11 pct.1 lit.c din același act normativ, fiind greșită însăși fapta reținută în actul de sesizare.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la evaziune fiscală în forma prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 11 lit.b din Legea 87/1994, parchetul apreciază că prima instanță a făcut o greșită apreciere a materialului probator. Obligația de declarare a veniturilor pentru activitățile comerciale desfășurate în cursul lunii august a anului 2003 devenea scadentă la 25.09.2003. La fila 382 dosarului de se află adresa nr. -/16.09.2003 a DGFP B prin care se comunica gărzii Financiare B că SC SRL nu a achiziționat nici un document fiscal în perioada anilor 2002 și 2003. Aceste chestiuni se coroborează cu faptul că resp.civ.p. nu a depus nici o declarație privind obligațiile fiscale încă din cursul anului 2000 luna decembrie. Prin urmare, susține parchetul, în lipsa acestor documente fiscale care ar fi permis înregistrarea în mod legal a operațiuni lor comerciale nu se poate susține că începând cu anul 2000 administrată de inculpați a avut intenția de face dovada plății obligațiilor fiscale către stat. Pe de altă parte prin utilizarea documentelor financiar-contabile aparținând unor societăți fictive, cei doi inculpați au încercat să ascundă obiectul și sursa im pozabilă. O altă critică vizează greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infr. prev. de art. 288 al.1 cu aplic. 41 al.2 și art. 291 cu aplic. 41 al.2 pen. și achitarea inc. pentru săvârșirea infr.prev. de art. 288 al.1 penal în formă continuată. Instanța a reținut în m od greșit că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de fals prev. de art. 288, 289 și 291 penal rezultând in probațiunea administrată că, în realitate inc. a comis actele materiale de fals descrise în rechizitoriu. Se reține că falsificarea facturilor fiscale aparent emise de SC SRL filele 57,58,59, dosar și a avizelor de însoțire a mărfii, filele 60, 62,63 este evidentă însă nu s-a stabilit în mod cert că aceste activități efective de falsificare ar fi fost comise de cei doi inculpați. Coroborând însă aspectul găsirii unui bloc de avize și facturi fiscale în al, în autoturismul inc. acesta are o participație în forma complicității morale la infr. De fals în înscrisuri. Sub aspectul falsificării avizelor de însoțire a mărfii aflate la fila 48-51 dosar inc. a fost în mod greșit achitat câtă vreme s-a dovedit că în realitate acesta i-a solicitat coinculpatului să completeze acele avize de însoțire a mărfii. De altfel inc. recunoaște că a dat o dispoziție în acest sens. Cu privire la inculpatul s-a apreciat în mod greșit că acțiunea de falsificare a avizelor de însoțire a mărfii nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 288 al.1 Cod penal, întrucât nu s-a realizat prin contrafacerea scrierii sau subscrierii și nici prin alterarea înscrisului ci prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. În realitate însă, inculpatul a completat acele avize de însoțire a mărfii cu datele reale pentru a da o aparență de veridicitate în fața organelor financiare de control, astfel încât sunt pe deplin întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni.
A mai arătat de asemenea instanța, în mod greșit, susține parchetul, că, deoarece acțiunea de falsificare nu se referă la un înscris oficial se impune soluția achitării, când în realitate s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 290 cod penal.
Partea civilă DGFP Bas olicitat a se admite apelul declarat în cauză și să se dispun ă obligarea celor doi inculpați, în solidar la plata despăgubirilor bănește care reprezintă prejudiciul bugetului consolidat a statului cu suma de 2.208.767.460 ROL. În mod nelegal și netemeinic prima instanță nu i-a obligat pe cei doi inculpați la plata prejudiciului deși acesta era cert și se impune a fi reperat, integral cu dobânzi și majorări aferente până la data plății efective.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată solicitând achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 10 alin.2 din 87/1994 modificată și completată prin 161/2003 întrucât nu este prevăzută de legea penală. Simplu fapt al completării unor avize de însoțire a mărfii nu poate conduce la întrunirea cerinței din norma de încriminare privind punerea în circulație, întrucât nu puteau produce efecte juridice doar prin simpla lor întocmire. O altă critică adusă de către inculpat este aceea a reținerii în sarcina a infr. de tentativă la înșelăciune cu privire la calitatea produselor. există dubii clare câtă vreme această activitate a rămas în faza unor simple acte pregătitoare care nu sunt pedepsite. În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals consideră inculpatul nu sunt întrunite elementele sale constitutive câtă vreme mențiunile din avizele de însoțire a mărfii nu se refereau la produsul existent în cisternă, iar apărarea formulată nu a fost înlăturată prin administrarea unor probe certe. Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul consideră că fiind vorba despre o activitate rămasă în fază de tentativă prejudiciul nu s-a produs în patrimoniul statului român.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru aceleași considerente, iar în plus a arătat că actuala lege de încriminare a infracțiunii de evaziune fiscală 241/2005 a dezincriminat unele fapte pentru care a fost trimis în judecată.
Partea responsabilă civilmente SC SRL a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie fără a dezvolta motive deosebite de cele invocate de inculpați.
Prin decizia penală nr. 218/A din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Bihor în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, împotriva sentinței penale nr.1368 pronunțată la data de 15 iulie 2005 de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.65 Cod penal pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului, în pedepse individuale.
A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.10 al.1 din Legea nr.87/1994 modificată prin 161/2003, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod pr. penală.
În baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.10 al.1 din Legea nr.87/1994 modificată prin 161/2003 în infracțiunea prev.art.11 al.1 lit. e din același act normativ text de lege în baza căreia condamnă pe inculpat la o pedeapsă de: 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II și lit. b,c Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din cea prev. de art.10 al.2 din Legea nr.87/1994 modificată prin 161/2003 în infracțiunea prev. art. 11 pct.1 lit. c din același act normativ, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II și lit. b,c Cod penal pe o durată de 5 ani.
A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev.art.288 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.42 Cod penal în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c Cod de procedură penală.
În baza art.334 Cod de procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.288 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.42 Cod penal în infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.42 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A menținut restul dispozițiunilor hotărârii atacate în ce privește latura penală a cauzei.
A contopit pedepsele individuale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II-a și lit. b,c Cod penal pe o durată de 5 ani.
A menținut dispoziția de aplicare a art.81 Cod penal și face aplicarea art.71 al.5 Cod penal.
II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.65 Cod penal pe o durată de 5 ani, aplicată inculpatului, în pedepse individuale.
A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.10 al.1 din 87/1994 modificată prin 161/2003, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod de procedură penală.
În baza art.334 Cod de procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev.art.10 al.1 din Legea nr.87/1994 modificată prin 161/2003 în infracțiunea prev.art.11 al.1 lit. e din același act normativ, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b, Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.334 Cod de procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din cea prev.art.10 al.2 din Legea nr.87/1994 modificată prin 161/2003 în infracțiunea prev.art.11 pct.1 lit. c din același act normativ, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II-a lit. b,c Cod penal pe o durată de 5 ani.
A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev.art.288 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și 42 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod de procedură penală.
În baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev.art.288 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.42 Cod penal în infracțiunea prev.art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.42 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței atacate în ceea ce privește latura penală a cauzei.
A contopit pedepsele individuale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.art.64 lit. a teza II-a lit. b,c Cod penal pe o durată de 5 ani închisoare.
A menținut dispoziția de aplicare a art.81 Cod penal și face aplicarea art.71 al.5 Cod penal.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței atacate.
A respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de către inculpații și și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea ANAF
A obligat inculpații și partea civilă DGFP B în reprezentarea ANAF B la plata a câte 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Bihora reținut următoarele:
n cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 10 alin.1 din Legea 87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, prima instanță dispunând achitarea acestora pe considerentul lipsei elementelor constitutive ale acestor fapte. Aprecierea instanței de fond este greșită. S-a dovedit că cei doi inculpați au acceptat documente primare necorespunzătoare, respectiv facturi în care erau consemnate acte de comerț neconforme cu realitatea în scopul împiedicării verificărilor financiar - contabile, având drept consecință, implicit, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile. De altfel facturile emise de SC SRL au fost reputate ca fiind false, iar cei doi inculpați au cunoscut caracterul acestora, sens în care activitatea lor se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 11 alin.1 lit.e din Legea 87/1994. În acest sens a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inc. în pedepse individuale. S-a înlăturat dispoziția de achitare a acestuia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 10 alin.1 din Legea 87/1994.
Pentru considerentele anterior expuse în baza art. 334 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 10 alin.2 din Legea 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 11 alin.1 lit.e din același act normativ.
În baza art. 11 alin.1 lit.e din Legea 87/1994 tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 teza II și lit.b,c cod penal pe o durată de 5 ani.
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 10 al.2 din legea 87/1994 tribunalul a reținut că starea de fapt și probațiunea administrată în susținerea acesteia se circumscrie în realitate modalității de comitere a infracțiunii în forma prevăzută de art. 11 pct.1 lit.c din Legea 87/1994. Potrivit acestui text de lege constituie infracțiune omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale a operațiuni lor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția. Împrejurarea că facturile și avizele de însoțire a mărfii emise de societăți fictive au fost prezentate organelor judiciare de către cei doi inculpați coroborat cu aspectul găsirii în autoturismul inculpatului a uni bloc de astfel de acte în alb ștampilate cu ștampila unei societăți de asemenea fictivă duce la concluzia că în realitate prin aceste procedee s-a urmărit diminuarea sursei impozabile prin îngreunarea urmăririi traseului produselor achiziționate. Pe de altă parte, cei doi inculpați au avut cunoștință că facturile provenite de la Sc și SC sunt false, astfel încât este evident că operațiunile sau cheltuielile erau nereale, sens în care s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 10 alin.2 din Legea 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 11 alin.1 lit.e din aceeași lege în baza căreia tribunalul l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 teza II și lit.b,c Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În ceea ce privește dispoziția de achitare a inculpatului de sub învinuirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată soluția primei instanțe este greșită. În primul rând s-a reținut că inculpatul a deținut facturi fiscale ștampilate în alb cu ștampila unei societăți fictive, ceea ce evident conduce la concluzia existenței unei participații sub forma complicității morale la o infracțiune de fals. Reținerea însă, a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale nu este corectă, întrucât facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii nu constituie înscrisuri oficiale în sensul atribuit de art. 288 Cod penal, acestea în realitate fiind înscrisuri sub semnătură privată.
În acest sens în baza art. 334 Cod de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inc. din infracțiunea prevăzută de art. 288 al.1 Cod penal, cu aplic. 41 al.2 Cod penal și art. 42 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 și 42 cod penal, text de lege în baza căreia tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul restul dispozițiilor hotărârii atacate referitoare la latura penală a cauzei au fost menținute, tribunalul apreciind că soluțiile atacate sunt legale și temeinice.
Au fost contopite pedepsele individuale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza II și lit b,c cod penal pe o durată de 5 ani, menținând dispozițiile art. 81 cod penal, modalitatea de individualizare a pedepsei fiind întemeiată în condițiile însă aplicării 71 alin.5 cod penal.
Cu privire la situația inculpatului pentru aceleași considerente anterior expuse s-a impus înlăturarea dispozițiilor de achitare de sub învinuirea infracțiunii prevăzută de art. 10 alin.1 din Legea 87/1994, sens în care a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepse individuale.
S-a dispus în baza 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inc. din infracțiunea prevăzută de art. 10 alin.1 din Legea 87/1994 în infracțiune prev. de art. 11 alin.1 lit. din același act normativ, text de lege în baza căreia tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza II și lit.b,c cod penal pe o durată de 5 ani.
În virtutea acelorași considerente arătate anterior s-a reținut că, în mod greșit, a fost apreciată activitatea inculpatului ca circumscriindu-se modalității normative cuprinse în dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea 87/1994, când în realitate se impune a se reține infracțiunea prevăzută de art. 11 pct.1 lit.c din Legea 87/1994, sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
În baza art. 11 pct.1 lit.c din Legea 87/1994, tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza II și lit.b,c cod penal pe o durată de 5 ani.
Referitor la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii prev. de art. 288 al.1 cod penal în formă continuată, tribunalul a apreciat că aceasta este greșită. În primul rând facturile și avizele de însoțire a mărfii nu sunt înscrisuri oficiale, soluția de achitare fiind înlăturată, dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 cod penal cu aplic. art. 41 al.2 și art. 42 cod penal. De altfel, acesta era și mijlocul legal pe care prima instanță trebuia să-l urmeze respectiv al schimbării încadrării juridice și nu al achitării pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 290 cod penal, tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare. Restul dispozițiunilor atacate sub aspectul laturii penale a cauzei au fost menținute ca legale și temeinice. Au fost contopite pedepsele individuale aplicate inculpatului în pedeapsa cea m,ai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza II și lit.b,c cod penal pe o durată de 5 ani.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei tribunalul a menținut dispoziția de aplicare a art. 81 cod penal, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 71 al.5 cod penal.
În ceea ce privește criticile formulate de către inculpați în apel, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, activitățile acestora îmbrăcând forme infracționale așa cum s-a arătat anterior și nu s-a putut reține dezincriminarea unora dintre faptele săvârșite prin dispozițiile Legii 241/2005.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă DGFP B, tribunalul a constatat că prin infracțiunile săvârșite de către inculpați nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului de stat. Ministerul Finanțelor care de altfel, nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, efectuând doar o notă de constatare prin care s-a calculat un prejudiciu ipotetic care s-ar fi putut produce în cazul în care amestecul petrolier s-ar fi vândut ca benzină fără plumb.
Față de aceste considerente a fost respins ca nefondat apelul părții civile DGFGP B în reprezentarea ANAF
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs penal inculpații, și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 220.876 lei cu titlu de obligații față de bugetul de stat plus majorările de întârziere.
Inculpatul, prin apărător a solicitat achitarea în baza articolului 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor ce i se rețin în sarcină. Arată că nu există prejudiciu, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni de pericol, nu au produs nici un rezultat. Organul constatator a stabilit că prejudiciul nu s-a produs.
Inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, și a se dispune achitarea sa, în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedură penală.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, raportat la prevederile art. 385/9 Cod procedură penală, curtea reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală și se va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor.
Deși instanța de apel a condamnat pe inculpații și, care anterior au fost achitați în cauză, aceasta nu și-a motivat decizia, încălcând astfel dispozițiile art. 385/9 aliniatul 10 Cod procedură penală. Astfel, instanța de apel pe lângă faptul că a motivat lapidar hotărârea de condamnare nu s-a pronunțat cu privire la nici una din apărările formulate de către inculpați, nearătând motivele pentru care a hotărât să nu le ia în considerare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 2 litera "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B, inculpatul și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 218/A din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1368 din 15 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/15.04.2009,
Judecători apel - M -
Judecător fond - C
2 ex./15.04.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
